marți, 28 decembrie 2010

Octavian Paler - Definiţia Nenorocului


Sunt drumuri ce ne cauta demult.

Si-ajung la noi când noi suntem plecati

În cautarea lor pe alte drumuri.


Saint Preux - Times Come To Go Back Home
<

vineri, 24 decembrie 2010

Scrisoare catre Mos Craciun....



Scrisoarea nu-mi apartine....ea este scrisa de nepotica mea...eu doar m-am gandit sa-i dau o mana de ajutor....cine stie...in trecere pe aici Mosul-in caz ca a uitat batranel fiind- isi va reinprospata memoria :) Si pentru ca ea traieste intr-o tara de peste ocean,scrisoarea este in limba engleza....
Eu voi pune doar langa darurile din sacul Mosului tot dorul meu....
Craciun plin de bucurii sa ai draga mea draga :)


luni, 20 decembrie 2010

In desert – Stephen Crane

In desert
Am vazut o creatura, goala, ca o fiara,
Care, ghemuita la pamant,
Isi tinea inima in maini,
Si manca din ea.
Am spus: "E buna, prietene?"
"E amara - amara", mi-a raspuns;
"Dar imi place
Pentru ca e amara,
Si pentru ca este a mea."



joi, 16 decembrie 2010

Parfum cu aroma de...


Imi place sa port parfumuri….imi place sa simt pulberea aceea de stropi irizati la radacina parului, umezindu-mi usor pielea din spatele urechii si alunecand incet pe gat… 
Uneori,contrar vointei mele il asociez cu desertul… 
Da….desertul,slabiciunea mea…
Mereu ma intreb,oare cum miroase desertul?Stiu,aerul este uscat,totul in jur arde,dar aerul…oare cum miroase el,aerul… 
 Un parfum care sa concentreze intr-o picatura desertul… 
 Mi-l imaginez putin aspru de la vant, cu o delicata aroma de piper rosu si floare de curmal,poate si o adiere umeda, venita de la o oaza incerta,l-as simti ca pe o arsura pe piele,acel fel de arsura care te face sa gemi de placere... 
Si apoi el…picurand cativa stropi de parfum in palme,imbracandu-mi pielea umerilor cu caldura mainilor lui mirosind a desert si a dune valurite de nisip…il simt in spatele meu…ard… 
Eu ard?arde soarele?
As putea sa-mi doresc o oaza de liniste,dar linistea e plata…
Nu,eu tot pe el il doresc….inca ii simt amintirea neintamplata in pielea mea...

Jan A.P. Kaczmarek - ''Leonie'' , 2010 - ''Editing Begins''





marți, 14 decembrie 2010

duminică, 12 decembrie 2010

Asa sa fi fost?

Este o dimineata de vara pe la inceputul anilor 1600…cu un scartait adanc Poarta Ulitei Negre se deschide lasand sa patrunda in cetate carele incarcate cu legume proapeste si cu fructe abia culese… In piata cetatii nevestele targovetilor vor cerceta cu grija si pricepere marfa din care vor pregati pranzul si cina barbatului casei si a copiilor dumnealor… Negustorii ridica obloanele pravaliilor…. Mirosul de sunca afumata,carnati si carne proaspat casapita se intinde pana departe… Mestesugarii de pe langa Turnul Cutitarilor si Postavarilor isi indeamna musterii catre dughenele lor…la fel si aurarii… Negustorii de straie si alte podoabe isi expun si ei marfurile la vedere cu mai putine indemnuri dar cu mare spor… Pe poarta Hanului “La Rata” iese in goana o careta indreptandu-se catre iesirea Bastionul Fierarilor…la acest han poposesc din cand in cand si turci asa cum arata relieful cu cap de turc care se afla deasupra arcadei-portal a intrarii in han…

Nu stiu sigur daca asa se desfasura o zi obisnuita din viata cetatatii Brasovului…dar mi-ar placea sa cred ca da… Am o slabiciune pentru imaginile din trecut ale oraseor-targuri si ale vechilor cetati…si Brasovul este una dintre ele…cam asa arata el in sec al XVII-lea cand inca i se mai spunea Barassu…

luni, 6 decembrie 2010

Barbatul este un animal indirect.....


Gingas sufletul lui
de neinteles este.
Umbra unei frunze o tine in brate,
frunza nu, frunza nu.
Fuga unui iepure o tine pe camp,
iepurele nu, iepurele nu
Foame ii e de ce n-au mancat altii, -
¬frig ii e
tot timpul de alte stele
Animal indirect, lumina pentru orbi, -
¬gingasului se vadeste,
prin baltoaca de sange
Nu naste ci viseaza, ¬-
nu doarme ci tine in mana arma ! Neputand sa piarda nimic
el pierde totul !
moare numai omorand.
Inventeaza puterea din absenta.
Lumina in sine insusi.
Ochi scobiti cu degetul si scursi obraji,
ud al luminii, ¬-
neputand sa tii un copil in pantec
taierea gatului in chip de sabie
o tii ingropata in pamantul de razboi al nimanuia Ce poti sa pierzi tu, -¬
nascut pentru pierdere totul iti este destinat pierderii
Animal indirect
sufletul tau gingas nimanuia
de trebuinta este Baga mana in pamant si scoate
sabia iar nu samanta !
in singuratatea lui A
nu-l indrazni pe 1 Animal indirect
lasa-te sus.

"A pierde tot ce se poate pierde"este numele acestei poezii a lui Nichita Stanescu....
Pentru ca in ultimul timp am citit pe diferite bloguri pareri pro si contra... barbati vs femei mi-am amintit de aceasta poezie...
Ea nu este un raspuns....este aproape o parere a unui barbat despre tagma lor...a barbatilor....

vineri, 3 decembrie 2010

Maine....


....sa iubeasca cel care nu a iubit niciodata si cel care a iubit sa iubeasca maine.....

Cam cu aceste cuvinte se incheie “Magicianul” lui John Fowles…
E mult timp de cand am citit aceasta carte si nu le-am uitat…

Mi-ar placea un tatuaj cu acest cuvinte,sa le am scrise pe piele, sapate in carne…sa simt cum sangele umple fiecare litera….

De ce? De ce mi-as dori asta?
Ca sa nu uit …

Sa nu uit ca indiferent daca am facut sau nu am facut un anumit lucru exista un maine….
Ca indiferent ce facem…exista maine…
Ca acest maine poate fi o bucurie sau o pedeapsa sau si una si alta,sa nu uit ca pot schimba multe dar nu pot schimba faptul ca mereu dupa azi va urma maine… Speranta sau disperare?
Iubire sau neiubire?
Viata sau….

Ce alegem AZI pentru ziua de maine?

gregorian-the king of angels


miercuri, 1 decembrie 2010

Desertul de....Kashmir....

Pentru ca azi este iarna in Bucuresti...gandul mi-a fugit la desert....
Ma fascjneaza desertul...nu stiu de ce....poate pentru ca nu l-am vazut....nu stiu...
Si nu ma refer la desertul populat de turisti...ma refer la acel loc care este acasa pentru alti oameni de pe pamantul asta....
Stiu doar ca nu este o imensitate pustie...simt ca are o incarcatura aparte....simt de parca ar trebui sa ma intorc acolo ca sa pot pleca mai departe...
Si cu toate astea drumurile mele sunt departe de a ajunge acolo....
Ascult de multe ori Kashmir-ul celor de la Led Zeppelin....si chiar daca nu inchid ochii....il simt...


luni, 29 noiembrie 2010

Dan Puric si Crucea Sfantului Andrei


Dan Puric povesteste cum a ajuns sa faca prima lectie de conducere auto, cu un personaj fabulos - Nea Ilie....

„Cel mai bun lucru era ca omul nu ma cunostea.
A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceausescu, careia, cand i-a pus o frana, chiar în fata mea, i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat tacticos si le-a pus la locul lor, ignorandu-ma.
Era mecanicul absolut, la întalnirea cu imbecilul absolut.

Nu l-ati vazut pe Puric, disperatul, intre Maestrul sau dormind si traficul din Bucuresti.
Si, tarandu-ma incet-incet, am trecut pe langa un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
«Ba, vezi? Aici e o fosta eleva de-a mea!»
Mie mi-a înghetat coloana vertebrala.
«In cimitir?»
«Pai da! Nu e singura, e cu sotul!»
«Cum a ajuns acolo?»
«Tot asa, ba, ca si tine, nu a oprit la Crucea Sfantului Andrei, aia pe unde trece trenul. Pai, baa, cand vezi o cruce, nu te opresti si te inchini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, ca tot acolo ajungi!»
Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste.
Avea dreptate! Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti în dreapta si nu crezi nici macar în ala de-ti face semn cu steagul, ca e tara plina de prosti.


Vei învata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti, nu cand vei sti legea!!!"

duminică, 28 noiembrie 2010

Octavian Paller - despre dragoste....

…..realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: ceea ce nu vedem ne vede.... ceea ce nu simtim ne simte.... ceea ce nu ne lipseste ne apartine.
Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa....
Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie.
Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit....

Sufletul meu ia forma - trupului tau


vineri, 26 noiembrie 2010

miercuri, 24 noiembrie 2010

Orice - Lucian Avramescu


Orice defectiune sufleteasca poate fi reparata- striga duhovnicul; Orice anvelopa poate fi facuta sa nu mai rasufle - spuse vulcanizatorul; Orice ogor batut de grindina poate fi reisamantat - spuse fermierul; Pot face din orice cel putin un ce- -spuse decis reconditionerul; Vacile sunt un bun teren de investitie- spuse bancherul veterinar Si toti, in afara de primul, Aveau perfecta dreptate.....

duminică, 21 noiembrie 2010

4 zile...

....atat a durat povestea de dragoste dintre o gospodina din Iowa,casatorita,mama a doi copii,interpretata cu minunata simplitate de Meryl Streep si un fotograf solitar,angajat al revistei "National Geografic"sosit in Madison County pentru a fotografia mai putin obisnuitele poduri acoperite din zona si intruchipat cu sensibilitate masculina de Clint Eastwood....
Nu e doar o poveste de dragoste intre doi oameni maturi...e pur si simplu intalnirea jumatatii care definitiveaza intregul...
Dar nu ne este data perenitatea acestei intregiri....nici noua celor din viata reala, nici protagonistilor din filmul Madison County pe care l-am revazut cu emotie in aceasta seara....
La un moment dat, personajul interpretat de Clint Eastwood spune :


"Visurile de demult sunt frumoase
Nu s-au implinit,
Dar ma bucur ca le-am avut..."

Imi doresc sa ating acea intelepciune care sa ma faca sa gandesc si sa simt asa....dar...sunt tare departe de acel moment....



Dalida & Alain Delon - Paroles, paroles

"În iubire trebuie să îndrăznim totul dacă iubim cu adevărat...." spune Alain Delon....sa fie doar simple vorbe...sau nu ?
Sper ca vei asculta melodia Lori...e pentru tine de la mine....asta pentru ca si eu am avut o slabiciune pentru el....


sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Maroon 5 - Misery

De ce faci ceea ce faci pentru mine, da
De ce nu-mi răspunde, răspunde-mi da
De ce faci ceea ce faci pentru a-mi da
De ce nu-mi răspunde, răspunde-mi da


joi, 18 noiembrie 2010

Pachetul cu fursecuri


Nu este usor sa spui ce gandesti intr-un anumit moment...si atunci amani momentul in asteptarea unuia mai potrivit...dar daca exact acela era momentul...si l-ai pierdut? Ce e pierdut...pierdut ramane... VA las sa cititi povestioara care urmeaza,ea va contura mai bine ce am vrut eu sa spun....

O tânără doamnă îşi aştepta avionul în incinta unui mare aeroport. Cum avea de aşteptat câteva ore, şi-a cumpărat o carte şi un pachet cu fursecuri. S-a aşezat apoi pe un fotoliu din sala VIP a aeroportului, pentru a se odihni şi a citi în linişte.
Lângă fotoliul pe care stătea pachetul cu fursecuri, se afla un bărbat care a deschis o revistă şi a început să citească. Când femeia a luat un fursec, bărbatul a făcut la fel. Gestul a iritat-o pe femeie. "Ce tupeu!" şi-a spus ea în gând. "Dacă eram într-o altă dispoziţie, îi dădeam una!" Dar a tăcut şi nu i-a zis nimic.
În continuare, de fiecare dată când ea lua un fursec, bărbatul lua şi el. Acest lucru a enervat-o din cale afară, dar nu a vrut să facă o scenă. Când a mai rămas doar un fursec, s-a întrebat: "Şi acum ce are de gând să facă?" Bărbatul a luat fursecul, l-a rupt în două şi i-a dat ei jumătate.
Asta era deja prea mult aşa că femeia, înfuriată, şi-a luat cartea şi lucrurile, plecând în mare grabă de acolo.
Avionul ei a venit în cele din urmă. Femeia s-a urcat în el, s-a aşezat şi şi-a deschis poşeta, căutând ceva. Spre marea ei surpriză, a găsit acolo pachetul ei cu fursecuri, neatins. Dându-şi seama cât de mult se înşelase, a cuprins-o ruşinea. Uitase că îşi pusese fursecurile în poşetă. Bărbatul îşi împărţise fursecurile cu ea, fără urmă de supărare sau gânduri ascunse... în timp ce ea fusese deranjată la culme de gândul că îşi împarte fursecurile cu el. Iar acum nu mai exista şansa să îi explice reacţia ei, sau să îşi ceară scuze.