miercuri, 28 iulie 2010

Luna...


...da....imi place sa o privesc....
In fond toti ridicam privirea spre cer si privim....e adevarat...nu vedem cu totii la fel....din fericire...
Nu-mi place expresia''ti-as darui si luna de pe cer''.....nu am inteles niciodata de ce oamenii prefera genul asta de promisiuni cand, mult mai simplu...dar probabil mai greu de realizat e sa oferi atentie,caldura si macar un zambet invaluitor...adresat cu tot sufletul persoanei de langa tine....
Hmmm...probabil ca...pana la urma''luna de pe cer''e o oferta mai buna....nu te implica cu nimic....
Exista o legenda frumoasa venita din China si in care...luna e personajul central....

Pe cer aparusera 10 sori care ardeau pamantul si Suveranul Ceresc a poruncit unui arcas de pe pamant sa ii sageteze ca sa nu mai ramana decat unul.
Arcasul Yi a indeplinit porunca si a primit drept rasplata un elixir al nemuririi pe care trebuia sa-l bea dupa un an de antrenamente si purificari.
El aduce elixirul acasa si il ascunde de sotia sa Chang,insa cand el pleaca de acasa ,aceasta il bea pe tot.
Cum il bea,simte ca poate sa zboare si se ridica pana la luna.
Insa aici nu era decat ea si un iepure celest-acesta se oferise ofranda unor intelepti infometati si pentru sacrificiul sau dobandise nemurirea pe luna.
Chang vrea sa se intoarca pe pamant la sotul ei si il pune pe iepure sa ii piseze un elixir care sa o ajute.
Iepurele piseaza si astazi la elixir..........

Poate vedeti si voi iepurasul :)
Ahh....si YI si Chang se refrea la....Ying si Yang....

O sa continui sa privesc luna....
.....




13 comentarii:

  1. Placuta legenda,..daca pe luna mai sunt si alte ofrande inca necunoscute?Mie imi place mai mult luna decat soarele,...mi se pare mai discreta si in lumina ei.......Atentie si zambet invaluitor din suflet....pentru suflet.Sa ti se indeplineasca dorintele,cat mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. @dmd :da...luna e mister si invaluire...
    multumesc...si ale tale la fel...si cele rostite si cele nerostite

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa oprire pandi :)
    ''ti-as darui si luna de pe cer''
    sintagma in cauza cu toate proprietatile ei tributare trecutului...prin povara repetabilitatii..sau chiar al stereotipiei isi mentine zic eu.. un nealterat parfum de "nemarginire" sau "grandoare" si asta..datorita faptului ca indragostit fiind "pana peste cap"...te poti gandi macar pentru o clipa...fie ea si paguboasa(la unii foarte posibil trecatoare:)))..ca, persoana iubita AR (putea) merita..ceea ce mapamondul a admirat ca "necunoscut"si"stralucire" din totdeauna.
    Antidotul sau mai bine zis.. inlocuirea perfecta ramane...asa cum ai zis..iarasi cu gentiletea caracteristica sufletului tau pandhorian:) oferirea calda a gesturilor..a gandurilor simple..generoase..celui de langa.
    Este o eroare in simtire..asa cum ai punctat!
    Perceptiile ..sunt supuse micilor confuzii.Insa indragostitilor li se iarta! Gramajul sentimentelor in balanta INDRAGOSTIRii...se poate dezechilibra oricand,iar indragostitii trebuie sa-si recunoasca asta..prin..sau cu ajutorul naturaletii..al sentimentelor firesti ce-i anima pe aman2. Este de altfel o situatie in care "trebuie" apare ca o binecuvantare...ca o clipa de eternitate. De aceea si dispare f.repede. (...)
    Asadar, folosirea sintagmei cade sub incidenta slabiciunii(cati oare dintre noi nu ne am supus ei?), a lipsei de imaginatie...ori chiar al subconstientului colectiv, atat de bogat sau expansiv..pentru poporul asta..
    Mai ales cand "ne indragostim"...folosim tot ce gasim in jur, in simtirea "noastra"
    Ps
    Si mie mi s-a intamplat s-o ofer(la supra pret) Cel putin ultima oara...eram pierdut in mrejele unei femei care m-a fermecat...si aproape ca.. nu mi-a dat o mana de ajutor.Avea un parfum "rau" de femeie..fiind de altfel si foarte frumoasa.
    Asadar si eu am cazut "prada". Dar, in dragoste..cate nu sunt posibile. Depinde de noi cat de frumosi putem fi, sau.. cat de generosi..ne putem face..pe noi prin Celalalt. Si atunci "Luna de pe cer"..poate prinde stralucire.. scapand de acea povara limitativa...sau chiar poetica exagerativa.
    Cu drag..cel din familia ta...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. da...putem sa pastram farmecul''lunii de pe cer''....
    ca si credinta ca exista Mos Craciun....:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-aș dori din tot sufletul ca cel puțin o fărâmă, din luna de pe cer, să-mi fie dăruită,pentru a păși în doi!

    RăspundețiȘtergere
  6. probabil ca...undeva in noi exista mai mult sau mai putin aceasta dorinta...si chiar daca uneori dorintele sunt facute sa nu fie implinite..putem sa speram...:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Unii ofera vorbe, sintagme invatate de la altii, care, cred ei, le vor aduce succesul. Dar sufletele simt,iubesc, iar dragostea nu poate fi cumparata.

    RăspundețiȘtergere
  8. da...si sufletul si dragostea nu sunt tangibile...le simti si atat...
    si asa sper sa ramana...intangibile...

    RăspundețiȘtergere
  9. Chinezii, indienii şi arabii au poveşti pline de tâlc...

    RăspundețiȘtergere
  10. Frumoasa poveste, dar "luna de pe cer" va ramana cat lumea si pamantul simbolul cadoului suprem.
    Fiecare are "luna" lui de oferit, chiar daca s-ar traduce intr-un palat de cristal sau... un simplu gest de tandrete.

    RăspundețiȘtergere
  11. @catalin :...ca si noi dar de alt fel...
    @Christinne L :...da...important e sa se materializeze in ceva...
    si uneori acel gest de tandrete...e cel mai greu de oferit...dar..e atat de frumos de pastrat...

    RăspundețiȘtergere