joi, 1 iulie 2010

Niagara...


Desertul e forma de relief pe care o iubesc....ma tulbura imensitatea valurita a desertului....il iubesc fara sa-l cunosc....si mi-e teama ca nu l-as mai iubi cunoscandu-l.....
Mi-as dori sa-l privesc printre gene, ascultand vantul....imi imaginez ca nu simt caldura....dar...il simt pe el.....
Cum spuneam,nu am vazut desertul....dar.....am vazut,am auzit,am simtit Niagara.....
Niagara....o pulbere de valuri....
Aerul vibreaza mocnit....ai senzatia ca ceva urmeaza sa erupa,sa izbucneasca.....nu poti decat sa vibrezi si tu respirand micutii stropi de apa aruncati de palele de vant pana in mijlocul bulevardului.....si sa simti adanc, in tine, vuietul infundat al cascadei....
As fi vrut sa pot tipa....de placere...pur si simplu....
Si as fi facut-o daca nu ar fi fost atat de multi oameni in jur....veniti ca si mine sa o priveasca...sa o fure putin....
Totusi...
Mintea mi-a fugit departe in timp....atunci cand exista doar ea si salbaticia....si am simtit ca atunci Niagara era...vesela.....tumultul ei era coplesitor de clar....departe de timpul cand oamenii vor veni si......................
Am continuat sa o privesc si,in rand cu ceilalti....cu nimic mai buna....sa o fur.....putin....

16 comentarii:

  1. Fiecare avem o "Niagara" la care să ne gândim şi la care să sperăm :).

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca ai furat-o putin sau mai mult se numeste delict.Sigur ca sunt delicte duioase si permise.Posibil ca o farama din picaturile cascadei au ramas in tine.Inseamna ceva.Am fost in desert de mai multe ori.Poate ca si in mine a ramas un pic din substanta desertului.Cascada si desert.O zi buna iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Fain!
    "Niagara....o pulbere de valuri"

    Eruptie, salbaticie, pale de vat,stropi de apa, adanc..lichid:))
    Plina de erotism descriere pot sa spun...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mereu ne-au fascinat extremele, distanta dintre gingas si impunator este imensa insa si nula diparea cand fiecare impresioneaza in felul sau unic.
    Minunata poza, ai ales bine coltisorul furat din Niagara.

    RăspundețiȘtergere
  5. Apropo de cum vezi tu desertul si relatia asta a ta ... citeam intr-o carte ca unele locuri e mai bine sa nu le cunosti in realitate ci numai povetsea

    RăspundețiȘtergere
  6. @dmd....daca ar fi posibil ti-as darui cativa din stropii cascadei in schimbul catorva fire de nisip:)
    @Joker...ma bucur ca ai reusit sa o percepi la randul tau :)
    @Ghiocelul....ti-l daruiesc...e(si)al tau acel coltisor...
    @Liviu...stiu...si e foarte adevarat....dar nu intotdeauna reusesc sa fac ce e mai bine...mai ales cand e vorba de mine....ma atrage riscul chiar daca inima mi se face mica mica :)

    RăspundețiȘtergere
  7. "..ai reusit sa o percepi la randul tau"
    Pfhh...cum suna astaa!!
    Dupa ce ca am io pielea zbarcita mi-ai incretitio acu mai abitir!
    Chiaar asa mai pandi "sa reusesc"? Eu..?
    Io, cu mirosul meu, zici! Eu care deja la o pala de adiere imi dau seama daca e curgatoare, dulce sau in cascada..iar tu..ma tratezi cu..
    "La randul meu" ?
    Adicaa..sa inteleg ca nu ne mai stim felingurile sau cum?
    Sauu crezi ca sunt ala care stau la coada sa-mi procur identitatea!?
    :))

    RăspundețiȘtergere
  8. ahhh...ca si cum ar fi posibil asa ceva...:D
    tu te ocupi ca altii sa stea la coada(turma)
    nu te simti bine decat in fata...fata in fata cu ei...multi si...asa cu i-a lasat D-zeu :)
    ma amuza teribil sa observ cum ii iei pe rand si ii izbesti de toti peretii...si apoi te miri de ce nu mai raman bietii in picioare :))
    esti tonic....pentru mine cel putin....jur:))

    RăspundețiȘtergere
  9. Iti dai seama ca astept ..astfel de reactii:)
    Daca nu erau.. era semnal clar de suficienta sau fals, mic.
    Da..
    Ai citit bine, dar poate ca ii iubesc, de aceea ii lovesc..de toti peretii!?
    Eu asa functionez, in general:))
    True!

    RăspundețiȘtergere
  10. cred ca am simtit asta...deja :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Articolul tău mi-a amintit de o carte: "Femeia nisipurilor", de Kobo Abe. Femeia trăia într-o casă invadată de nisip. De dimineata până seara nu făcea decât să scoată nisipul din casă. Fiecare moment de răgaz însemna o mică victorie a nisipului asupra vietii. Cred că femeia ura nisipul, dar îi devenise parte din viată...

    RăspundețiȘtergere
  12. intr-un fel sau in altul cu totii traim intr-o casa plina cu''nisip''....si fiecare inceraca sa se debaraseze de el cum se pricepe mai bine....unii cu lingurita,altii cu utilaje sofisticate sau angajand oameni cu ziua...
    acest drum are o singura directie....dar are si un sens?

    RăspundețiȘtergere
  13. Ăla e praf, nu nisip. :))

    Sensul e cel pe care îl dăm noi. Poti să faci lucruri extraordinare si să le dai un sens fals sau poti să le faci pe cele banale si să le dai cu adevărat sens.

    Dacă nu le facem pe cele mici, nici cele mari nu vor exista.

    Cum ar fi să stăm între bălării si să visăm la rodul din toamnă?

    RăspundețiȘtergere
  14. ar fi ca in povestea greierului si a furnicii :)
    cat despre sens....da...este perfect adevarat....ohhh...si cat urasc praful....mai ales cand trebuie sa scap de el :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Oricum, dacă ai fi ţipat nu prea s-ar fi auzit...

    RăspundețiȘtergere