duminică, 29 august 2010

Mircea Cărtărescu - Când ai nevoie de dragoste




când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.

când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?

fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii lânga mine, tine cu mine.

întelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.

miercuri, 25 august 2010

BLISS - Kissing

What lies behind us.... and what lies before us are tiny matters compared to what lies within us..................................


duminică, 22 august 2010

11 minute....



Romanul incepe cu o fraza extrem de penetranta :''
A fost odată ca niciodată o prostituată pe nume Maria''.
Da...este povestea unei prostituate....nu o poveste romantata...e o poveste care trateaza-asa cum spune chiar Coelho-un subiect''
delicat, izbitor, șocant''.
In fond....oricine are dreptul la o poveste...de ce nu si o prostituata?De ce nu si Maria?
Da...Maria....o tanara,nu neaparat frumoasa,o fata simpla dintr-un sat brazilian care descoperind lumea si decoperindu-se pe sine ajunge la concluzia ca dragostea este un lucru cumplit.
Cele 11 minute,reprezinta in viziunea Mariei durata medie a actului sexual....
Si cu toate acestea nu este un roman despre sex....este mai mult un roman despre auto-cunoastere,auto-descoperire....chiar si prin intermediul sexului....
Merita sa citit cartea daca nu ati facut-o inca....merita...pentru ca e o felie simpla...de viata....

duminică, 15 august 2010

The Nightmare....


....''Cosmarul''....este (poate) cea mai cunoscuta pictura a lui Henry Fuseli...

Vorbeam zilele trecute cu o prietena despre gothic style...am o usoara slabiciune pentru gothic - si nu ma refer aici si acum la stilul arhitectural si nici la cel muzical - noi vorbeam despre moda :)


Gandul mi-a fugit spre Fuseli....pentru ca in''The Nightmare''se regasesc inceputurile picturii gothice...
Nu am pretentia ca ii cunosc opera....sunt cateva tablouri care imi plac pentru ca ating acel dark side care exista in fiecare dintre noi...fie ca recunoastem sau nu....si pe care trebuie sa invatam sa-l controlam....


Tabloul reprezinta o femeie care doarme intr-o pozitie deloc comoda...se considera ca aceasta postura incurajeaza cosmarele...pare total abandonata visului... Un incubus sta pe pieptul ei...ai senzatia ca te priveste fix in ochi.... Legendele spun despre incubus ca reprezinta un demon sub forma de barbat care intretine relatii sexuale cu fete - femei in timpul somnului.... Cuvantul incubus vine din limba latina si se traduce cam asa : "eu stau intins deasupra"("in" inseamna "deasupra" si "cubo" inseamna "eu stau intins").




Va las sa priviti....dar...sa nu va lasati prada....''Cosmarului''.....




Asculta mai multe audio Muzica















Va las sa priviti....dar...sa nu va lasati prada....''Cosmarului''.....

miercuri, 11 august 2010

Adam si Eva....


.....este unul din romanele dragi inimii mele si ii apartine lui Liviu Rebreanu. Am citit prima data acest roman in adolescenta si m-a tulburat definitiv povestea de dragoste....o poveste putin obisnuita... Firul''rosu'' al romanului se desfăşoară de-a lungul a şapte vieţi ale aceluiaşi suflet care încearcă necontenit să se unească cu sufletul pereche... Eroii acestei carti sunt tragici....ei vor suferi morţi violente iar iubirea lor va rămâne neîmplinită până la a şaptea moarte, când, în cele din urmă, sufletele se vor uni. Poate ca e vorba de mitul androginului....sau poate ca....nu.... Povestea iubirii celor doi este întotdeauna scurtată de un al treilea ...acest al treilea fiind şi cauza sfârşitului tragic al fiecărui personaj în parte. Fără acest personaj , cele şapte vieţi ar fi avut un sfârşit fericit, în care sufletele celor doi ar fi îmbătrânit împreună..... Rebreanu , prin construcţia sistemului celor şapte reîncarnări ne face să ne întrebăm noi înşine: oare ne-am găsit sufletul pereche? oare e posibil....sa ne gasim sufletul pereche?

Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 7 august 2010

Descantec de ploaie...


de Ana Blandiana (fragment )

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.

.............................

E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…

Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 1 august 2010

O...gara....


Nu-mi plac trenurile…nu…chiar nu-mi plac…in schimb iubesc garile… M-au fascinat intotdeauna…si mereu am incercat sa-mi imaginez cum erau garile si cum erau vietile calatorilor inainte de aparitia aeroporturilor…. Da…imi place sa privesc in urma… Chiar daca am trait toata viata mea in Bucuresti,de nascut m-am nascut la Ploiesti…imi este oricum drag acest oras…dar…gara…gara din Ploiesti si mica ei istorie imi este si mai draga…

O sa-l citez aici pe profesorul Ion Bulei ,care face o calda si vie descriere a garii din Ploiesti de pe la 1900 dar mai ales-si asta e mai putin obisnuit-a restaurantului garii….

‘’ La 1900, garile erau mai mult functionale..... Unele gari au o nota distinctiva. La Ploiesti , de pilda, aceasta e data de un restaurant cu trei sali, corespunzatoare claselor de calatori (pâna in anii 70 ai secolului XX, erau trei clase in trenurile din România), cu o gradina de vara, un chiosc de fructe si racoritoare si un debit de tutun.

Restaurantul acesta din Ploiesti dobândeste o notorietate nationala. Evocând nostalgic Vechea Românie, Tudor Arghezi scria ca in doua locuri se mânca bine: in restaurantele garilor din Ploiesti si Iasi. La Ploiesti, intre 1882 si primul razboi mondial, restaurantul i-a fost concesionat lui Constantin Dobrogeanu-Gherea.

Era dificil, dar reputatul critic se descurca. El a introdus room-service pe peronul garii sau direct in vagoane pentru calatorii care nu voiau sa coboare, a diversificat meniul.

Se serveau produse de patiserie, fripturi, sandwich-uri, toate de buna calitate, apreciate si de calatori, si de elita ploiesteana care umplea seara de seara prima clasa a restaurantului. Chiar si Carol I, in 1897, cu prilejul dezvelirii statuii Vânatorilor, viziteaza restaurantul si gusta din produse. "Da, spune el, aici se manânca bine".

B.P. Hasdeu, si el client uneori al restaurantului, aprecia ca mâncarea de aici era "deasupra oricarei critici", aluzie la profesia de baza a patronului.

Pentru ca, desigur, faima restaurantului era data inainte de toate de notorietatea lui Gherea, dar si a prietenilor sai literari: I.L. Caragiale, Al. Vlahuta, Barbu Delavrancea, George Cosbuc, C. Bacalbasa, D. Anghel, St. O. Iosif, C. Stere, V.G. Mortun, clienti frecventi ai restaurantului ploiestean.

Era ceva pentru oricine sa ia cina lânga scriitorul a carui carte tocmai o lasase pe masa de acasa. ’’


Si fara sa vreau,gandul imi fuge la ‘’CFR’’-ul lui I.L.Caragiale…. Si parca ii vad pe cei doi amici Nita si Ghita band cate o halba de bere in restaurantul lui Gherea si amuzandu-se pe seama sotului’’de zahar’’al coanei Mita, sotia dumnealui…calatoare cu trenul de noapte insotita de seful….dumnealui …sfarsitul sunt sigura ca il stiti si voi…:) Cred ca trenul a intrat in gara…o sa plec si eu….