miercuri, 29 septembrie 2010

Furtuna ( o poveste despre copii mici pentru oameni mari )



Am citit-o de mult, nici nu imi mai amintesc unde.....

O fetita micuta mergea pe acelasi drum vechi si obosit pe care il strabatea zilnic inspre scoala si inapoi....
Desi in acea dimineata vremea se aratase extrem de neprietenoasa, ea si-a urmat obisnuita cale spre scoala, drumul, bun prieten ii cuprindea cu grija si bucurie pasii ei micuti...
Pe masura ce orele treceau, cerul s-a umplut de nori amenintatori care s-au pornit sa arunce galeti de ploaie rece si sulite taioase de fulegere orbitoare pentru a-i inspaimanta pe trecatori...
Mama micutei a inceput sa se ingrijoreze gandindu-se ca fetita ei va fi infricosata de acea vreme cainoasa in timp ce se intoarce de la scoala....
Iar sufletul mamei se strangea de teama rece ca nu cumva un fulger sa-i faca rau fetitei...
Plina de grija, pleca precipitata cu gandul sa strabata in sens invers drumul copilei si sa o afle inainte ca aceasta ingrozitoare furtuna sa o inspaimanate sau sa-i faca rau....
Si in scurt timp, inima de mama isi zari copila de la distanta, micuta venea agale si singura prin ploaie, sufletul mamei se stranse "cat de micuta este...si cat de speriata probabil ca e...!"
Si mama isi grabi pasii, insa doar dupa cativa pasi in fuga mama se opri....vazuse ceva....vazuse chipul fragilei micute...
Sub lumina clara a fulgerelor, fetisoara ei mica si dragalasa era total linistita si senina....ba din contra,ori de cate ori un fulger cutremurator sfasaia vazduhul,micuta se oprea,privea in sus si oferea cel mai inocent si mai frumos zambet din cate exista...
In cele din urma, mama ajunsa langa ea, o imbratisa cu dragoste si o intreba : " ce faci, iubire?

Iar copila raspunde candid : "zambesc...Doamne - Doamne imi face o gramada de poze...."

Poate ar trebui sa invatam sa zambim cu incredere..."fulgerelor"....





13 comentarii:

  1. Frumoasa povestirea,finalul ei si melodia,dar cel mai mult mi-a placut cum a fost povestita.:)
    Eu nu ma feresc de fulgere....inca.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ma asteptam la deznodamantul asta, trebuie sa recunosc. Spre sfarsit am sarit vreo doua randuri. Voaim sa ajung mai repede la ce trebuia sa aflu eu din povestire. Si am zambit.

    RăspundețiȘtergere
  3. dmd : nici nu cred ca o vei face :)

    Lorelei: ce bine ca ai zambit...
    si eu am facut la fel cand am citit-o pentru prima data...si...la fel ca si tine...nu la acest deznodamant ma gandeam :)

    RăspundețiȘtergere
  4. ce frumos...
    :)
    si poza aleasa e tare faina

    RăspundețiȘtergere
  5. O poveste cu tîlc,bine simțită de cel în nevoie!

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim: sunt povesti si povesti...pentru fiecare dintre noi ele inseamna ceva....sau altceva...

    RăspundețiȘtergere
  7. Cineva a mers cu maşna pin lan...şi a fotografiat cu trepied...

    RăspundețiȘtergere
  8. ce mult imi place genul asta de povestire.

    RăspundețiȘtergere
  9. catalin fudulu: tu esti cel care se pricepe...eu m-am bucurat doar de priveliste :)

    tu26dor: si mie imi plac povestile...

    RăspundețiȘtergere
  10. pandhoraa,ti-am zis eu ca exista mereu cate un fotograf pe faza..chit ca se numeste Ilie sau Doamne Doamne :) vreau o furtuna ca in..povesti

    RăspundețiȘtergere
  11. capuldemetal: hmm...sa vedem ce putem face :)

    RăspundețiȘtergere
  12. deocamdata vreau sa vie odata:
    http://www.youtube.com/watch?v=AJr3FOGNuwY

    RăspundețiȘtergere