duminică, 17 octombrie 2010

Jurjac.....


O sa postez acum o scurta povestioara care imi aminteste de o carte citita in copilarie...
Mi-a fost draga atmosfera acelei carti....mi-ar fi placut sa fiu acolo si sa ascult....

Casa miroase frumos a mere şi a busuioc. E linişte.Se aude doar tic‐tacul ceasului de perete.Deodată uşițele se deschid şi un cuc ,cât o alună, iese grăbit să‐şi spună poezia:
‐Cu‐cu, cu‐cu, cu‐cu, cu‐cu.
Copilul cu ochi mari şi limpezi stă cu privirea țintă la ceas şi numără concentrat: ‐Una, două, trei, patru…
Cu‐cu, cu‐cu, eu mă duc la lucru…
Jurjac, puiule, unde eşti?Unde te‐ai ascuns? Vino să mănânci !
Îmbrăcat cu cămaşă albă şi cu pantaloni albaştri de catifea , copilul aleargă tropăind mărunțel spre vocea care‐l cheamă, cântând încetişor acelaşi refren despre cuc.
Mama, râzând înveselită în vreme ce‐i dă să mănance,îi răspunde jucăuş cu alte versuri:
‐“Cucule cu pană sură/Cuc !/ Cucule cu pană sură/Cuc !/ Cu‐cu…
Ce tot cânți la noi pe şură…/” .
‐Mamă, ce mult mi‐ar plăcea să învăț să cânt! Ştii,aşa cum cântă păsările şi cum cânți tu.Dar şi mai mult mi‐ar plăcea să cânt cum cânta un moş la târg. Ținea în mâini ceva,nu ştiu cum să‐ți spun , ceva ca o pară, şi cânta aşa de frumos, ca toată lumea se oprea!Tata mi‐a spus că e o vioară.
Mamă…mamă ! Mă auzi ?Vreau şi eu o vioară…
Cum mama era deja în altă odaie prinsă de treburi, Jurjac luă o scandurică , legă trei fire de ață de ea şi ,cu un bețişor în loc de arcuş, începu să‐l imite pe bătrânul de la târg...
…Apoi făcu un țambal şi‐un nai şi, cu mica orchestră pregătită, porni să cânte cântecele auzite.Tatăl intră în casă tocmai atunci şi, zâmbind ,îi spuse:
‐Mai voinicule, îți place să cânți ? O să‐ți ia tata o vioară… Chiar mâine ți‐o aduc.
Fericit , Jurjac, nu reuşi să adoarmă până târziu , atât era de emoționat.Visa cu ochii deschişi şi i se părea că atinge cu degetele corzile unei viori cu totul şi cu totul din aur…

...A doua zi , Jurjac nu se dezlipi de la poartă până când nu sosi tatăl său.Cu băiatul în brațe, tatăl se aşeză pe un scaun în bucătărie.Îşi desfăcu geanta cea mare , scoase mai multe pachete învelite în hârtie maronie şi , la urmă ,cu gesturi delicate, o vioară. Jurjac privea uimit la bucățica aceea din lemn cafeniu şi aşa de lucios , că‐i alunecară palmele când încercă s‐o apuce....
Atunci făcu ceea ce văzuse la bătrânul din târg: o sprijini sub bărbie şi, ținând în mâna dreaptă arcuşul, încercă să‐şi plimbe degetele pe cele trei strune şi să mişte în acelaşi timp arcuşul.Vioara însă, în locul sunetelor vrăjite ,scoase un scârțâit jalnic, care numai a cântec nu semăna. Copilul, neînțelegând ce se întâmplă depărtă vioara de sine şi‐o privi cu atenție.
Deodată se făcu roşu la față şi cu priviri înflăcărate începu să strige:

‐Asta nu‐i adevărată !Asta nu-i o vioară adevărată, e o jucărie ! M‐ați mințit!
Şi, până să apuce părinții să facă vreun gest, se îndreptă spre cămin şi, cu un gest hotărât o aruncă în foc…
După puțină vreme tatăl său îi aduse o vioară adevărată la care micul Jurjac începu deîndată să cânte. Aşa începe povestea celui mai de seamă compozitor al neamului românesc ,
muzicianul George Enescu.

Si tot el a adus cantecul ciocirliei in salile elegante de spectacol pentru ca a iubit de mic copil natura simpla in mijlocul careia a trait si nu a uitat ritmurile populare...atat de ale noastre...

textul si fotografiile apartin http://www.lalinguasalvata.com/lingua/14-Romeno
autor:
prof. Mirela Corina Chindea




(repostare)

29 de comentarii:

  1. M-a facut sa zambesc povestea ta:).
    Pare mitica, stii...
    Eu oricum nu stiu anii de existenta a lui George Enescu (rusine sa-mi fie), dar chiar si de-as sti, cred ca tot mitica mi s-ar parea.
    E cam ca in Hanu Ancutei... Desi nu-mi place Sadoveanu cine stie ce, asta e singura chestie ce imi place la Hanu Ancutei, ca exista atemporalitate cand toti povestesc acolo la han.
    Asa si cu Jurjac...

    RăspundețiȘtergere
  2. Iunia: da...este atat de adevarat ce ai spus tu...Enescu e atemporal...
    si daca ai zambit la povestea micutului violonist e minunat...si eu zambesc mereu amintintindu-mi-o...
    ma bucur ca ai trecut pe la mine :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasta postare ai facut,felicitari...din cele cateva lucruri care le stiu despre Enescu,a muncit enorm ca sa dea curs talentului sau...este un alt exemplu de tenacitate si eu il consider printre altele,un nationalist,pentru ca a introdus folclorul romanesc in muzica culta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pe mine ma impresioneaza cel mai mult sunetul unei viori, intr-o orchestra. Aproape imi dau lacrimile. Si pianul, oarecum, dar mult mai putin.
    Si combinatia de muzica pop cu o vioara, sau chiar rock, e foarte placuta urechilor. Introduce emotie acea vioara...

    RăspundețiȘtergere
  5. interesanta istorisire:)
    geniile se vad de timpuriu
    numai bine

    RăspundețiȘtergere
  6. dmd: multumesc :)
    patriot cred ca e un cuvant mai potrivit...:)

    Lorelei: mie imi place mai mult pianul...mi se pare mai romantic...
    sigur...tu o iubitoare de rock...cum ai putea sa nu apreciezi o astfel de impletire? :)

    liviu: da...geniile...de cele mai multe ori muncesc din greu de timpuriu ...

    RăspundețiȘtergere
  7. Minunata povestire! Minunata inzestrare!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Lori: Curios lucru, dar mie imi place si pianul si vioara cam in aceeasi masura. Si vorba aia, ascult destul rock in ultima vreme...
    Stiu!, sunt o ciudata. Dar raman mai fidela chitarii

    RăspundețiȘtergere
  9. Iunia: o sa facem o orchestra :D
    diferita de cea din povestea lui Jurjac :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Scuze m-am gandit la patriot si a iesit Vadim:)

    RăspundețiȘtergere
  11. @ pandhora : Nu, nu prea ascult rock. Ascult Depeche, mostly. Si ce-am mai pus la mine pe blog (Mylene, Lily Allen, John Legend, amestecate. Nu sunt fidela unui gen, ci unui interpret, unui om. Dar rock-ul nu m-a prins, nt)

    RăspundețiȘtergere
  12. Lorelei: acum...tu stii cel mai bine :))
    nici eu nu am un gen preferat...sunt melodii care imi plac...formatii sau cantareti...
    in general imi place sa ascult versurile melodiilor...asta e unul din motivele pentru care il iubesc pe Jim Morrison...si pentru ca era atat de frumos...:)

    RăspundețiȘtergere
  13. :)Pandhora! ma bucur enorm ca ai reamintit aceasta poveste. imi amntesc cat de mult m-a impresinat la acea vreme, copil fiind, ascultand-o. am fost apoi marcat de istorisirea fragedei copilarii a lui Enescu multi ani!(fiind la randul meu pasionat de muzica) Asa ca la 15 ani mi-am confectionat prima chitara electrica (nu se gaseau deloc in magazine de cumparat si aveam maare nevoie de una)

    PS: cui oare sa nu ii placa Morison?

    @Lorelei: imi amintesc faptul ca, din discutii nu foarte recente, am inteles ca nici fan DM nu erai dar ai devenit dupa 2006 (NU vrei sa stii ce concert ai ratat! Dumnezeiesc!) Folosindu-ma de acest exemplu (concertul DM Bucuresti - 2006) ma gandesc ca ti-ar fi placut la fel de mult si Robert Plant & Strange Sensations (am plecat vorbind singur si aproape tremurand). si uite asa ai fi ajuns la Led Zeppelin & more. dar nu e timpul pierdut!

    RăspundețiȘtergere
  14. The Shadow: ohhh....ce bine imi pare ca mai stie cineva cartea si povestea asta atat de frumoasa...
    si eu as fi vrut sa pot canta la un instrument dar...nu am ureche muzicala :(
    tu in schimb...ai si indemmanare si ureche :)
    si cum suna chitara ta? :)
    Led Zeppelin sunt urmatorii pe lista preferintelor mele....am o slabiciune pentru Kashmir...imi sugereaza atat de mult desertul (iubirea mea secreta)
    Jimmy Page si Robert Plant sunt zei....sigur Robert Plant si minunatul lui par lung mi se pare ucigator de frumos...chiar daca acum nu mai este tanar....ohhh....barbatii cu par lung ma sensibilizeaza :D

    RăspundețiȘtergere
  15. da, subscriu! Page si Plant sunt Zei!!! iar Kashmir...o capodopera dar din fericire acesti zei au un numar impresionant de astfel de capodopere! hehe! Chitara mea nu mai suna! a prins la public si s-a vandut repede.incurajat de situatie, am facut altele iar apoi, in adolescenta, am facut un bussines din treaba asta. fabricam chitare elecrtrice - manual - 100% (sau le reparam pe ale chitaristilor din zona)

    RăspundețiȘtergere
  16. The Shadow: hmmm...uite ce tip pregmatic esti tu...si eu puteam jura ca esti un romantic si un sentimental fara de leac :))
    ma intreb ce mai fabrici acum :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Se pare că involuntar mi-ai pus o poveste care îmi place mult. Merci.

    RăspundețiȘtergere
  18. Da, nici nu stiu cine e impresionant autorul, povestitorul sau maestrul nostru...uitat, pe undeva...
    Multumim ca ni l-ai reamintit tu...

    RăspundețiȘtergere
  19. Costea: ma bucur ca mi-a reusit chiar si din intamplare :)

    Joker: el e cel care conteaza cu adevarat :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Pandhora: romantismul si pragmatismul merg atat de bine impreuna dar fiecare cu treaba sa:)
    raman un romantic incurabil (mare defect pt multi.....)cu pragmatismul stau mai rau...

    RăspundețiȘtergere
  21. The Shadow: acum ce sa spun si eu...te cred pe cuvant...si sper sa nu devina curabil romantismul tau :)

    RăspundețiȘtergere
  22. kuhyftryrdtryjdru6rdk6rk7tr

    RăspundețiȘtergere
  23. stiam povestea :)
    unii stiu, pur si simplu STIU.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc.Si eu stiam povestea din copilarie, dar am vrut sa i-o citesc azi fiului meu si doar aici am gasit-o.Multumesc inca o data.

      Ștergere
    2. ma bucur atat de mult pentru ca inca un copil a aflat despre farmecul muzicii vazut si simti de micul Jurjac :)
      te mai astept pe la mine,"cutia pandhorei" e deschisa mereu :)

      Ștergere
  24. Stimata doamna, textul" Micul Jurjac", insotit de desene originale, asa cum l-ati copiat dvs., era publicat pe site-ul:
    http://www.lalinguasalvata.com/lingua/14-Romeno
    V-as ruga sa aduceti adaugirile necesare. Am gasit intamplator textul pe blogul dvs, e foarte bine, dar va rog sa aduceti corecturile necesare in prvinta autorului, intrucat ne aflam sub incidenta legii dreptului de autor. Textul a fost publicat inainte de a-l posta dvs pe blogul personal, prin urmare nu cred ca va fi o problema sa reglementam chesitunea ad hocum e ad locum.
    Cu cele mai distinse urari de sanatate,
    M.C. Chindea
    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc ca mi-ati atras atentia, foarte rar se intampla sa postez un text fara a indica sursa de provenienta dar cu siguranta nu site-ul dvs a fost sursa de unde am facut preluarea, acum este prima data cand aflu de existenta lui.
      Jurjac este una dintre cartile dragi copilariei mele, ma bucura ca o veti reedita, ma bucura gandul ca va fi o incantare (sper) pentru cat mai multi copii :)
      va doresc succes in activitatea pe care o desfasurati, la multe si frumoase carti pentru copii si pe viitor! :)

      Ștergere