duminică, 31 octombrie 2010

Lied de Al. O. Teodoreanu (Pastorel)

Toamna din cele cateva fotografii postate pe blogul lui Liviu C - http://liviucapitan.blogspot.com - mi-au amintit aceasta frumoasa poezie a lui Pastorel Teodoreanu ....



Toamna a trecut
Peste parcul mut.
Tainicule dor,
În zadar te-alint!
Trandafirii mor,
Visurile mint.

Toamna fuge-acum,
Învelită-n fum.
Unde-i, de argint,
Glasul ei sonor?
Trandafirii mint,
Visurile mor.

Toamna mi te ia,
Vis stingher, cu ea.
Lacrimă de dor,
Strop de mărgărint,
Trandafirii mor,
Visurile mint.

Trick or Treat...ca pe la noi...




Cum noi romanii suntem apartinatori unei tari in care predomina religia catolica si protestanta, asteptam cu nerabdare si sarbatorim cu bucurie si costumati corespunzator Halloween-ul (ziua tuturor sfintilor)... Ahh...da....uitasem placinta cu dovleac....e clar...avem radacini celtice...ca altfel... de unde placinta??
Asa ca e firesc sa asimilam traditii ce nu ne apartin,sa copiem, sa imitam si sa ne imaginam ca suntem in rand cu....LUMEA...

Doar ca LUMEA ne da un mare....IGNORE...

In prima Duminica dupa Rusalii se sarbatoreste la noi,la romani, ziua Tuturor Sfintilor iar Rusaliile sunt la 50 de zile dupa Pasti...asa spune calendarul ortodox...
Ne dati ori nu ne dati...au colindat copii in seara asta la usa mea...si au cantat la muuuuuulti ani ! acoperiti cu celebra masca din Scream....brrr...si asta nu din cauza mastilor....


Asa ca nu-mi ramane decat sa va urez Happy Halloween....


sâmbătă, 30 octombrie 2010

"Dineu cu proşti"....


...este piesa de teatru pe care am vazut-o aseara la National in regia lui Ion Caramitru (si el in sala ca spectator ).
Este o comedie in care mereu uimitorul Hoartiu Malaiele,flegmaticul taciturn Serban Ionescu si restul actorilor valorifica la maxim textul lui Francis Veber,text care ne prezinta o micuta poveste a unor prieteni destul de cinici si aroganti incat sa-si permita ideea unui concurs saptamanal....
O cina la care fiecare participant sa isi aduca"prostul"lui.....
E o competitie acerba pentru ca "prostul" aproape perfect e destul de greu de gasit si asta face lucrurile si mai palpitante....

De data aceasta unul dintre participatii la cina este retinut acasa din cauza unei probleme de sanatate si confruntarea cu "prostul" lui are loc fara aportul grupului de prieteni....
Serban Ionescu si Horatiu Malaiele sunt incredibil de reali in rolurile lor merita sa le svurati prestatia...
Situatii hazoase multe si absolut minunat conturate de catre actori....

Concluzia?
Ca si in viata ajungi sa te intrebi cine este,cu adevarat,prostul?

Mergeti sa aplaudati si voi spectacolul....Bravo!!



joi, 28 octombrie 2010

It's a sin......

Everything I've ever done
Everything I ever do
Every place I've ever been
Everywhere I'm going to
It's a sin.........

duminică, 24 octombrie 2010

Spune-i...




"Spune-i cand ai sa-l vezi
Ca sunt fericita , ca mi-e bine ...
Ca sunt rasfatata de iubire ...
Ca trecutu-i doar o amintire ...
Spune-i ... spune-i ce crezi
Dar ascunde-i adevarul !

Ca nu-mi gasesc in viata nici un drum ,
Ca plang de dorul lui si viitorul
E ca un fum de la plecarea lui ...
Spune-i cand ai sa-l vezi
Ca viata mi-a dat dat tot ce-mi doresc
Dar cat de mult il iubesc nu-i spune !...
NU-i spune ... sau spune-i ce crezi ! ... "

Imi este necunoscut autorul acestei poezii....dar...citind-o...de fiecare data ochii mi se aburesc...
Am simtit nevoia sa fac aceasta postare pentru ca azi, am intalnit pe blog-uri tot felul de intrebari legate de EL si de EA....am intalnit si tot felul de raspunsuri...
Si aceasta poezie poate fi un raspuns...sau poate ramane doar o poezie....de dragoste...





sâmbătă, 23 octombrie 2010

Nunta in Basarabia....

...este titlul filmului pe care l-am vazut serile trecute cand am iesit in oras...

Nu credeam,dar m-am amuzat foarte tare vizionind aceasta comedie romantica....pentru ca despre asta e vorba in film...o poveste de dragoste intre Ea din Chisinau si El din Bucuresti....o nunta pigmentata cu tot felul de intamplari care te fac sa razi din suflet...incepand cu schimbarea boghiurilor inainte de trecerea trenului din Romania in Moldova si continuind cu tot felul de traditii basarabene...tratate si ele in registru comic...

Exista si putina tristete in spatele hohotelor de ras datorate....dar nu....nu va mai spun nimic...mergeti mai bine sa-l vedeti si voi....va asigur ca merita...



























joi, 21 octombrie 2010

1,52 metri si torsul unui om normal....

...acesta era aspectul fizic al lui Henri Marie Toulouse - Lautrec....

Provenind dintr-o familie de vechi nobili care si-au pastrat obiceiul casatoriilor intre rude (parintii lui erau veri primari si bunicile surori ) Toulouse - Lautrec avea, în consecinta, o maladie congenitala care s-a manifestat puternic atunci când, adolescent fiind, si-a fracturat femurul stâng si apoi pe cel drept. Picioarele sale nu s-au mai vindecat corect niciodata, iar cresterea a stagnat.

Nu a fost un copil fericit...nu a fost un barbat fericit....cu toate ca avea un caracter vesel si generos....

A iubit, a dorit si a suferit mult din pricina femeilor....nu a fost niciodata sigur de ce ele ii erau alaturi.... pentru el sau pentru banii lui.... si cum marea majoritatea erau dansatoare sau chiar prostituate-poate pentru ca apareau in tablourile lui...

Absintul amestecat in parti egale cu cogniac era cocktail – ul preferat al lui Lautrec ....atat de preferat si des folosit incat mama lui a trebuit sa-l duca in repetate randuri la dezalcolizare...

Pictorul moare la varsta de 36 de ani rapus de sifilis,urmare a legaturilor lui constante cu femeile de conditie usoara...

Picturile lui Henri Toulouse - Lautrec sunt celebre, la fel afisele si decorarea cabaretului Moulin Rouge dar mai putin cunoscute sunt acele lucrari care – chiar si pentru acea epoca decadenta - erau considerate scandaloase....

Toulouse Lautrec nu a pictat niciodata un barbat facand dragoste cu o femeie....

El a simtit ca din punct de vedere artistic este mai important sa prezinte interactiunea intim sexuala a unei femei cu alta femeie....

Cu toate acestea el a tanjit toata viata dupa o iubire impartasita....si tot el obisnuia sa spuna ca : "...cel mai important lucru pe care-l învăţăm vreodată este cum să iubim şi să primim dragostea altora...."

Iata aici cateva dintre tablourile despre care vorbeam....
























duminică, 17 octombrie 2010

Jurjac.....


O sa postez acum o scurta povestioara care imi aminteste de o carte citita in copilarie...
Mi-a fost draga atmosfera acelei carti....mi-ar fi placut sa fiu acolo si sa ascult....

Casa miroase frumos a mere şi a busuioc. E linişte.Se aude doar tic‐tacul ceasului de perete.Deodată uşițele se deschid şi un cuc ,cât o alună, iese grăbit să‐şi spună poezia:
‐Cu‐cu, cu‐cu, cu‐cu, cu‐cu.
Copilul cu ochi mari şi limpezi stă cu privirea țintă la ceas şi numără concentrat: ‐Una, două, trei, patru…
Cu‐cu, cu‐cu, eu mă duc la lucru…
Jurjac, puiule, unde eşti?Unde te‐ai ascuns? Vino să mănânci !
Îmbrăcat cu cămaşă albă şi cu pantaloni albaştri de catifea , copilul aleargă tropăind mărunțel spre vocea care‐l cheamă, cântând încetişor acelaşi refren despre cuc.
Mama, râzând înveselită în vreme ce‐i dă să mănance,îi răspunde jucăuş cu alte versuri:
‐“Cucule cu pană sură/Cuc !/ Cucule cu pană sură/Cuc !/ Cu‐cu…
Ce tot cânți la noi pe şură…/” .
‐Mamă, ce mult mi‐ar plăcea să învăț să cânt! Ştii,aşa cum cântă păsările şi cum cânți tu.Dar şi mai mult mi‐ar plăcea să cânt cum cânta un moş la târg. Ținea în mâini ceva,nu ştiu cum să‐ți spun , ceva ca o pară, şi cânta aşa de frumos, ca toată lumea se oprea!Tata mi‐a spus că e o vioară.
Mamă…mamă ! Mă auzi ?Vreau şi eu o vioară…
Cum mama era deja în altă odaie prinsă de treburi, Jurjac luă o scandurică , legă trei fire de ață de ea şi ,cu un bețişor în loc de arcuş, începu să‐l imite pe bătrânul de la târg...
…Apoi făcu un țambal şi‐un nai şi, cu mica orchestră pregătită, porni să cânte cântecele auzite.Tatăl intră în casă tocmai atunci şi, zâmbind ,îi spuse:
‐Mai voinicule, îți place să cânți ? O să‐ți ia tata o vioară… Chiar mâine ți‐o aduc.
Fericit , Jurjac, nu reuşi să adoarmă până târziu , atât era de emoționat.Visa cu ochii deschişi şi i se părea că atinge cu degetele corzile unei viori cu totul şi cu totul din aur…

...A doua zi , Jurjac nu se dezlipi de la poartă până când nu sosi tatăl său.Cu băiatul în brațe, tatăl se aşeză pe un scaun în bucătărie.Îşi desfăcu geanta cea mare , scoase mai multe pachete învelite în hârtie maronie şi , la urmă ,cu gesturi delicate, o vioară. Jurjac privea uimit la bucățica aceea din lemn cafeniu şi aşa de lucios , că‐i alunecară palmele când încercă s‐o apuce....
Atunci făcu ceea ce văzuse la bătrânul din târg: o sprijini sub bărbie şi, ținând în mâna dreaptă arcuşul, încercă să‐şi plimbe degetele pe cele trei strune şi să mişte în acelaşi timp arcuşul.Vioara însă, în locul sunetelor vrăjite ,scoase un scârțâit jalnic, care numai a cântec nu semăna. Copilul, neînțelegând ce se întâmplă depărtă vioara de sine şi‐o privi cu atenție.
Deodată se făcu roşu la față şi cu priviri înflăcărate începu să strige:

‐Asta nu‐i adevărată !Asta nu-i o vioară adevărată, e o jucărie ! M‐ați mințit!
Şi, până să apuce părinții să facă vreun gest, se îndreptă spre cămin şi, cu un gest hotărât o aruncă în foc…
După puțină vreme tatăl său îi aduse o vioară adevărată la care micul Jurjac începu deîndată să cânte. Aşa începe povestea celui mai de seamă compozitor al neamului românesc ,
muzicianul George Enescu.

Si tot el a adus cantecul ciocirliei in salile elegante de spectacol pentru ca a iubit de mic copil natura simpla in mijlocul careia a trait si nu a uitat ritmurile populare...atat de ale noastre...

textul si fotografiile apartin http://www.lalinguasalvata.com/lingua/14-Romeno
autor:
prof. Mirela Corina Chindea




(repostare)

vineri, 15 octombrie 2010

V8...



...este numele unei formatii romanesti de muzica....de muzica si atat pentru ca nu ma pricep la genuri nu voi risca o incadrare...probabil e mai aproape de clubbing....nu stiu.... Dar stiu sigur ca este singurul clip pe care au reusit sa-l scoata acum 3 ani....si nu doar pentru ca atat pot ei...nu...au destul material dar...au fost atat de putin promovati.... Mi-as fi dorit ca Adi-solistul vocal -si restul baietilor sa nu fi renuntat la muzica lor dar....stiu aproape sigur ca da.... Mie imi plac si nereusita lor datorata usilor inchise fix in nas....ma intristeaza foarte tare...

marți, 12 octombrie 2010

Visul unei umbrele



Usa s-a inchis incetisor
Aproape am simtit alunecarea aceea metalica finalizata cu un clic
Acum respira calm langa ea mirosind a aer umed...

Fata in fata pe terasa de la malul lacului....

Da,a spus ea ridicandu-se si apropiindu-se usor de marginea terasei care inainta putin in lac.
Parul de un roscat auriu ii lumina spatele delimitand conturul trupului ei.
Da,te-am inselat,nu am putut altfel….
Te-am mintit.
Suna,este atat de crud sa-ti spun asta….Perfectiunea ta ma face constienta de imperfectiunea mea si nu vreau sa sune ca o scuza,e doar o constatare realista.
Neindeminatica cum sunt,stii doar,la coborarea din tren am scapat din mana umbrela si in incercarea de a o prinde,ochelarii de soare-nu renunt la ei indiferent de vreme si asta te-a nemultumit intotdeauna…
A prins umbrella,a ridicat ochelarii si mi-a intins mana .
Ai nevoie de un insotitor permanent a spus el,si nici macar nu zambea.Multumesc am spus,ma descurc si singura chiar daca nu pare.
Nu ma indoiesc,aproape a soptit el….
A continuat sa ma priveasca,s-a rasucit brusc si a plecat…
Am ramas asa uitandu-ma in urma lui.
Ce-a fost asta?
Si s-a facut toamna,s-a facut noiembrie...
Ploua teribil in ziua aia,taxiul a trecut fara sa observe semnul meu.
Asa imi trebuie daca nu fac comanda de acasa….
O umbrela?
Era in spatele meu.
Si…in mod cu totul neobisnuit am realizat ca nu il uitasem…
Am intrat sub umbrela lui…in viata lui…
Apartamentul mirosea a mere,nu verzi,mere rosii,coapte in gradinile,in livezile noastre si a crizanteme udate ploaie...L-am simtit in spatele meu respirandu-ma.
Am facut un pas inapoi lipita de el acum…
Taci,mi-a spus el…
Vorbesti mult uneori…
Eu?De unde poti sti tu asta?Dar deja buzele lui imi inghitisera cuvintele…
De ce m-am adancit in acel sarut…in carnea,in sufletul lui?
De ce mi-a ramas in piele mirosul merelor rosii,al crizantemelor udate de ploaie?
Sau era doar urma atingerilor lui?

Am revenit acolo,la putinele lui vorbe,la atingerile lui prelingandu-mi emotia si placerea pe fiecare bucatica din el si din mine…
Am nevoie de tine,imi spunea de fiecare data jucandu-se cu parul meu,cu respiratia, cu dorinta si asteptarea mea…..

Tu?Tu,in ce fel ai tu nevoie de mine,tu…atat de controlat?
S-a intors cu fata spre masa…
Nu mai era nimeni acolo….
Iarta-ma a mai spus ea lacului,dar te parsesc…
Clic….alunecarea metalului pe metal,si usa s-a inchis incetisor…
A trecut un an de atunci…
Acum este singura…..

-Buna dimineata visatoarea mea,tot cu povestile tale de pe blog?
Hai sa bem cafeaua si sa vedem ce ai mai inventat,a zis el zambind si mirosind a aer umed de toamna,a frunze si...nu...a crizanteme si a mere rosii,nu...
Ha,ha…a ras cu pofta sorbind din cafeaua fierbinte.
Dar tu,tu urasti ochelarii de soare,sunt o fita,mereu spui asta…
Umbrela odihnea linistita in suportul ei de pe hol,langa usa care avea un clic metalic atunci cand era inchisa….