duminică, 30 ianuarie 2011

"O berarie muncheneza la Bucuresti! "



“Carul cu bere” a fost localul in care am incheiat iesirea din seara aceasta in oras… Imi este foarte drag acest loc pentru ca pastreaza, atat cat este posibil azi, intacta, atmosfera din acele timpuri in care la una dintre mese il puteai intalni pe Pastorel Teodoreanu sau pe Conu Iancu Caragiale.Neschimbat a ramas si faptul ca, atat podele cat si minunatele scari in spirala sunt lucrate din lemn fara cuie….
Dar mai bine sa ne intoarcem putin in timp….
Ne aflam in anul 1879 si ziarele vremii anuntau deschiderea unei noi locande (architect Ziegfried Kofczinsky) :

„Asta da, surpriza! O berarie muncheneza la Bucuresti! Pe vechea strada Stavropoleos, in sfasit ceva nou. S-a deschis un local de consumatiune cu totul aparte de lucarnele hanurilor, de carciumile si alte feliuri de locande ale orasului nostru. Totul e cu bun simt: cladirea nemaiintalnita pe la noi, mobilele din lemn masiv, pe pereti se pot admira picturi care nu le au alte localuri. La vremea caldurii mari, se poate servi o bere rece si lua, indata, gustari pe potriva bauturii svabesti ce se afla aici: cremvursti cu hrean < > din Svitzeria si patricieni, dar si mici sau carnaciori oltenesti de-ai nostri, usturoiati din belsug.”

Invitatia de mai sus era facuta in numele celor doi inimosi tarnaveni, comerciantii Nicolae Mircea si Ignat . Tot de la ei avem „Reteta de mititei”multa vreme pastrata secreta.Pentru savoarea limbajului mai mult si nu a gustului - greu de simtit in scris - o sa spicuiesc cateva fragmente din aceasta reteta aparuta intr-o carte de bucate din anul 1920....
Va doresc lectura...cu pofta buna !
Reţeta de mititei de la Restaurantul CARUL CU BERE din Bucureşti, la 16 Iunie 1920
"Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoru. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel: mici. Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor. Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne. Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează: 8 grame de piper proaspăt pisat, cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt, 4 grame de enibahar pisat, coriandru pisat mărunt, 2 grame de chimion turcesc pisat mărunt, 1 gram de anis stelat pisat mărunt, 8 grame de bicarbonat de sodiu, 1 linguriţă de zeamă de lămâie, 1 lingură de untdelemn, 1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iute. Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur. Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinta cu sare si ciusca.Doar si numai asa veti obtine mititei savurosi cum se zice ca numai la noi sunt...."

joi, 27 ianuarie 2011

Mircea Cartarescu - Travesti


-fragment-

Foaia e umedă de la transpiraţia mâinii mele. Nu mai pot. Dar am venit la Cumpătu hotărît să termin odată. Să rezist oricarei priviri. Să ies din bătălia asta psihică vindecat, ori să nu mai ies niciodată. Mă culc la loc în cîteva minute. Doamne, de-aş putea să rezist!
Voi rezista, căci spaţiul ăsta montan, deşi pustiu, pare să aglomereze evenimente, să le estompeze pe unele prin altele, să şteargă limitele (atît de precare) dintre lumea minţii noastre şi cea a minţii mai vaste care ne cuprinde pe toţi. Abia stinsesem din nou lumina azi-noapte, cînd, levitînd într-o reverie hipnagogică, am auzit nişte zgomote. Veneau de jos, de sub podea, dintr-o cameră de la subsolul vilei.
Acolo, pe un pat, doi amanţi se încolăceau, se pătrundeau, se muşcau, îi vedeam limpede în imaginaţie, ascultînd gemetele ample ale femeii, mereu reluate, la un din ce în ce mai înalt prag al plăcerii si exasperării,si mormaitul jos al celui care poseda. Vorbe răstite, rugăminţi şi comenzi se întretăiau cu lovituri înfundate. Aproape că vedeam scena: se întîmpla într-o lumină roşiatică, într-un pat cu cearşaful boţit tot şi împins, în semicerc, spre tăblie. Femeia, al cărei păr brun transparent îi ajunge pînă la muşchii reliefaţi ai mijlocului, stă în genunchi, cu bustul ridicat, ţinută de bărbatul din spatele ei cu o mînă pe sînul drept, iar cu cealaltă petrecută peste pîntec şi ajungînd cu vîrful degetelor pe şoldul din partea opusă.
El, cu pielea mai roşcată decît ea, o izbeşte cu toată puterea. Ea ţine capul pe spate, astfel că
pielea gîtului este întinsă la maximum, are muşchii obrajilor contractaţi şi vîrful limbii i se plimbă
rapid între dinţii dezgoliţi. Bărbatul iese din ea, o întoarce şi-o trînteşte pe spate. O pătrunde iar. O trage cu ură de păr. O loveşte peste obraz. Ea îl muşcă de bărbie cu aceeaşi ură, după care el îşi
înteţeşte mişcările, lovind-o tot mai violent între genunchii pliaţi. O plezneşte pe neaşteptate peste fese şi pulpe. Iese iar din ea, o apucă de un braţ şi o ridică în picioare, în pat. O pătrunde iar, prin spate,strîngîndu-i sînii în palme, mîngîindu-i şoldurile şi fesele. Ea îşi duce o mînă între picioare, simţind contopirea sexelor deasupra degetelor ei. Stăteam cu ochii deschişi în întuneric şi-mi imaginam, încercam să nu respir şi să-mi înăbuş bătăile sîngelui în tîmple, ca să nu pierd nimic din ce se întîmpla la cîţiva metri sub podeaua mea, între cele două corpuri goale, pe cearşaful încreţit şi jilav. Părea că întreaga substanţă din univers se reducea la beznă absolută, avînd în centru un singur cub luminos, în care două corpuri se contopeau, iar de jur-împrejur, ocupînd tot întunericul, o conştiinţă care ascultă, care priveşte. Totul era nu dedesubt, în subsolul vilei, ci în centrul minţii mele, şi poate că acolo fusese dintotdeauna.
Şi, pe cînd gemetele femeii au încetat, după un climax răguşit, iar cei doi, umezi şi extenuaţi, s-au trîntit pe spate, cu braţul peste ochii închişi, am putut să privesc mai detaşat, în închipuire,camera aceea şi am zărit într-un colţ lucrul pe care mă aşteptam să-l găsesc acolo: o păpuşă urîtă de cîrpă, cu trăsăturile feţei desenate cu pixul, zăcînd cu ochii orbi în tavan.....

Franz Liszt - Liebestraum - Love Dream

Europa a cunoscut o adevarata "Lisztomanie", femeile secolului al XIX-lea fiind cucerite de magia pe care o imprasta in jurul lui pianistul.....
Se spune ca femeile se luptau pentru a prinde batistele lui de matase sau manusile sale de catifea si cand sustinea concerte lesinau pur si simplu.....
Liebestraum "Vis de iubire", este o transpunere pentru pian a uni poem compus din 3 parti : prima parte este dedicata exaltarii iubirii - a iubirii religioase, cea de a doua parte exprima deliciile dragostei incarcata de erotism, si ultima, care este si cea mai cunoscuta si ascultata, ne prezinta cea mai pura iubire,acea iubire nealterata de dorinte sau iluzii....

2011 este anul Liszt,este anul in care se implinesc 200 de ani de la nasterea pianistului.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Stiinta sentimentelor


Stiintific este dovedit
Ca doua jumatati
Formeaza un intreg

Sau gresesc?

In fond,
Ce legatura are stiinta
Cu sentimentul?

Oare jumatatea ta din intreg
Are aceleasi sentimente
Cu jumatatea mea din intreg?

Astept raspuns
Stiintific !
Dar nu obligatoriu...

duminică, 23 ianuarie 2011

Maroon 5 - She Will Be Loved

.............................................................
She always belonged to someone else
..............................................................

Increderea


Asa cum spuneam si altadata, nu exista un anotimp, un timp al povestilor...timpul lor este atunci cand simtim nevoia de...
Povestea mea merge departe...

A fost odata si inca mai este, un desert, nisip cat vedeai cu ochii, liniste infiorata doar de respiratia vantului, aducand de departe zvon de voci, pasi,vise pe care se grabea sa le spulbere.
Undeva, cazut din lina orizontului, zacea un om. Daca ne-am fi apropiat ne-am fi dat seama cu greu ca nu era doar o duna, desi nisipul aproape ca il acoperise cu totul, setea ii uscase pielea si ochii, viata ii statea atarnata de un fir subtire de aer care ii mai tinea celulele oprindu-le sa se risipeasca…
Era un calator ratacit, strain de locurile acelea, care simtise aprig gustul propriei nesabuinte si semetii caci facuse prinsoare cu un altul ca el poate traversa desertul fara harta si fara provizii. Era om mandru si semetit, dar desertul era si mai mandru iar lectia pe care i-o oferea era cat pe ce sa il coste viata. Providenta i-a trimis totusi salvare printr-o faptura uscativa si inteleptita de multele calatorii prin desert…
Calare pe o camila, beduinul trecu prin apropierea omului mai-mai sa il calce. Se opri si se dadu jos de pe animalul sau credincios adresandu-i-se.
- Crezi ca mai traieste? Pare mort! Voia lui Allah a fost asa! Fie Numele lui Allah Binecuvantat! mai zise el dand sa plece…cand, vazu ca animalul sau credincios se duce catre silueta cazuta si o impinge cu botul. Beduinul se apropie si mai tare de cel cazut si abia atunci, vazu cum viata inca se mai zbate in el. Lua repede din spinarea camilei apa proaspata si o bucata de tesatura moale cu care ii umezi usor buzele omului, ajutandu-l sa isi recapate suflarea. Omul isi reveni incetisor, incepu sa bea si cateva picaturi de apa simtind din nou cum trupul se intoarce in matca sa. Beduinul ii cerceta toate ranile si il ajuta sa se ridice…ii dadu chiar si alte haine care sa il apere de arsita desertului si de nisipul cel taios.
-Ai plecat la drum prin desert cam nepregatit, straine…dar nu e nimic, restul de drum il vom face impreuna, zise el cu multa caldura in glas….
Vedeti voi…caldura desertului nu ii uscase inima acestui om, ba dimpotriva i-o deschisese ca pe o oaza iubitoare si primitoare de oaspeti osteniti. Doar ca atunci cand beduinul cel omenos se intoarse cu spatele, calatorul se ridica brusc si se urca pe camila, plecand si lasand in urma un nor de praf aspru si o mare si indreptatita nedumerire. Beduinul striga in urma calatorului:
-Drum bun, calatorule, nu imi pare rau de mine, ca eu stiu firea desertului si in cateva ore voi ajunge acasa, nici de camila si ce purta ea nu imi pasa ca am sute de camile si multe avutii, dar imi pare rau ca m-ai jefuit de INCREDERE. De acum daca voi vedea un om cazut voi pregeta pentru o clipa amintindu-mi cum ai plecat tu, dar fii pe pace ca il voi ajuta si pe acela. Imi va trebui ceva vreme sa cladesc la loc ce ai stricat tu, dar ma voi ruga sa ajungi cu bine unde iti doresti si mai ales ma voi ruga ca Allah sa iti schimbe inima si sa te lumineze! Mergi in pace!


Ofra Haza - Im Nin Alu


marți, 18 ianuarie 2011

Poema Chiuvetei - Mircea Cărtărescu

într-o zi chiuveta cazu în dragoste
iubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatarie
se confesa musamalei si borcanului de mustar
se plânse tacâmurilor ude.
în alta zi chiuveta îsi marturisi dragostea:
- stea mica, nu scânteia peste fabrica de pâine si moara dâmbovita
da-te jos, caci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice si sunt pline de becuri
te risipesti punându-ti auriul pe acoperisuri
si paratraznete.
stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe si el
vasele cu resturi de conserva de peste
te-au si îndragit.
vino, si ai sa scânteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum
craiasa a gândacilor de bucatarie.

dar, vai! steaua galbena nu a raspuns acestei chemari
caci ea iubea o strecuratoare de supa
din casa unui contabil din pomerania
si noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
asa ca într-un târziu chiuveta începu sa-si puna întrebari cu privire la sensul existentei si obiectivitatea ei
si într-un foarte târziu îi facu o propunere musamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat si eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste.
am iubit o superba dacie crem pe care nu am vazut-o decât o data...
dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari
si tot ce a fost mi se pare un vis.

duminică, 16 ianuarie 2011

Avatarii faraonului Tla - Mihai Eminescu


Emotie….de fiecare data, recitesc cu aceeasi emotie Avatarii Faraonului Tla…. 
Ma emotioneaza gandul ca suntem intr-o continua cautare cu mintea pentru a intelege si a gasi locul, rostul si sensul pentru care avem un suflet care imbraca mereu haina altui trup….

.....Noaptea tăcea… 

El se primbla pin umbra trandafirie a sălii în talerul lui negru-strălucit… apoi scoase din sân o fiolă cizelată dintr-un singur ametist, luă o cupă săpată dintr-un carniol mare, pe care o umplu cu apa sântă a Nilului… 
Destupă fiola și turnă trei picături ca cerneala din ea peste apa din cupă și apa deveni încet-încet întâi galbenă ca un aur diafan, apoi roză ca cerul aurorei, apoi albastră și adâncă ca albăstrimea cerului. El se uită mult în pahar și părea că vede lucruri ciudate în metamorfozele colorilor lui… 
Într-adevăr i se păru că vede în aurul diafan, în fund, o muscuță de om, c-o cârjă în mână, bătrân și pleșuv, dormind cu picioarele-n soare și cu capul în umbra tinzii unei biserici… 
În apa roză văzu parcă un peștișor vioriu care semăna cu un tânăr frumos… în apa viorie văzu un om sinistru și rece, cu fața de bronz…
— Peste cinci mii de ani, șopti el surâzând…

..............................................................................................................................

… ce ești tu, rege Tlà? 
Un nume ești… o umbră! Ce numești tu pulbere? Pulberea e ceea ce există întotdeuna… tu nu ești decât o formă prin care pulberea trece… Ceea ce-nainte de doi ani se numea regele Tlà este atom cu atom altceva decât ceea ce azi se numește tot cu același nume…

Nu stiu daca proza lui Eminescu este superioara, inferioara sau egala cu poezia lui si nici nu ma intereseaza....
Eu pastrez emotia...pentru mine asta e tot ce conteaza....

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Pentru Tine, Dragostea Mea - Jacques Prevert

Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea.

vineri, 14 ianuarie 2011

5

Zilele trecute, pe blogul ei Lorelei a postat un articol care a fost foarte comentat http://adicaeu.blogspot.com/2011/01/lori-si-andrei.html
Acele comentarii m-au dus cu gandul la Reiki....Energie Vitală Universală este semnificatia acestui cuvant in limba japoneza.
Reiki nu este o practica religioasa, este doar o tehnica spirituala care echilibreaza trupul mintea si spiritul.
Acum niste ani, intamplator si pentru extrem de putin timp am intrat in contact cu un practicant reiki care mi-a vorbit despre cele 5 principii care stau la baza unei vieti armonioase....as vrea sa mi le amintesc mai des dar...nu o fac...
Le-am cautat si o sa le notez aici...sunt atat de clare,simple si usor de retinut....dar oare sunt si usor de respectat?



" Doar astazi, nu te enerva,

Doar astazi, nu te ingrijora,

Arata-ti recunostinta fata de ceilalti,

Devoteaza-te muncii tale ,

Fii bun cu toate fiintele vii"


Cele cinci Principii Reiki pentru o viata in armonie cu Universul


marți, 11 ianuarie 2011

Din viata - Virgil Carianopol

Mi-a bătut în poartă Fericirea
Şi intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Şi-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus
Tot aşa, eram plecat aproape,
Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.

Mi-a bătut în poartă şi Necazul.
Eram dus departe. Liniştit,
S-a întins pe ţolul de la uşă
Şi m-a aşteptat până-am venit.


The Sound Of Silence - The Sound Of Silence



duminică, 9 ianuarie 2011

Graffiti - curajul emotiei....




....aceasta a fost explicatia pe care am primit-o de la o cunostinta intamplatoare-student la arhitectura si graffer…. Graffiti-ul reprezinta o noua forma de exprimare a artei urbane care s-a putut manifesta si la noi dupa 1989 avand ca inspiratie cultura hip-hop de peste ocean…. Exista mai multe stiluri si fiecare writer incearca sa lase o urma de originalitate prin multitudinea de culori folosite, unele imagini - cu adevarat elaborate - avand adesea efecte 3D…. Garniturile de metrou sunt preferate de grafferi pentru ca este cea mai simpla modalitate de “expunere”a creatiilor lor….doar ca majoritatea locurilor de stationare a trenurilor de metrou sunt din ce in ce mai bine pazite si in multe cazuri creatiile lor au fost distruse… O alta preferinta este reprezentata de trenurile de marfa a caror paza este mai putin stricta si astfel sunt mai usor accesibile…

P S

Fotografiile ii apartin iar cea din statia de metrou “Obor”a fost publicata intr-un ziar de mare tiraj ca exemplu pentru asa….”nu”….


joi, 6 ianuarie 2011

"Laila" - adaopost pentru suflete cu blanita

Am o slabiciune pentru animalute...am prieteni care la randul lor au aceasta slabiciune....
Iarna nu este cel mai aducator de fericire anotimp pentru micutii nostii prieteni cu blanita...de aceea m-am gandit sa vin in ajutorul celor din aceste imagini postand pe blogul meu intiativa pe care o au cei care se ocupa de adapostul "Laila"....

sămbătă, 8 ianuarie 2011, între orele 11 şi 16, la intrarea Ghe. Şincai a parcului Tineretului, vom colecta mâncare pentru căţei. Ea va ajunge la cele câteva sute de suflete din adăpostul "Laila".
Cu această ocazie facem un apel pentru a ajuta caţeii cu pături, prosoape, cuverturi, pentru a-i proteja de frigul iernii.
Fiţi alături de căţeii din "Laila" in acest inceput de an.
Oricine poate ajuta, oferind o conservă, câteva bobiţe, sau anunţând cât mai mulţi prieteni sau colegi. Orice gest contează.

Organizatori: Adina - 0721.430.848

Andrei - 0723.546.467

Mihai - 0764.712.462

Olimpia - 0786.738.015


Ne puteti contacta pe adresa: newlailashelter@gmail.com



Pentru a afla istoria acestui adapost, despre viata cateilor, puteti accesa http://les-chiens-de-laila.e-monsite.com/

Daca intamplator sau nu sambata aveti drum prin zonaTineretului....sigur ii veti gasi acolo...ei va asteapta chiar daca nu stiu ca o fac....

luni, 3 ianuarie 2011

Casablanca - As Time Goes By

Doua posturi de televiziune au difuzat aseara Casablanca...unul varianta color si celalalt varianta alb-negru....eu una o prefer pe cea din urma...am avut mereu senzatia ca pelicula alb-negru subliniaza mai bine expresivitatea actorilor...este unul din motivele pentru care imi plac filmele vechi....

„Poate nu azi. Poate nu mâine, dar în curând, și pentru restul vieții tale”....

Aceasta fraza spusa la sfarsitul filmului de Humphrey Bogart (Rick Blaine) lui Ingrid Bergman (Ilsa Lund) mi se pare definititorie si pentru totdeauna valabila, legat de alegerile pe care fiecare dintre noi le facem in anumite momente ale vietii...in acele momente cand ar trebui sa NU ne ascultam inima...dar putem?putem noi oare?




sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Cantecul Catelei - Serghei Esenin

Spre ziua, sub capita de secara,
Pe auriul snopilor plecati,
Cateaua, in vifornita de-afara,
Fatase sapte catelusi roscati.

Pana-n amurg, veghind incovoiata
I-a rasfatat, lingandu-i nentrerupt.
Si se topea ninsoarea spulberata
Pe fierbinteala pantecului supt.

Iar seara, cand gainile s-aseaza
Stapanul casei a iesit posac
Si unde mama palpaia de groaza
El pe toti sapte i-a bagat in sac.

In urma lui, fugind dupa desaga
Cateaua da-n nametii de pe drum
Rapindu-i puii, apa din viroaga
Scancea curgand sub botul ei acum.

Nu mai conteaza ce m-a facut azi sa-mi amintesc aceasta poezie a lui Esenin....uneori neputinta este mai mult decat dureroasa...