miercuri, 2 februarie 2011

Adam - Marin Sorescu

Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat şi trist
Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte.

Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune,
Încât chiar în clipa aceea
Şi-a pipăit coasta imediat următoare,
Simţindu-şi degetele frumos fulgerate
De nişte sâni tari şi coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în faţa lui.
Tocmai îşi scosese oglinjoara
Şi se ruja pe buze.
„Asta da viaţă!“ a oftat Adam
Şi-a mai creat încă una.

Şi tot aşa, de câte ori Eva oficială
Se întoarce cu spatele,
Sau pleca la piaţă după aur, smirnă şi tămâie,
Adam scotea la lumină o nouă cadână
Din haremul lui intercostal.

Dumnezeu a observat
Această creaţie deşănţată a lui Adam.
L-a chemat la el, 1-a sictirit dumnezeieşte,
Şi 1-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

14 comentarii:

  1. deci asta e vestitul "suprarealism" al lui Adam. hmmm... interesant:)

    RăspundețiȘtergere
  2. tu26dor : da...si uite asa am aflat adevarul...de ce a fost Adam obligat sa paraseasca...acel loc in care aparent nu-i lipsea nimic :))

    RăspundețiȘtergere
  3. tu26dor : ohhh da...de atunci e in contiunua suferinta :)
    ce sa-i faci...el a ales sa nu ramna doar cu o...Eva :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, iar "m-ai nimerit" cu Marin Sorescu. Îmi place teribil. M-a amuzat modul acesta simplu şi "sictirit" în care justifică infidelitatea masculină.
    :)
    Şi app de discuţia noastră de pe blogul meu, ce zici de asta?

    Boala

    Doctore, simt ceva mortal
    Aici în regiunea fiinţei mele,
    Mă dor toate organele,
    Ziua mă doare soarele,
    Iar noaptea luna şi stelele.

    Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
    Pe care până atunci nici nu-l observasem
    Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
    Cu o senzaţie de iarnă.

    Degeaba am luat tot felul de medicamente,
    Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
    Şi chiar am citit nişte cărţi,
    Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
    Am fost bun şi am fost frumos...

    Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
    Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.

    Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
    Într-o zi
    Când m-am născut.

    Genial, nu?

    RăspundețiȘtergere
  5. Blue Freedom : si mie la fel :)
    "Bloala" lui Sorescu e o mai veche postarea a mea..."Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
    Într-o zi
    Când m-am născut...." este atat de frumos spus acest adevar incat mi se pune asa un nod in gat de cate ori citesc poezia asta...si aceasta ultima strofa e preferata mea...
    ma bucur tare mult ca iti place si tie >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. :)
    Sorescu a echilibrat balanta!
    Religia o dezechilibrase, apoi filozofii misogini au mai pus cateva greutati si uite-asa balanta devenise un fel de "punerea crucii" in spinarea firava a femeii!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  7. andreiradu : un bun cunoscator si intelegator al naturii barbatului Sorescu...in sensibilitatea lui pentru creatiile "intercostale" :))

    RăspundețiȘtergere
  8. "Iar când efortu-ndelungat
    Vigoarea i-o secătui,
    Îi spuse Eva: - Vaaai,ce păcat
    Că nu mai poţi...păcătui!
    "

    :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Stia Sorescu ce stia despre firea adamica! Ce curente ii circulau prin cap...

    RăspundețiȘtergere
  10. alessia :super tare asta :)))
    cui ii apartine?

    RăspundețiȘtergere
  11. Dreamer : chiar daca Marin in profunzime tot Adam era si Sorescu :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Abstactizând: în Rai nu există bărbaţi :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Cătălin : evident ca nu...
    in Rai este doar...Adam :)

    RăspundețiȘtergere