duminică, 22 mai 2011

Iubiri in umbra istoriei - "Lupeasca" si al ei rege....


Pentru ca maine sarbatorim Sfintii Imparati Constantin si Elena, patronii mei de nume,m-am gandit sa repostez azi un articol despre o Elena, mult controversata in istoria noastra.

Susţinea conversaţii de excepţie, era un ciudat amestec de femeie fatală, dom­nişoară şi curtezană, era încăpăţânată, dar bună la suflet, era elegantă… O fe­meie prea modernă pentru timpul său. „Înalta Doamnă”, „Fe­meia nefastă”, „Du­duia”, „Lupeasca”… Elena Lupescu.

Între cei doi totul ar fi început de fapt la o cursă de autoturisme. Mai precis, înainte de a lua startul în cursa de autoturisme la care participa, o frumoasă doamnă (Elena) a aruncat în maşina prinţului moştenitor al tronului României un buchet de flori şi i-a urat succes, zâmbindu-i şi privindu-l provocator, ceea ce l-a determinat pe Carol să ajungă imediat în patul ei…Era un ciudat amestec de femeie fatală, domnişoară şi curtezană, în­că­păţânată, dar bună la suflet, elegantă, avea pielea albă şi părul roşcat (uneori blond…). O femeie prea modernă pentru timpul său. Conform mărturiilor vremii, Elena reprezenta „elogiul” femeii cu personalitate, prezentă în lumea din spatele bărbaţilor şi, ce e mai important, avea umor! Şi cu ce altceva dacă nu cu umor putea trata ieşirile la agăţat cu Buick-ul decapotabil ale regelui (conform memoriilor lui Constantin Argetoianu). Se spune chiar că o conversaţie cu ea era ca un fel de „club privat”, conform princi­piu­lui intră cine vrea, rămâne cine poate. După cum notează Paul D. Quin­­lan în cartea sa „Regele playboy”: „Era tipul de femeie îndrăzneaţă, ­plină de încredere în sine, ­dominatoare”.În 1940, Carol al II-lea este forţat să abdice şi ia calea exilului. Elena Lupescu îl însoţeşte, iar la 3 iulie 1947 i se îndeplineşte şi ultimul capriciu: se cunună la Rio de Janeiro, eveniment după care a obţinut mult visatul rang de Alteţa Sa Regală, Prinţesa Elena de România. S-au stabilit apoi în Portugalia, la Estoril. La 3 aprilie 1953, Carol murea în urma unui stop cardiac, fiind înmormântat în capela regilor din Estoril. La ceremonia funerară, Elena s-a aplecat asupra defunctului şi a spus „Adio, dragostea vieţii mele”.Elena Lupescu a murit la Estoril, la 7 iulie 1977, la o vârstă care, la fel ca multe alte evenimente din viaţa sa, va rămâne un mister…
A trăit ca femeia care l-a vrut şi l-a avut pe omul-rege. A murit ca femeie a lui.

Sursa: jurnalul.ro

36 de comentarii:

  1. Dragoste pătimaşă, lucru din ce în mai rar astăzi, sau poate că eu văd aşa, căci filmele au reuşit să ne obişnuiască cu asta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă nu aș cunoaște personajele, aș putea afirma că este o frumoasă poveste de dragoste.
    Însă ei nu merită nimic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Scorchfield : e greu de crezut ca poate exista si dragoste in lumea lor-dincolo de interese...si totusi se pare ca exista si aata-probabil-pentru ca in fond au fost in primul rand un barbat si o femeie...

    RăspundețiȘtergere
  4. Lorian Saceanu : eu cred ca nici pe noi insine nu ne putem cunoaste total ca sa ne judecam...pe noi sau pe altii...ca sa stabilil cat si ce anume meritam-noi sau altii...
    dar suntem liberi sa avem simpatii si antipatii :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Chestia asta creștină cu judecarea celorlalți este doar spoială.
    Regele-criminal și cocota lui nu-mi pot fi antipatici.
    Cum poate să-mi fie antipatic jegul sau păduchele? Trebuie să scapi de ei cât mai repede.
    ...
    Poate vom vorbi pe Skype și vă voi povesti mai multe despre nemernicii de lângă noi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce poveste sensibila si plina de mister! Ai ales special tema Prinţesa Elena de România pentru ziua de Sf. C-tin si Elena? :)
    Sa ai o seara de duminica tihnita! Pupici

    RăspundețiȘtergere
  7. Lorian Saceanu: a-i judeca pe altii nu are legatura doar cu morala crestina...are legatura cu morala in primul rand...nu crestinii au descoperit roata(morala),ei i-au dat-poate-un nume pe intelesul tuturor...
    si revin...ce pentru unii inseamna jeg,pentru altii insemana a fi poleit cu aur...
    oricum istoria ii aseaza pe toti acolo unde le este locul...pe un piedestal sau in groapa comuna a istoriei...
    in articolul meu m-am referit-voit-doar la femeia Elena Lupescu....si la barbatul din viata ei...tarfa sau nu-ea,hot sau nu-el...de asta se ocupa cei care incearca sa aseze lucrurile acolo unde cred ei ca le este locul...
    ca o parere personala-nu trebuie sa scoatem acest cuplu din contextul istoric....rapacitatea,afacerile veroase erau o caracteristica a acelor timpuri-nu doar la noi si...surpriza...mai sunt si astazi...:)
    asa ca...nu stiu daca au fost mai buni sau mai rai decat altii...capete incoronate sau nu...au fost oameni ai vremii lor...
    eu prefer sa vad in ei un barbat si o femeie...pentru ca asta au fost...in spatele unei coroane si in spatele unei femei mai mult sau mai putin usoare...
    de rest...se ocupa timpul si cei care scriu sau rescriu istoria...
    fara nicio legatura cu EA,simt nevoia sa spun,totusi,ca numele meu este Elena Lupescu...

    te mai astept pe la mine :)

    RăspundețiȘtergere
  8. CARMEN: asa este...am ales special pentru ziua de ieri aceasta poveste...
    sunt destule Elene care merita amintite pentru ce au facut bun,frumos si de durata in istoria noastra...
    dar,asa cum ii spuneam si lui Lorian,am ales sa povestesc despre femeia Elena Lupescu...o femeie,un om cu ambitii,cu bune si mai putin bune...daca ar fi fost o simpla amanta a unui negustor sa zicem...povestea ei ar fi trecut neobservata...ea a fost legata de un rege si un rege a ramas legat de ea pana la capatul zilelor...
    asta am vrut sa subliez...pentru ca mie imi plac povestile :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Absolut impresionant! si mie îmi plac povestile, si asemenea iubiri sunt fascinate!

    RăspundețiȘtergere
  10. CARMEN : stiu Carmen ca iti plac povestile...si la randul tau ne povestesti frumos despre dragoste si nu numai...mi-a placut mult postarea ta de azi :)

    RăspundețiȘtergere
  11. la multi ani!cu intarziere pentru lupeasca nostra :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Sophie : uite cum m-am desconspirat eu :)
    multumesc Sophie :)

    RăspundețiȘtergere
  13. La Mulți Ani, Elena Lupescu!
    PS: Nu veți „scăpa” așa de ușor de mine! :-)

    RăspundețiȘtergere
  14. Ce nu ştii este că un grup de ofiţeri au vrut să o omoare, aruncându-i o grenadă pe fereastră . Lupeasca a avut noroc. Îşi bea cafeaua în grădină!

    RăspundețiȘtergere
  15. ... si uite asa cu tine mai aflu o fila din istoria ascunsa a tarii:)
    Multumesc.
    Seara minunata si o saptamana de top sa urmeze!

    RăspundețiȘtergere
  16. Lorian Saceanu : multumesc pentru urari :)
    nici nu intentionez asta :)
    as prefera sa ne tutuim....

    RăspundețiȘtergere
  17. Cătălin : stiam doar ca trenul cu care a plecat din tara a fost mitraliat...de grenada nu stiam...
    orricum...istoricul esti tu :)

    RăspundețiȘtergere
  18. tu26dor : daca ai citit cu placere...ma bucur :)
    o saptamana linistita iti doresc si tie...iti tin pumnii...

    RăspundețiȘtergere
  19. Iubirile la asemenea societate, nu prea sunt sigur ca existau. Multumesc pentru lectia de istorie.

    RăspundețiȘtergere
  20. Costin : poate ca nu...cine stie...
    dar ne putem imagina ca da :)
    eu una...:)

    RăspundețiȘtergere
  21. e_lupescu, iti doresc si eu La Multi ani! cu sanatate si iubire.


    btw, asa stiu ca regele suferea de priapism :D Si Lupeasca rezista destul de bine :)) ...nu ca vreau eu sa stric romantismul acum...

    RăspundețiȘtergere
  22. Cleo : multumesc Cleo :)

    asa e...nu stiu daca era vorba de rezistenta sau apetit in ceea ce o priveste cert e ca...a fost (si)o iubire roamtica :)
    din pacate pentru Carol,urmatoarea etapa a priapismului este impotenta...

    RăspundețiȘtergere
  23. Mulțumeswc că mi-ai reamintit
    acea frumoasă poveste de dragoste..
    O săptămână plină de bucuri!
    Te pup draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  24. ELENA: cu drag...o saptamana frumoasa si tie :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Frumoasa si interesanta lectia de istorie. Daca in scoala nu ma omoram cu istoria, pentru ca era toata numai date, uite ca acum citesc cu placere aceste randuri!

    RăspundețiȘtergere
  26. Irina :ma bucur sa aflu asta..
    istoria este formata din evenimente simple...doar cele imortante ajung istorice...datele au rolul de a le ancora undeva in timp :)
    mi-am dorit sa fac istorie dar...

    RăspundețiȘtergere
  27. Mi-aş dori să apară un scenarist de mare talent, apoi un mare regizor de film (din care avem din ce în ce mai puţini!)şi nişte mari actori care să întruchipeze personajele din postare.Oare cine se încumetă să toarne un asemenea film?
    Adică ceva între "Discursul Regelui" si "Actorul şi sălbaticii"...Mă rog...de epocă!

    RăspundețiȘtergere
  28. Marco Polo : crede-ma...si eu mi-as dori :)
    ar fi atat de altceva...

    RăspundețiȘtergere
  29. ”Nesăbuitul” Carol a făcut ”un coup de foudre” pentru femeia cu ochii verzi și părul roșu.
    S-a vorbit mult că secretul Elenei consta în ceea că era unica femeie capabilă să-l satisfacă pe bărbatul suferind de priapism, o boală foarte rară, obsedantă, posedantă chiar.
    şi s-a folosit de acest atu pentru a-şi elimina adversarii care îi cereau regelui să renunţe la amantă. Favorurile regale, ascensiunea politică, numirea guvernelor, marile contracte cu statul – toate atârnau de bunul plac al Elenei Lupescu. Regele era un sclav în faţa ei din cauza dependenţei sexuale – Argetoianu scria că regele „se pierde între cracii damei”.
    Dacă vă interesează aventura vieţii lui Carol al II lea alături de Elena Lupescu vă recomand cartea istoricului englez Paul D. Quinlan, „Regele playboy – Carol al II lea al României”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. istoricii atesta ceea ce ai spus...
      cu siguranta punctul forte, echilibrul relatiei lor a stat si in talentul ei de a face fata cu placere doritorului Carol.
      faptul ca au existat beneficii materiale si nu numai, atat pentru ea cat si pentru apropiatii ei nu poate fi contestat dar nu asta faceau toti sau aproape toti cei care alcatuiau camarila regala?
      nu e o scuza, e o realitate a acelor vremi...
      cum spuneam si mai sus, raspunzand unui blogger, timpul aseaza lucrurile la locul lor iar istoria ii pune pe meritosi pe un piedestal, pentru restul existand doar groapa comuna a istoriei...

      eu am ales - voit- sa ma refer in articol doar la femeiea Elena si la barbatul Carol pentru ca asta au si fost in primul rand...e adevarat ca am o slabiciune pentru ea, intamplarea face sa port acelasi nume-Elana Lupescu :)
      o sa caut cartea, multumesc pentru sugestie si as prefera sa ne tutuim :)

      Ștergere
  30. Personal cred in forta unui cuplu. Cred in potrivirea exceptionala, pe o gramada de planuri, a celor doi. Au fost jumatatile intregului, de la bun inceput. Si nu puteau functiona separat… aceasta este – cred, cheia misterului iubirii lor: Providenta!
    Oare intamplarea face sa porti acelasi nume???
    Se zice ca nimic nu este la voia intamplarii si ca numele ne sunt predestinate....

    RăspundețiȘtergere
  31. potrivire exceptionala ai spus si ai spus bine...e atat de rara o astfel potrivire, ea exista doar ca exceptie care confirma regula, regula nepotrivirilor...
    poate ca relatia lor a inceput printr-o pasiune, a avut multa incarcatura sexuala dar dincolo de toate cu siguranta a avut armonia unei intelegeri aparte pentru ca ea l-a inteles si i-a acordat libertatea de a face ce doreste, legandu-l astfel de ea...
    Carol era un consumator de sex, ceea ce i-a oferit ea a fost mai mult de-atat...
    cu siguranta pentru contemporanii lor a fost mai simplu sa o reduca la o ofertanta de placeri...
    spuneam in incheierea articolului ca a trăit ca femeia care l-a vrut şi l-a avut pe omul-rege si ca murit ca femeie a lui...cred cu tarie asta...

    da, cred ca numele ne sunt predestinate...
    nu o sa spun cuvinte inutile, nu ii seman dar o inteleg, as putea spune ca o simt si poate ca in locul ei as fi facut la fel...
    nimic nu este intamplator, nici chiar dialogul pe care il purtam aici...
    totul are un sens chiar daca nu intelegem poate acest sens, altfel totul ar fi de o dureroasa inutilitate.

    RăspundețiȘtergere