sâmbătă, 30 iulie 2011

Stihii

Ruinele manastirii Chiajna, la marginea Bucurestiului. Un monument impresionant, inca in picioare dupa doua secole de ruina. Biserica a fost construita in stil neo-clasic in a doua jumatate a sec. XVIII, dar nu a apucat sa fie sfintita, turcii crezand ca e o fortareata si bombardand-o. Ar fi trebuit sa devina unul din cele mai importante locuri sfinte din preajma orasului... Legenda spune ca ar fi blestemata, caci preotul n-a apucat sa tina nici o slujba aici. A fost abandonata definitiv la sfarsitul sec. XVIII, odata cu ciuma din timpul domnitorului Alexandru Ipsilanti. Se spune ca clopotul sau a fost aruncat atunci in Dambovita si ca poate fi auzit in noptile cu luna plina. Forma actuala a luat-o in timpul cutremurului din 1977, cand turla n-a mai rezistat si s-a prabusit.

Tablou pe panza canvas, format simplu.Imaginea de inalta rezolutie este imprimata folosind o tehnica speciala pe canvas, acelasi tip de panza folosit de pictori pentru lucrarile lor, cu fibre 100% din bumbac.

autor:
Ciprian Vladut

sursa: www.art4all.ro


vineri, 29 iulie 2011

Mama tâmpiților e mereu gravidă


Pentru ca ideea lui Dan mi se pare mai mult decat haioasa am zis sa vin si eu cu o intamplare....
Eram in vizita la Curtea de Arges si in drum spre Transfagarasan ne-am oprit la o un micut restaurant ca sa mancam ceva....
Ospatarul a fost prompt,ne-a prezentat meniul-verbal....am facut comanda si pentru ca imi era foarte sete am cerut ceva de baut acidulat....
Mi-a adus un 7 Up rece si cu o feliuta de lamaie...absolut perfect....
Am servit masa si am cerut nota....
La fel de prompt ne-a prezentat nota...verbal....bla bla bla si un Zup,zice el....un ce?zic eu....
Si uite asa americanul 7 Up s-a romanizat brusc si pe neasteptata fara sa aiba macar habar :))

joi, 28 iulie 2011

Pere si...vin....


...un desert versatil la fel de gustos iarna dar si vara cu un mic adaos....racoritor :)

Hai sa vedem ingredientele de care avem nevoie :


3-4 pere 250 ml vin rosu,
dulce
1 lingura cu miere
1 lingura cu zahar
scortisoara
cateva stafide


Si acum...ce e de facut?


Spalam perele si le curatam de coaja. Punem vinul la fiert impreuna cu mierea , scortisoara si stafidele. Cand incepe sa fiarba ,introducem perele si le lasam pe foc 20-25 minute, intorcandu-le din cand in cand, sa se patrunda bine cu vin.Scoatem perele si stafidele pe o farfurie. In vin, mai adaugam o lingura cu zahar si lasam sa fiarba ,pana cand se ingroasa putin si devine ca un sos.Asezam perele si stafidele pe o farfurie si le stropim din belsug cu sos de vin .Le putem servi si cu inghetata sau cu frisca.

Ei? Ce spuneti? Eu zic ca merita incercat :)

sursa: www.petitchef.ro

duminică, 24 iulie 2011

Iubiri in umbra timpului - Constantin Brancusi si Maria Tanase





Cand l-a cunoscut pe Brancusi, in 1938, Maria Tanase avea 25 de ani si era orbita de notorietatea mondiala a marelui sculptor, de care fusese fascinata inca de mica. Aflat la apogeul creatiei, Brancusi era un barbat cu experienta, ce tocmai implinise 62 de ani. Totusi, n-a rezistat farmecului irezistibil al Mariei, careia putea sa-i fie cu usurinta tata. In volumul "Brancusi - Amintiri si exegeze”, semnat de Petre Pandrea, este povestita pe larg aventura traita de cei doi titani, autorul publicand multe amanunte picante. "Brancusi a cunoscut-o intim pe Maria Tanase. S-au intalnit pe linia folclorului muzical, a inteligentei si a mondenitatii… S-au vazut prima data la Paris. Era fatal ca sa se intalneasca la o expozitie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, sa se imprieteneasca fulgerator, sa se iubeasca, sa se desparta cu invective din partea neichii Costache (n.r. - cum era alintat sculptorul de apropiati)”, spune Pandrea. Artistul a numit-o "bocitoare" Tot el dezvaluie si ca o parte importanta a relatiei lor s-a consumat apoi la New York, cu prilejul unei alte expozitii, World Fair, desfasurata in primavara anului 1939. La despartirea de Maria, care - la un moment dat - nu a mai suportat ironiile iubitului ei celebru, de genul "Maria nu canta, ea boceste!”, Brancusi nu a regretat nimic, considerand ca dragostea pentru cantareata a venit la momentul oportun si a durat exact cat trebuia, "pana cand ne-am plictisit definitiv unul de celalalt”. Si asta desi marele Brancusi rostise, in fata mai multor prieteni, in momentul in care s-a amorezat de "privighetoarea muzicii romanesti” urmatoarea fraza: "Cand te ascult cum le zici, Marie, as fi in stare sa daltuiesc pentru fiecare cantec de-al nostru cate o Pasare Maiastra!”.

sursa: stiri.rol.ro
MARIA TANASE - Cine iubeste si lasa

sâmbătă, 23 iulie 2011

La "Victoria Arduino"


Artistul italian Leonetto Cappiello (1875 – 1942), numit si parintele afisului modern, a creat afise publicitare moderne si tablouri de colectie. Cappiello, autodidact, a inceput ca si caricaturist si a devenit unul dintre cei mai renumiti artisti europeni ai inceputului de secol 20. Prin alaturarea iscusita a produselor unor imagini vii, memorabile, a creat, de-a lungul a 40 de ani, 1000 afise pline de fantezie pentru bauturi, balet, literatura, piese de teatru, calatorii si concerte. Tehnicile lui Cappiello, aflate la baza miscarii Art Deco, sunt inca vitale publicitatii moderne.

miercuri, 20 iulie 2011

Acuarelă - Ion Minulescu

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...

Miercurea fara cuvinte - In spatele...timpului...




Restul timpului ii apartine lui Carmen

duminică, 17 iulie 2011

"Dar dumneavoastra stiti de ce?"

Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor german, a fost un bărbat departe de a fi chipes. Dimpotrivă, pe lângă faptul că era mic de statură, avea o cocoasă grotescă. Într-o zi l-a vizitat pe un comerciant din Hamburg, care avea o fată foarte drăgută, pe care o chema Frumtje. Moise se îndrăgosti disperat de fata care îl privea cu vădită repulsie pentru înfătisarea sa. Când a vizitat casa negustorului, înainte de plecare, Moise si-a luat inima în dinti, s-a dus la etaj, unde era camera fetei, pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusete cerească, iar el se zbătea în chinurile iadului atunci când fata refuza să se uite măcar la el. După câteva încercări de a lega o conversatie, Moise a întrebat-o timid: "Stiti de ce căsătoriile se fac în cer?". "Da", a spus fata, în timp ce se uita mereu în pământ. "Dar dumneavoastră stiti de ce?". "Da, stiu", a răspuns el. "Vedeti, în cer, la nasterea fiecărui băiat, Domnul îl anuntă care va fi fata cu care se va căsători. Când m-am născut eu, mi s-a arătat viitoarea mireasă. Domnul mi-a zis: Mireasa ta va fi cocosată. Atunci i-am spus Domnului: Doamne, o femeie cocosată ar fi o tragedie. Dă-mi mie cocoasa si las-o pe ea să fie frumoasă." Fascinată de cuvintele lui, Frumtje si-a ridicat ochii din podea, acordând mâna sa mai târziu omului căruia i-a fost o sotie credincioasă. (Barry & Joyce Vissell - ”Supă de pui pentru suflet”)
foto:Karol Kalinowski

Delta Dunarii si ai ei nuferi....

joi, 14 iulie 2011

Morning Silance


Soarele a rasarit de ceva timp dar racoarea se simte inca in aer...linistea este formata din mici zgomote...zumzaitul asta sa fie de la albine?Pare ca si cosasii au ceva de spus....
Se aude si la voi ciripitul asta vesel? :)











autor:
Parfene Gina

miercuri, 13 iulie 2011

Florin Chilian - Sa nu ucizi!



Ai dreptul sa stii
Ca un cuvant
Poate sa deschida un mormant
N-ai drept sa te ierti
Prea usor
N-ai drept sa omori
Visele din zori
Ce alt om zidesc
Ce-n alt om traiesc
N-ai drept sa ucizi
N-ai drept sa decizi
Ce-i bun pentru el
Chiar daca el vrea
Chiar daca-i asa
Nu e viata ta
Exista bine , exista rau
Sunt amandoua in drumul tau
Exista viata in viata ta

Exista ura si dragostea numai alegerea-ï a ta...

Leapsa de....miercuri :)


Zina ne-a provocat....un obiect de pe biroul nostru care ne relaxeaza,bucura sau...
Obiectele de pe biroul meu nu sunt nici in ordine si nici motive de veselie nu imi dau...din potriva as zice....
Dar cana de cafea imi este draga si mai toata ziua plina :)

Miercurea fara cuvinte - Martini






Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitate

luni, 11 iulie 2011

Iubiri in umbra timpului - Greta Garbo si Mercedes d`Acosta


Desi studiourile de film lasau sa circule zvonurile despre presupusa iubire dintre Greta Garbo si partenerul sau de filme, John Gilbert, sex-simbol absolut al anilor `30, ea i-a refuzat intotdeauna avansurile actorului.
Inainte de a se retrage din show business, Greta Garbo a trait o scurta si intensa poveste de dragoste cu o femeie, Mercedes d'Acosta. Viata "sfinxului suedez" sau a "tortei de gheata", cum mai era numita actrita, a fost presarata cu scurte idile, platonice cu barbatii si mai pasionale cu femeile. Mercedes, scenarista de succes la Hollywood si o femeie extraordinar de eleganta (nu purta niciodata aceleasi haine de doua ori), a abordat-o pe Garbo pe strada, desi cele doua femei se cunosteau din vedere de mai multa vreme. Garbo se intereseaza de ea printre prietenii ei actori, afland ca Mercedes era scenarista, poeta si stilista. Aceasta femeie nascuta la New York dintr-un tata cubanez si mama spaniola era pura definitie a non-conformismului: divortata, socialista, budista si vegetariana! Se stia despre ea ca prefera femeile, atribuindu-se legaturi cu actrita Marlene Dietrich si dansatoarea Isadora Duncan. Dupa mai multe luni de tacere, Mercedes o invita pe Garbo la ea acasa, la o receptie importanta. "Divina" ar fi vrut sa mearga, dar renunta si ii telefoneaza ca este bolnava. "Vin sa va tratez imediat!", ii raspunde Mercedes. Ea ajunge acasa la Garbo cu lamai si portocale, vrajind-o pe vedeta. Invitata sa ii vorbeste de spiritualitatea indiana, de faptul ca "iubirea intre persoanele de acelasi sex devine o forma de rugaciune". In zilele urmatoare, cele doua femei traiesc o relatie intensa de prietenie. Mercedes gateste, Garbo pune muzica, hitul anilor `30, "You drive me crazy". "Suntem surori spirituale. Stiam ca asta se va intampla intre noi doua", ii spunea Mercedes. Convinsa fiind ca Greta Garbo era reincarnarea Reginei Cristina a Suediei, Mercedes o sfatuieste sa o joace pe ecran. Actrita obtine rolul in 1933, unul dintre cele mai frumoase din cariera sa. Devenite foarte apropiate, cele doua femei pleaca in concediu sase saptamani la o cabana izolata pe o insula, langa un lac din Sierra Nevada. Garbo inoata in apa rece ca gheata si isi conduce prietena in drumetii. Cand sunt gasite, vedeta nu vrea sa accepte realitatea: "Nu pot, nu vreau sa ma intorc la Hollywood, la viata de studio!". Acesta a fost sfarsitul idilei lor. Versatila, Garbo se indeparteaza de Mercedes. In 1944, dupa 13 ani de prietenie, ea ii spune adio. In 1941, ea se retrasese deja din cinema in plina glorie, la doar 37 ani. Tentativele ei de intoarcere in industria cinematografica au esuat. Ochii ei frumosi nu vor fi niciodata vazuti intr-un film color. Greta Garbo traieste izolata timp de 57 ani in New York (si doua luni pe an in Elvetia, la Klosters), marturisindu-i unei prietene: "Am stiut dintotdeauna ca nu am fost facuta pentru o fericire reala si durabila."

Mercedes d'Acosta era constienta ca a iubit o regina cu inima de gheata: "Pentru a o cunoaste, trebuie sa simti vantul, ploaia si cerul noros. Ea apartine acestor elemente, fizic si simbolic. Va ramane pentru totdeauna un copil al vikingilor!"

sursa:
www.ele.ro
foto:
www.claqueta.es

duminică, 10 iulie 2011

Turnul Alb

I-am promis lui Scorchfield ca voi posta cateva fotografii cu simbolul Salonicului-Turnul Alb.... Nu sunt spectaculoase-despre fotografii vorbesc.... Rar fotografiez "obiective"....prefer strazile,casele,oamenii sau orice altceva imi atrage atentia.... In Salonic mi-a placut mult cafeaua si senzatia de primavara cu toate ca de fapt era iarna :)







sâmbătă, 9 iulie 2011

Deşertul s-a născut orb - Marlena Braester

Deşertul s-a născut
Orb
Traversând imaginea
Un sunet a încremenit
O linişte pusă în libertate
Si ecoul ei
- Penumbră de sunet -
Un sunet a descompus imaginea

Fără a vedea ca văd....


foto: Doug Lester

vineri, 8 iulie 2011

Ghicitoare...ghicitoare....


Fratele unui economist a murit, dar omul care a murit nu avea niciun frate. Cum e posibil?
Economistul era....(1 cuvant)

joi, 7 iulie 2011

Barbatii nu observa pantofii cu toc !!


Multe femei isi sacrifica sanatatea si propriul confort pentru a atrage atentia barbatilor cocotate pe o pereche de tocuri inalte si sexy, insa cercetatorii le atrag atentia ca eforturile lor sunt fara sens.
"Descaltati-va!", le transmit acestia femeilor epuizate de cataligele inalte, pentru ca "barbatii nici macar nu le observa!".
Potrivit expertilor, barbatii privesc intai zona superioara a trupului unei femei, astfel incat nici nu pot face diferenta intre o femei care poarta tocuri si alta care nu poarta.

Asa sa fie oare? :)

sursa:www.intrefete.ro

marți, 5 iulie 2011

Examenul anual - Ion Luca Caragiale

Două mahalagioaice asistă la examenul copiilor lor. Profesorul, pedagogul nostru absolut, ascultă pe copiii mahalagioaicelor. E foarte aspru şi fără chef. Mamele stau înţepate pe scaune, unde s-au aşezat fără să fie poftite. Profesorul (către elevul Popescu, care n-a răspuns la trei întrebări): No! prostule, dacă nu ştii pe estea, care-s ghe tot simple şi jenărale, apoi spune-ne răţiunea pântru carea românii au kins să urmeză o polikikă jermână pe timpul lui Mihaele Bravul? Popescu: ...? Profesorul: No! spune odată! Popescu: ...!? Profesorul (energic): Meri la loc, boule! (Către mama lui Popescu, care este foarte mâhnită:) Că-z prost l-ai făcut, cucoană! Apoi ăstuia doară numai paie să-i dai să mânce. (Mama lui Popescu plânge.) Că-z geaba te mai boceşti acuma! nu-l mai dreji. Are să mai steie încă şăpke ani repekinke... Ioanescule! (Mama lui Ionescu tuşeşte foarte mişcată.) Cumu-i pământul, mă? Ionescu: Mare, dom'le! Profesorul: Pe dracu mare! L-a măsurat mâni-ta să vază mare-i. Pe lângă alke astre, bunăoară Saturnus, au Neptunus, au Iupităr, pământul nostru doară-i o scârbă! nici cât să chiorăşti un şoarece... Nu-i vorbă ghe mare, mă prostovane! e vorba cumu-i? Ionescu: Se-nvârteşte, dom'le. Profesorul (răstindu-se puternic, mama lui Ionescu se sperie): No! apoi? dacă se învârke, cumu-i? în trei colţuri, animale? Ionescu: Nu, dom'le! Profesorul: No, dar? Ionescu: Rotund. Profesorul: Vezi aşa, loază! (Se face un zgomot la uşe. O doamnă din înalta societate, doamna Ftiriadi, intră împreună cu un mops gras, care vine să se gudure pe lângă pedagog.) Profesorul (întâmpinându-o foarte emoţionat): Onorată doamnă, eu încă mă recomând! (Ia căţelul în braţe.) Doamna Ftiriadi (foarte volubil şi pe un diapazon mult mai-nalt): Am venit pentru băiat... Să-ţi spun drept că nu vream să-l aduc să dea examen la şcoala publică, nu vream să se amestece cu fel de fel de băieţi rău crescuţi... Dar a stăruit tată-său... zice că e ordin de la minister... şi de-aia l-am trimes la d-ta, care-i cunoşti caracterul lui ambiţios, de când îi eşti meditator. Profesorul: Binevoiască numai onorata doamnă să ieie loc. (Cătră Ionescu, care aşteaptă în picioare:) Tu meri la locu-ţi... De hatârul mâni-tii, pe kine nu ke las repekinke! No! meri! (Ionescu merge la loc.) Ioneasca (ridicându-se): Sărut mâna! Profesorul (demn): No bine! poţi mere. (Ia scaunul Ioneaschii şi-l pune lângă doamna-nou-sosită, şi aşază căţelul pe el; mopsul, mulţumit, îl linge pe nas. Mahalagioaicele ies foarte umilite.) No, acuma tânărul Ftiriadi! Spune-ne, s-audă şi ilustra matroană, onorata ta mamă: nu-i aşa că pământul se-nvârke în jurul soarelui trei ani câke 365 ghe zile şi mai apoi în al patrulea în 366 ghe zile? Micul Ftiriadi: Da, dom'le. Profesorul (face semne de aprobare doamnei Ftiriadi care, foarte satisfăcută, se scoală de la locul ei, drege cravata băiatului, îl sărută şi se aşază iar la loc: No, nu-i aşe că presiunea se ghemonstră sufiţiente prin cele două emisfere (doamna Ftiriadi tuşeşte tare) ghe Maggheburg? Micul Ftiriadi: Da, dom'le. Profesorul (cătră clasa întreagă): No, boilor, vegheţi numai exămplu ghe aplicăţiune! (Către micul Ftiriadi:) No, încă una ş-apoi basta! Spune-ne: nu-i aşe că Ioane Corvin ghe Huniaghe, şi Makias Corvin, şi-apoi dup-aceia doară toţi magnaţii maghiari fost-au români ghe-ai noştri? Micul Ftiriadi: Da, dom'le. Profesorul: Bine! Bravo!! Emininke!!! Doamna Ftiriadi: Mersi, domnule profesor... Sunt foarte mulţumită... o să-i spui şi lui Ftiriadi câtă osteneală-ţi dai cu copiii... Profesorul: Ilustră doamnă, că-z asta ni-i misiunea. Datoria ni-i să luminăm jenăraţiunile june; că-z fără instrucţiune şi educăţiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existenţă, şi cine-i învins, apoi acela dă-l dracului! vorba lăkinească: una salus vickis nullam şperare salukem!Două mahalagioaice asistă la examenul copiilor lor. Profesorul, pedagogul nostru absolut, ascultă pe copiii mahalagioaicelor. E foarte aspru şi fără chef. Mamele stau înţepate pe scaune, unde s-au aşezat fără să fie poftite. Profesorul (către elevul Popescu, care n-a răspuns la trei întrebări): No! prostule, dacă nu ştii pe estea, care-s ghe tot simple şi jenărale, apoi spune-ne răţiunea pântru carea românii au kins să urmeză o polikikă jermână pe timpul lui Mihaele Bravul? Popescu: ...? Profesorul: No! spune odată! Popescu: ...!? Profesorul (energic): Meri la loc, boule! (Către mama lui Popescu, care este foarte mâhnită:) Că-z prost l-ai făcut, cucoană! Apoi ăstuia doară numai paie să-i dai să mânce. (Mama lui Popescu plânge.) Că-z geaba te mai boceşti acuma! nu-l mai dreji. Are să mai steie încă şăpke ani repekinke... Ioanescule! (Mama lui Ionescu tuşeşte foarte mişcată.) Cumu-i pământul, mă? Ionescu: Mare, dom'le! Profesorul: Pe dracu mare! L-a măsurat mâni-ta să vază mare-i. Pe lângă alke astre, bunăoară Saturnus, au Neptunus, au Iupităr, pământul nostru doară-i o scârbă! nici cât să chiorăşti un şoarece... Nu-i vorbă ghe mare, mă prostovane! e vorba cumu-i? Ionescu: Se-nvârteşte, dom'le. Profesorul (răstindu-se puternic, mama lui Ionescu se sperie): No! apoi? dacă se învârke, cumu-i? în trei colţuri, animale? Ionescu: Nu, dom'le! Profesorul: No, dar? Ionescu: Rotund. Profesorul: Vezi aşa, loază! (Se face un zgomot la uşe. O doamnă din înalta societate, doamna Ftiriadi, intră împreună cu un mops gras, care vine să se gudure pe lângă pedagog.) Profesorul (întâmpinându-o foarte emoţionat): Onorată doamnă, eu încă mă recomând! (Ia căţelul în braţe.) Doamna Ftiriadi (foarte volubil şi pe un diapazon mult mai-nalt): Am venit pentru băiat... Să-ţi spun drept că nu vream să-l aduc să dea examen la şcoala publică, nu vream să se amestece cu fel de fel de băieţi rău crescuţi... Dar a stăruit tată-său... zice că e ordin de la minister... şi de-aia l-am trimes la d-ta, care-i cunoşti caracterul lui ambiţios, de când îi eşti meditator. Profesorul: Binevoiască numai onorata doamnă să ieie loc. (Cătră Ionescu, care aşteaptă în picioare:) Tu meri la locu-ţi... De hatârul mâni-tii, pe kine nu ke las repekinke! No! meri! (Ionescu merge la loc.) Ioneasca (ridicându-se): Sărut mâna! Profesorul (demn): No bine! poţi mere. (Ia scaunul Ioneaschii şi-l pune lângă doamna-nou-sosită, şi aşază căţelul pe el; mopsul, mulţumit, îl linge pe nas. Mahalagioaicele ies foarte umilite.) No, acuma tânărul Ftiriadi! Spune-ne, s-audă şi ilustra matroană, onorata ta mamă: nu-i aşa că pământul se-nvârke în jurul soarelui trei ani câke 365 ghe zile şi mai apoi în al patrulea în 366 ghe zile? Micul Ftiriadi: Da, dom'le. Profesorul (face semne de aprobare doamnei Ftiriadi care, foarte satisfăcută, se scoală de la locul ei, drege cravata băiatului, îl sărută şi se aşază iar la loc: No, nu-i aşe că presiunea se ghemonstră sufiţiente prin cele două emisfere (doamna Ftiriadi tuşeşte tare) ghe Maggheburg? Micul Ftiriadi: Da, dom'le. Profesorul (cătră clasa întreagă): No, boilor, vegheţi numai exămplu ghe aplicăţiune! (Către micul Ftiriadi:) No, încă una ş-apoi basta! Spune-ne: nu-i aşe că Ioane Corvin ghe Huniaghe, şi Makias Corvin, şi-apoi dup-aceia doară toţi magnaţii maghiari fost-au români ghe-ai noştri? Micul Ftiriadi: Da, dom'le. Profesorul: Bine! Bravo!! Emininke!!! Doamna Ftiriadi: Mersi, domnule profesor... Sunt foarte mulţumită... o să-i spui şi lui Ftiriadi câtă osteneală-ţi dai cu copiii... Profesorul: Ilustră doamnă, că-z asta ni-i misiunea. Datoria ni-i să luminăm jenăraţiunile june; că-z fără instrucţiune şi educăţiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existenţă, şi cine-i învins, apoi acela dă-l dracului! vorba lăkinească: una salus vickis nullam şperare salukem!