miercuri, 17 august 2011

Daca scrisorile nu ar fi fost.....


....marile iubiri cu greu ar fi avut sansa sa se nasca, daramite sa ajunga pina la noi...... Si, daca azi postasul cu greu mai bate la vreo usa, cu nici o suta de ani in urma, cea mai mica intirziere putea sa spulbere o viata de planuri, asteptari, doruri si iluzii.... Ravasele de amor nu s-au pastrat doar in sertar, secretaire sau depozite de muzeu. Luate la scuturat, romanele din toate timpurile lasa la vedere o colectie intreaga de bilete, scrisori si depese, toate scrise de indragostiti.

G. Calinescu, "Scrinul negru"

Pastrind inca in amintire luna de dragoste petrecuta cu Gigi, Caty umple zilnic pagini cu reverii, alinturi, rugaminti si fantasme adresate barbatului pe care il iubea din copilarie si care s-a orientat catre un mariaj mai inspirat. Pentru indragostita novice a lui Calinescu, scrisorile tin loc de intimplari in care s-ar arunca fara sa clipeasca:

Pipera, 10 octombrie 1923

Mon Gigi Adore,

Cit esti de frumos, Gigi, si ce bine iti sta in uniforma de consilier de legatie. De ce nu pot sa fiu mereu impreuna cu tine, in locul acelei femei, care sint convinsa ca nu stie sa te pretuiasca. (...) Patul pe care il am aici, la mama, e foarte larg, de doua persoane, si pun intotdeauna o perna si pe partea pe care o consider a ta, eu dormind intr-o margine. Insa dimineata trec si in partea cealalta... la tine. Am devenit de un sentimentalism nemaipomenit. Tu stii ca eu nu puteam suferi soarecii. Ei bine, stiind ca tu ii adori, am inceput sa-i iubesc. Le pun miez de piine pe covor si au inceput sa vina in odaia mea, spre dezolarea mamei. (...) Ah, daca ai fi tu aici sa ma stringi cum stii tu, nimicindu-ma, indurerindu-mi bratele, intepindu-ma cu parul tau pe obraz. Dragostea pentru mine inseamna violenta si durere, am o sete salbateca de viata si adesea visez sa mor izbita, batuta, ametita de valurile furioase ale marii, apoi smulsa de virtej. Gigi scump, tu nu m-ai batut pina acum, nu te-ai infuriat, nu m-ai prins de par, inca te porti cu mine ca un om bine crescut care isi domina pasiunile. Nu voi crede in tine decit cind vei deveni brutal de gelozie, cind ma vei urmari calare cu un bici, cautind sa ma izbesti cu sfircul lui, in vreme ce eu alerg din calea ta pe Soim al meu. Caty

sursa: cotidianul.ro
foto: www.andreeasanduloiu.ro

32 de comentarii:

  1. Toate au rolul lor, la fel ca si in lanturile trofice...:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Petru: ufff...cat de lucid poti fi :))

    RăspundețiȘtergere
  3. M-ai dat gata! Ştii că... există un secret al corespondenţei? Chiar aşa, îl spui la toată lumea... :)
    De multe ori, căzându-mi în mână vechi scrisori, nu mi-am putut opri curiozitatea de a citi mesajele vechi de 80, 100 sau 130 de ani. Unele simple, cu salutări, altele mai lungi, chiar cu câte o povestioară, unele simple, doar cu câteva rânduri, altele cu înflorituri, ba chiar şi cu desene sau (am găsit o singură dată) chiar cu o mică floare uscată, presată cu grijă.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce ademenitor suna! O invitatie la tentatii grele (macar in inchipuire!, pentru ca e foarte bine si doar acolo): "Dragostea inseamna violenta si durere, am o sete salbateca de viata si adesea visez sa mor izbita, batuta, ametita de valurile furioase ale marii, apoi smulsa de virtej, tu nu m-ai batut pina acum, nu te-ai infuriat, nu m-ai prins de par, inca te porti cu mine ca un om bine crescut care isi domina pasiunile. Nu voi crede in tine decit cind vei deveni brutal de gelozie, cind ma vei urmari calare cu un bici, cautind sa ma izbesti cu sfircul lui, in vreme ce eu alerg din calea ta"

    RăspundețiȘtergere
  5. Când ai scris ultima scrisoare de dragoste?

    RăspundețiȘtergere
  6. Max Peter: cat de mult te invidiez...in sensul frumos...sigur exista un astfel de sens :)
    mi-am dorit mereu sa pot citi astfel de scrisori...dar nu cele ale bunicii mele de exemplu...as fi vrut sa fie ale unor persoane pe care nu le cunosc...
    de asta am iubit "Scrinul Negru" cu mult mai mult decat "Bietul Ioanide" care imi mi-a ramas un roman foarte drag...
    sper sa ne mai impartasesti din descoperirile tale...eu una voi fi foarte...ascultatoare :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Liviu Velar: pasiunea naste imagini...imaginile cuvinte...iar cuvintele...se astern pe hartie...si se simt...in imaginatie pana la intalnirea cu realitatea....
    dragostea carnii ca si cea a sufletului poate simti nevoia unei dureri pana atinge placerea...
    depinde doar de....

    RăspundețiȘtergere
  8. Costea : nu cred ca am scris cu adevarat vreodata o scrisoare de dragoste...
    uneori sunt sigura ca habar nu am sa scriu....

    RăspundețiȘtergere
  9. As vrea să mai comunicăm prin scrisori, să ai ce aștepta. Urăsc telefonul din tot sufletul meu.

    RăspundețiȘtergere
  10. da, am prins si eu o perioada in care scriam si asteptam sa primesc scrisor...erau alte vremuri, alte trairi, alte momente, eram o viata mai palpitanta, din cauza acestor scrisori...dar, era frumos...

    RăspundețiȘtergere
  11. Ce nostalgii! E păcat că astăzi din ce în ce mai puțini oameni scriu scrisori de dragoste...

    RăspundețiȘtergere
  12. Ce frumos ai scris! Eu şi acum păstrez, într-o cutie, multe scrisori din timpul armatei sau de când eram la facultate. Sunt îngălbenite de timp... Îmi sunt tare dragi. Anul trecut, de ziua mea, am citit din ele cu foşti colegi de armată. Am râs cu lacrimi şi ne-am distrat mai mult decât am fi făcut orice altceva! Parcă retrăiam acele întâmplări de demult.
    "Scrinul negru" - o carte pe care am citit-o cu multă plăcere...
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  13. Pandhora,
    Păstrez undeva, niște scrisori speciale. Și câteva bilețele.
    Un poem!
    Aveam 19 ani- el era student, eu intram în anul următor, în orașe diferite. Este la Paris, am descoperit, absolut, din întâmplare.
    Cu niște ani în urmă, recitind, plângeam, acum a rămas un fel de duioșie tandră, dacă n-am creat un pleonasm..ceva special, de care doar foile și eu știm.
    p.s. Tema mea de astăzi sună pe aproape!!!

    RăspundețiȘtergere
  14. Zodrac : si eu simt la fel...imi este dor de cuvintele scrise pe hartie...mi-e dor sa gasesc in cutia de scrisori si altceva decat facturi...

    RăspundețiȘtergere
  15. Tamy: nu e asa? era o emotie frumoasa :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Alexandru: si mie imi este draga cartea asta...
    ma bucur ca ai astfel de amintiri...esti un om fericit...le poti retrai oricand :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Uneori poezia, poate fi o mică scrisoare de....ce poate ea să fie....cred că am scris multe bileţele, scrisori, poezii....cam de la 13-14 ani, cu sau fără rezultate concrete..:)..am acum un zâmbet faţă de starea care o ai când termini o scrisoare....oamenii au şi trăsături frumoase.:)

    RăspundețiȘtergere
  18. Vera : cuvantul scris pe hartie...farmecul lui nu a disparut dar...se pierde incet incet...

    RăspundețiȘtergere
  19. INCERTITUDINI : ce poveste frumoasa...ti-am simtit emotia >:D<

    RăspundețiȘtergere
  20. dmd.: sunt sigura ca erau adorabile biletelele tale :)
    si eu sunt sigura de asta si sunt sigura ca esti inclus in aceasta categorie :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Ce tema frumoasa, Pandhora !
    Intotdeauna, cuvintul scris o sa aiba un farmec special pentru mine ... Am scris si am primit scrisori si le pastrez - perechea mea a ramas aceeasi si scrisorile stau si ele impreuna legate cu o panglica visinie ... Le citesc din cind in cind si ma simt luata de val ...

    RăspundețiȘtergere
  22. DANI : inca o dovada ca niciodata cuvantul scris nu se perimeaza...si farmecul amintirilor se reimprospateaza...ma bucur mult pentru tine si sotul tau :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Frumoasă temă ai ales!
    Un weekend de vis îți doresc!
    Cu mulr drag!

    RăspundețiȘtergere
  24. Trebuie să recunosc că am „păcătuit” la fel ca Max Peter!Am citit și eu corepondențe vechi!Soția mea a făcut chiar și o prezentare(pps)cu acest subiect.Au un farmec deosebit,nici nu-ți pasă că ești „un păcătos”.

    RăspundețiȘtergere
  25. *ELENA* : multumesc :)
    un w-end minunat iti doresc la randul meu...pup :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Se-cret: uite cum ma faceti voi sa-mi doresc si eu foarte tare sa fiu "pacatoasa" :)

    RăspundețiȘtergere
  27. "să scriu scrisori?…
    foi albe să mă absoarbă în ele?
    să-mi ştie cuvintele mele?
    nici nu ştiu ce-i bine să-ţi spun…
    pe foaie nu sunt decât ochii mei
    şi-o umbră stăruie să iasă din ei…
    nu ştiu ce-i bine să-ţi scriu…
    întrebarea
    e dacă poştaşul mai duce scrisoarea"…

    RăspundețiȘtergere
  28. Erys : nu stiu cui apartin versurile dar emotia pe care o degaja ma tulbura foarte mult...
    eu continui sa iubesc scrisorile...

    RăspundețiȘtergere
  29. versurile imi apartin, altfel, asa cum e firesc, specificam autorul...si eu iubesc scrisorile, mai ales acea emotie cu totul si cu totul speciala provocata de scrierea ori citirea lor...dar asta e, a trecut prea mult timp de cand n-am mai tinut in mana o scrisoare :)

    RăspundețiȘtergere
  30. Erys : sunt minunate...iti multumesc ca le-ai lasat putin aici la mine :)

    RăspundețiȘtergere