luni, 8 august 2011

Pas in doi

Filmul lui Dan Pita...emotie,erotism intr-o vreme cand dragostea ar fi trebuit sa fie un sentiment tovarasesc....dar natura umana...are legile ei...
Un barbat indragostit de doua femei...drama personajului din film interpretat cu un firesc deosebit de catre Claudiu Bleont....
Am ales scena discotecii pentru ca imi place muzica lui Adrian Enescu si pentru ca in ea se regsesc emotiile protagonistilor,realitatea in care ei traiesc si muzica care ii face sa se detaseze de realitate...sau...poate nu...





Din pacate nici calitatea imaginii si nici cea a sunetului nu sunt foarte bune...

27 de comentarii:

  1. Ce păcat că mărul se interpune între doi oameni... :D.

    RăspundețiȘtergere
  2. Costea: puteam sa jur ca tu cunosti filmul :)

    RăspundețiȘtergere
  3. cand am citit titlul in minte mi-am zis 'filmul', chiar despre film ai vorbit.
    Zilele trecute veneam de la drum si m-am uitat in oglinda laterala a masinii, mi-ai venit in minte...nici acum nu cred ca ne-am gandit la acelasi lucru, am facut aceeasi poza, am postat-o pe blog in aceeasi zi...cum a fost posibil????

    RăspundețiȘtergere
  4. pasul in doi...hmmm...ce placut e odata gasita cadenta...pacat ca de cele mai multe ori, este ori imposibil ori prea tarziu...daca nu in mod tragic ambele in acelasi timp...

    Filmul, recunosc cu o oarecare autocritica de incultura cinematografica, nu l-am vazut, in schimb acest fragment este deosebit...atat de antitetic vremurilor...

    RăspundețiȘtergere
  5. Din păcate nu cunosc filmul și n-am înțeles mult:(!Poate găsesc o ocazie să văd filmul!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cleo: nu are rost sa ne intrebam Cleo...eu ma bucur sa rezonez fara sa fi cautat asta cu o persoana speciala ca tine...esti o femeie hotarata si te admir mult...si ma bucur sa descopar ca avem in comun....oare cite mai avem in comun? :))
    te imbratisez...si ma bucur tare mult ca apreciezi filmul :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Liviu Velar : sunt sigura ca stii...

    RăspundețiȘtergere
  8. Carpe Diem : daca o gasesti...chiar si pentru scurt timp...e tot ce conteaza :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Se-cret : sunt sigura ca ti-ar placea Sergiu :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-aduc aminte de film, l-am văzut chiar atunci când a apărut. Cred că exact acelaşi pasaj mi-a plăcut şi mie, tot datorită muzicii lui Adrian Enescu. Ţin minte că la puţin timp parcă, Electrecordul (îl mai ţii minte?) a scos şi un vinil al lui Enescu, pe care cred că îl mai am şi acum.

    RăspundețiȘtergere
  11. este o realitatea a vremurilor din trecut, ma duce cu gandul la discotecile din anii de liceu...

    RăspundețiȘtergere
  12. Max Peter : avand in vedere ca era singurul producator&distribuitor de muzica de pe piata...cum l-as putea uita? :))
    de Bleont eram total indragostita...il vazusem in Concurs...sunt sigura ca stii filmul pentru ca si el este un film-metafora...si...uite ca te ametesc cu filmele mele :))
    mai adaug-ca o femeie superficiala ce sunt-ca imi placeau la disperare ochelarii lui de soare...la vremea aceea sa-i porti la disco era...revolutionar :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Tamy : epoca disco nu cred ca va apune cu adevarat...uneori intra in ceata dar...mereu este scoasa-chiar si pentru putin timp-la lumina...

    RăspundețiȘtergere
  14. N-am văzut filmul, sau nu-mi amintesc, dar merită văzut dacă e vorba despre această anomalie afectivă. Cred că e una din dilemele majore cu care se poate confrunta un om de-a lungul vieţii.
    "pe cine să alegi şi cum să faci alegerea, fără a-l răni pe celălalt pe care-l iubeşti?"

    Cât priveşte varianta cu o femeie care iubeşte doi bărbaţi, reprezentativ mi s-a părut filmul Strada Hanovra.
    Dacă cumva nu l-ai văzut, merită s-o faci, zic eu.
    :)

    http://www.youtube.com/watch?v=NkBPrvDXzEQ

    RăspundețiȘtergere
  15. Blue Freedom: Harrison Ford...Lesley Anne Down ...Christopher Plummer...atat de tineri si frumosi...o pasiune dureroasa...o alegere dureroasa...cum as putea sa nu-l fi vazut...
    multumesc ca mi-ai amintit de el Blue :)

    RăspundețiȘtergere
  16. nici eu nu cred ca stiu filmul, dar suna interesant :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Sophie: este un film romantic...dar intr-un alt fel :)

    RăspundețiȘtergere
  18. :)
    Pandhora, dacă între cele două personaje a fost vorba de pasiune, atunci am convingerea că au depăşit-o într-un fel mai mult decât elegant. Dar eu cred că a fost iubire şi sacrificiu, nu o dragoste banală şi nici egoism.

    RăspundețiȘtergere
  19. Blue: adevarata pasiune este insotita de sentimente adevarate...

    RăspundețiȘtergere
  20. Sigur că pasiunea are la bază sentimente, fără discuţie. Însă de cele mai multe ori cuvântul "pasiune" e utilizat cu sensul de sentimente în exces, duse până în pragul obsesiei, de aceea am evitat să folosesc acest termen. Iar în acest caz, personajele au avut puterea de a renunţa la pasiune, ceea ce mie mi se pare remarcabil, nu?!
    Şi mă gândesc: câţi dintre noi şi în ce condiţii avem puterea de a renunţa la pasiunile noastre?
    Oricum, doare teribil, asta-i sigur.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  21. Blue: mi-e greu sa cred ca in real life se intampla asa...dar...in toate povestile exista o samanta de adevar :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Timpul este scurt l-am oprit eu ieri seara, imi face placerea sa fi tu gazda Cafelei de Seara din seara aceasta. Stiu ca e pe ultima suta de metrii, imi cer scuze. :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Uneori se mai întâmplă şi în real life.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  24. Recunosc, nu am vazut filmul, nu sunt amator de filme romanesti, nu sunt amator de filme in general, nu se mai gaseste o idee originala pe nicaieri. Acelasi tipar, acelasi scenariu, plictisitor, iar personal o consider o jignire adusa Gandirii.
    si pentru ca nimeni nu este perfect, recomand si eu cu drag un film romanesc numit
    "A 11-a porunca" a lui Mircea Daneliuc.

    RăspundețiȘtergere
  25. Blue: viata bate filmul...banal dar adevarat :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Costin: mi se pare ca esti usor inflexibil :)
    in multe domenii "scenariile" se repeta...dar nuantele difera...
    in teatru,in film dar si in viata acelasi rol,aceleasi trairi sunt interpretate vs simtite/redate de fiecare actor/persoana altfel...filtrat fiind totul prin felul de a fi/simti a acelei persoane...
    multumesc de recomandare...o sa caut filmul...il admir pe Mircea Daneliuc inca de pe vremea "Croazierei"...:)

    RăspundețiȘtergere