vineri, 1 iunie 2012

BabaDochia....

"....bucatarie veche taraneasca si targoveata,dar si bucatarie romanizata, fie ea inventata in bordeiele Baraganului, prin stanele Maramuresului, prin casele de stuf ale Deltei Dunarii, prin casile cu cerdac ale Moldovei, prin maghernitele Bucurestiului, fie preparate ce au fost adaptate de marii nostri gurmanzi, gastronomi sau cronicari de bucatarie ai timpurilor trecute."
Cam asa suna prezentarea pe care si-o face acest restaurant in chiar debutul meniului care are forma unui ziar impartit in cinci zone gastronomice specifice tarii noastre...si uite asa puteti alege pentru inceput "mizilicuri",puteti continua cu o ciorbita lipoveneasca din Valahia, la felul doi o tocanita din Banat sau o tochitura din Moldova si in incheiere niste papanasi din Ardeal...
In meniu gasiti recomandari si pentru vinul potrivit fiecarui fel de mancare in parte...
Ufff...greu de ales...greu a fost si pentru noi...



De data asta eu am ales ceva mai usor, "mandria ciobanului" s-a numit alegerea mea si ea contine mamaliguta,branza de burduf si carnaciori de oaie picanti, toate acestea infasurate in folie de aluminiu si bine infierbantate in cuptor...
Desertul...pentru mine au ramas in top perele in sos caramel cu inghetata...chiar nu le pot rezista :)
Pe BabaDochia o gasiti pe strada Visarion perpendiculara pe Lascar Catargiu aproape de Piata Romana...
Interiorul are o eleganta simpla si poate putin austera indulcita totusi de decoratiunile in stil Art Nouveau...
Pentru ca seara trecuta nu a plouat noi am preferat sa mancam afara la aer si sa stiti ca a fost alegerea perfecta...
Serviciul este extrem de promt,chelnerii simpatici si mereu cu zambetul pe buze iar preturile sunt "comestibile"...
Daca va e dor de vechea bucatarie romaneasca eu zic sa vedeti ce surprize (placute) va rezerva cojoacele BabeiDochia :)

30 de comentarii:

  1. Ciorbița lipovenească din Valahia... mi-a stârnit curiozitatea!:)
    O vreme, în copilărie, am locuit pe strada... Dochiei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt sigura ca lipoveanul din tine e usor nedumerit :))
      mi-ar placea sa-ti spun cum e dar nu stiu...mie imi place supa lor cu galuste...are gust de gaina adevarata :))

      Ștergere
  2. Ai ales foarte bine, minunat! Para aceea îmi face cu ochiul chiar dacă azi, de 1 Iunie, Ziua copilului, am avut cireșe mari și dulci pentru toată casa! Mulțumesc pentru masă! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mmm...de cirese si de capsuni nu ma satur niciodata :)

      sa-ti fie de bine! :)

      Ștergere
  3. De data asta am privit pozele si am citit mult mai relaxat: am avut voie pizza:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sorry, dar, desi textul efectiv m-a facut ff curios sa citesc mai mult despre bucataria si chiar cultura regionala romaneasca, pozele, in schimb, nu prea mi s-au parut prea reprezentative pt bucataria veche romaneasca ! Ca o coincidenta, chiar ieri m-am uitat printr-o carte de bucatarie traditionala norvegiana, prezentata asa pe judete, efectiv din curiozitate, deoarece de obicei nu ma intereseaza cartile de bucatarie, si avea niste poze ale unor mancaruri care mi s-au parut ca chiar parca explicau, asa la nivel de impact si pt un total necunoscator, (ca mine), atat geografia cat si istoria locului de provenienta, adica le capturau spiritul cultural intr-un fel autentic informativ-educativ care mie mi s-a parut chiar admirabil si usor de inteles de oricine, si poate de aia am ramas oarecum mai pretentios, ca totusi imi dau seama ca acea carte era de nivel profesional, si fotografia de chestii naturale, (in care eu cred ca includ si mancarea, ca totusi mi se pare ceva viu-organic natural, nu de nivel de natura moarta), este autentic dezvoltata la un nivel deosebit de inalt in Norvegia, (portretristica simpla sau, mai ales, natura moarta de tip obiecte sau unelte fiind mai rar intalnita la un nivel calitativ ff inalt...ma rog portretistica si asa e ceva mai dificil de realizat la nivel ff inalt calitativ peste tot in lume, si in general natura simpla fiind ceva mai abordabila si la nivel amator, deoarece se reprezinta destul de bine pe sine insusi si nu trebuie modificata sau decorata sau pozata sau fotoshopata sau capturata intr-un mod tehnic profesional deosebit decat poate daca se doreste transmiterea unei idei specifice...si uite ca in acea carte de bucatarie norvegiana, acel fotograf acolo a reusit asa ceva la un nivel cu adevarat admirabil fata de mine, cine o fi fost el/ea, ca imi pare rau ca nu m-am uitat si poate am sa revin cu acea informatie daca aflu).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. categoric,fotografiile facute de un profesionist se diferentiaza total de cele facute de un amator...
      exista de altfel fotografi specializati pe food ceea ce nu e cazul la fotografiile prezentate de mine...
      oricum,eu folosesc aceste fotografii la nivel exemplificativ pentru ca nu urmaresc sa fac reclama locurilor pe unde trec,ideea e sa povestesc ce mi-a placut sau nu pe acolo...

      Ștergere
    2. Da, sigur, eu personal nu eram interesat de reclama la restaurantul in sine, dar textul articolului imi trezise o curiozitate sincera sa aflu mai multe lucruri despre bucataria veche romanesca din diverse regiuni ale Romaniei (despre care eu habar nu am la fel cum habar nu am despre cele ale Norvegiei, pt ca eu personal nu am avut-o cu macarea mai niciodata, plus in general sunt real ignorant la nivel cultural regional mai detaliat la nivel real global !), pt ca eram chiar curios ca un scolar lenes care doreste infotainment cu poze care sa arate nu atat mancarea in sine, cat posibila legatura a mancarii cu cultura regionala respectiva asa mura in gura !

      Ca asa exista multi fotografi care se pricep sa pozeze mancare care sa-ti faca pofta de mancare pt felul respectiv de mancare, si pozele tale de aici mie mi se par chiar calitative la nivel profesionist in acest sens, cu autentica redare de interes pt para respectiva, dar ca ala care facuse pozele de pe cartea aia de bucate pe care o vazusem eu recent aici in Norvegia care sa imi faca efectiv un curs rapid de cultura regionala locala, asa nu am prea vazut...inca nu am aflat cine e acel fotograf, dar daca aflu precis am sa-l mentionez.

      Ștergere
    3. sa-mi povestesti...m-ai facut curiosa :)

      Ștergere
    4. Am aflat cum il cheama pe fotograf, dar NU are absolut nici o fotografie pe Google. Este cel mai cunoscut fotograf de cultura gastronomica din Norvegia, il cheama Bengt Wilson, nascut in 1945, si are o pagina doar pe wikipedia in lb norvegiana, desi a contribuit efectiv la formarea identitatii culturale a bucatariei norvegiene cam in felul in care Asbjornsen si Moe, corespondentii lui Petre Ispirescu, ar fi contribuit la identitatea culturala nationala a basmelor norvegiene, respectiv romanesti, deoarece inainte de el efectiv mancarea nationala norvegiana nu le era cunoscuta nici macar norvegienilor asa la nivel general, ci doar poate pe bucatele acolo unde era gatita si cunoscuta mancarea respectiva, si in nici un caz nu era fotografiata de nimeni !

      Ștergere
    5. daca vei gasi totusi pe site-uri de specialitate fotografii de-ale lui sa-mi spui si mie unde sa caut...

      Ștergere
    6. E IMPOSIBIL de gasit pe Internet vreo fotografie facuta de el. Am cautat cu asiduitate. Se gasesc doar in carti, are cateva in lb engleza gasibile pe Amazon dot com, Norwegian Menus: 35 master chefs share their secrets, si A Taste of Norwegian Nature, dar sunt facute parca comercial potrivit pt o audienta parca mai mult turistica, par oarecum mai elegante, mai ca de restaurant, desi sunt OK si alea dar nu prea reflecta traditia mai veche pe care am vazut-o in cartea aia norvegiana pe care am gasit-o aici intr-un supermarket, care m-a impresionat asa de tare, incat am stat cu ea in mana acolo uitand si de ce intrasem in acel supermarket intial...ca sa-mi iau paine si tigari ! Asta norvegiana luata efectiv pe regiuni culturale norvegiene de cheama Norges nasjonalretter (Felurile de mancare nationale norvegiene) si a mai aparut si sub titlul Norsk mat og kultur (Mancarea si cultura norvegiana), cu autori Arne Brimi si Ardis Kasppersen, si e numai pe lb norvegiana. I-am gasit doar poza de pe coperta pe Internet, dar poza respectiva nu e facuta de Bengt Wilson. In carte apare cate o regiune si alaturi de ea cateva feluri de mancare cu retetele respective, dar efectiv cand vezi mancarea aia intelegi si geografia, si demografia, si culorile preferate ale oamenilor de acolo, probabil chiar si preocuparile lor de zi cu zi...eu asa ceva nu am mai vazut niciodata in nici o carte de bucate...desi, desigur, poate ca exista si in alte tari, dar nu m-am uitat eu la prea multe carti de bucate in viata mea pe unde am fost, si majoritatea pe care le-am vazut eu la prima vedere in librarii, astea poate mai la moda in ultima vreme, se axau poate doar pe chestii de estetica culinara mai formala, de cum aranjezi mancarea respectiva in farfurie ca sa arate cat mai apetisant ea insasi, poate ziceau ceva si despre specificul mai general al restaurantului sau bucatarului respectiv, erau mai mult la nivel de brosura de reclama, dar nu aveau ceva care sa iti vorbeasca despre oamenii care au inventat-o local acolo, din produsele locale si o mananca in mod traditional acolo de ceva vreme, asa la nivel real etnografic, in nici un caz la nivel atat de detaliat si cu toate regiunile culese si prezentate asa de frumos si de inteligibil, efectiv chiar poate scolareste-educativ, dar si ff frumos, plus induiosator, ca nu degeaba am facut eu asocierea cu Petre Ispirescu, respectiv Asbjornsen si Moe !

      Ștergere
    7. vad ca ti-a placut,ai scris cu multa insufletire :)
      http://1x.com e un site de fotografie de toate genurile,o sa ma uit pe aici dar daca vrei uitat-te si tu...

      Ștergere
  5. Bună scumpo!
    Wow ce bine arată!
    Îmi plouă în gură!
    De dimineață mi-am făcut înghețată
    cu ciocolată și stafide,abia aștept s-o gust!
    Un weekend excelent îți doresc!
    Cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. acum tu imi faci mie pofta :))
      o sa ies sami cumpar niste inghetata...nu cred sa rezist :))
      un w-end perfect iti doresc la randul meu >:D<

      Ștergere
  6. Inspirat au ales numele de Baba Dochia, inspirata ai fost si tu sa ne faci pofta cu para aia.

    RăspundețiȘtergere
  7. Drept sa-ti spun eu asa mananc de obicei: traditional. Cu caracatitele si crevetii nu prea ma impac. :))

    RăspundețiȘtergere
  8. mmmmm... va rasfatati !... notat adresa si promit vizita ! :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Farfuria aceea din poza ce contine? Vad niste cârnaciori, parca felii de mamaliga rece prajite în tigaie si legume. Cred ca e bun...
    Si "mândria ciobanului"?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cascaval pane,ficatei de pui,piept de pui,ciuperci,carnaciori si legume :)
      despre "mandria ciobanului" am povestit mai sus :)
      "...contine mamaliguta,branza de burduf si carnaciori de oaie picanti,toate acestea infasurate in folie de aluminiu si bine infierbantate in cuptor..."
      sa stii ca mi-a placut mult de tot...cele trei ingrediente sunt mai mult decat preferatele mele :)

      Ștergere
  10. vai!! cum asa! si ne mai arati! para aia...nici eu de la 2000 de km nu-i rezist :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. bine ca ma intelege si pe mine cineva...chiar daca ne despart 2000 de km :))

      Ștergere
  11. Da,pandhoraa și Baba Dochia e pe listă :)!
    Numai să ajung la București. Mi-a făcut o poftă nebună :)))

    RăspundețiȘtergere