joi, 26 iulie 2012

Miss Romania...

….este titlul unui roman scris de Cezar Petrescu….. Cum am ajuns sa-mi amintesc de el?
In urma comentariilor pe care le-am primit la postarea de ieri "Despre frumusete".
Acum doi am postat acest articol dar il reiau pentru ca,zic eu,completeaza foarte bine ceea ce s-a spus despre frumusete....

Primul concurs Miss Romania a fost organizat- se pare- in 1928 si castigatoare a fost cea din fotografie, considerata fiind ca „la plus belle femme d’Europe"de catre un juriu care reunea toate „grands journaux d’Europe"....
Participantele la concurs trebuiau sa indeplineasca anumite conditii….si nu….nu 90-60-90….nu….
Ele trebuiau sa exercite o”profesie cinstita” adica sa nu fie prostituate sau femei intretinute si sa aiba “mijloace de trai onorabile”…..
Personajul din cartea lui Cezar Petrescu are la baza caracteriticele acestei Miss….doar ca el,personajul din roman era foarte sarac cu duhul…
Frumoasa…si atat….
Folosita de cei din jur pentru frumusetea ei….reclame la tot felul de produse de infrumusetare,aparatii in reviste,bani castigati – mai putini pentru ea- mai multi pentru cei care o promovau….va suna cunoscut?
Sunt sigura ca da pentru ca, nimic nu e nou sub soare... 
Doar ca protagonista acestui roman avea un vis….sa se casatoreasca cu un sef de gara si de la fereastra apartamentului de deasupara garii sa priveasca cum vin si pleaca trenurile fara a-si dori sa se gaseasca intr-unul dintre ele….
Si visul ei a avut sorti de izbanda….pentru ca si l-a implinit….
Si iata ca, instinctual, ea ales sa NU fie un accesoriu…a ales sa fie partenera de viata – cu drepturi egale a unui om obisnuit….

31 de comentarii:

  1. Si din nou zic ca exista un rost cu ani in urma. Pana si in concursuri de acest gen.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. se schimba timpurile...se schimba oamenii...

      Ștergere
  2. mi-a placut romanul, l-am citit si eu, pe când abia deschideam ochii spre lume. Acum, o vad un pic mai altfel ;)
    Ma bucur mult ca ai scris acest articol! mi-a rascolit frumoase amintiri :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu drag Carmen :)
      si mie mi-a facut placere sa revin la acest roman...
      pup,w-end vesel sa ai1 :)

      Ștergere
  3. probabil ca si cele de azi pot alege sa-si implineasca visul insa visele lor s-au schimbat! culmea viseaza sa fie accesoriu....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si ce mandre sunt cand si-l implinesc :D

      Ștergere
  4. Alte vremuri, alte mentalităţi. Când mă gândesc la ce s-a ajuns în vremurile noastre... Şi e păcat că s-a ajuns aici, iar oamenii s-au debarasat de vechile valori morale...

    Zi frumoasă, Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu stiu daca s-au debarasat...as zice ca le-au adaptat noilor vremi si timpuri :)
      frumoasa sa-ti fie si tie ziua Alex!:)

      Ștergere
    2. Pandhora, vremile le facem noi, oamenii. La fel şi moravurile, le "adaptăm" după voia noastră. Uneori mai bine, alteori mai rău...

      Ștergere
    3. corect :)
      teoretic se numeste evolutie,practic...:)

      Ștergere
  5. Pentru a fi considerate frumoase, acum fetele trebuie sa aiba 30 de kg si sa fie dispuse sa isi plateasca(nu spun aici ce fel de plata) locul in concurs.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. lucru pe care il fac fara retineri si asta nu doar la noi...

      Ștergere
  6. Răspunsuri
    1. cu drag Iulisa,buna sa-ti fie si tie ziua! :)

      Ștergere
  7. Bună scumpo!
    Foarte interesant!
    Un weekend excelent îți doresc!
    Cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Elena,un w-end excelent iti doresc la randul meu,te imbratisez >:D<

      Ștergere
  8. Am aflat cine e Miss Hoasca de la Tara - monica macovei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu mi-am dat seama pana acum dar imi era dor de tine :))

      Ștergere
  9. P.S....cauze genetice sau infectioase (ca mai sunt si lepra, tuberculoza oasoasa de coloana care creeaza cocoasa, etc, nu numai diversele sindroame genetice cu posibile manifestari cutanate si alte malformatii mai vizibile la exterior)...

    RăspundețiȘtergere
  10. Aoleu...sorry ! P.S.-ul era destinat ultimului meu comenatriu de sub articolul anterior in care vorbeai despre un barbat pe care l-ai iubit definitiv cel mai mult (si comentai la timpul trecut, de aia te intrebasem ingrijorat ce patise si daca nu cumva a decedat timpuriu, din pacate, din cauza unei posibile maladii necrutatoare genetice sau infectioase cu manifestari de malformatii sau defectiuni vizibile care il faceau sa para atat de urat, cum ai zis ca era)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu doar moartea ii desparte pe oameni Rudolph...
      poate ca ar fi mai simplu daca ar fi doar asa...

      Ștergere
  11. Da si bunica mea care era ff frumoasa visa sa se marite cand era mica (mi-a spus ea) cu un cofetar sau mezelar de lux, pt ca fusese mica pe vremea razboiului si manca prajiturile de foietaj si sunca de Praga care ii placeau ei mai mult destul de rar, si avusese speranta ca daca se va marita cu un tip din asta poate va avea sansa sa manace mai des ce-i placea)...pana la urma s-a maritat cu un tip care a avut avantajul ca pur si simplu a supravietuit anii-post razboi de comunism mai brutal, (pt ca fugise si de la tara ca nu-i placea munca campului, asa ca nu s-a chinuit cu colectivizarea, fugise si de vreo ucenicie de munca in fabrica, ca i se parea si aia o munca prea grea, asa ca nu a avut de a face nici cu probleme de patronat-sindicat pe timpul nationalizarilor, se lasase si de scoala, ca nu ii placuse nici cartea prea mult, asa ca nu a avut vreo soarta de intelectual posibil ostil regimului sau prea cosmopolit), plus era si orfan de mama, deci nici soacra nu a avut bunica...zau daca nu a iesit chiar misto pt toti, ca altfel nu apaream nici eu la un moment dat !

    RăspundețiȘtergere
  12. A fost o casatorie si ff fericita si stabila, zau, si pe vremurile lui Dej si pe vremea lui Ceausescu, efectiv nu au avut nici o treaba cu nimeni si nu stia nimeni cine erau, si si-au vazut de treaba lor acolo in sectorul 2 Bucuresti intr-o casuta cu gradina pe langa Foisorul de Foc..zau ce noroc au avut..cred ca de aia au si fost bunicii mei asa de relaxati si linistiti toata viata, niciodata nu am auzit eu vreodata un ton rastit din partea vreunuia din ei, nici unul fata de altul, nici fata de copii lor sau de nepoti, bunicul mereu ne zicea "hai, sa ne jucam" pt ca sincer credea principial ca toti copiii trebuie sa se joace si sa manance, nici nu pomenea vreodata de vreo lectie sau indatorire civic-sociala, iar bunica imi spunea povesti cate voiam eu si din care voiam eu despre mama ei care voise sa se faca designer de haine ca Coco Chanel acolo in mahalaua Colentina, dar nu o lasase mama ei pt ca zicea ca era cam prost anturajul in randul designerilor de moda din acea mahala, si imi spunea barfe despre toate matusile mele de cand erau ele mici !!

    RăspundețiȘtergere
  13. Zau, eu care eram cam timorat de mama cu lectiile si de tata cu disciplina somnului necesar dupa amiaza...cand mergeam eu la bunici era o veselie ! Numai barfe si joaca si mancam si numai cozonac cat voiam, nu se punea vreodata problema sa trebuiasca sa manac spanac, (pe careeu efectiv nu am putut sa il sufar pana la varsta de 9 ani, cand, efectiv, deodata, brusc, nu stiu de ce, a inceput sa-mi placa, si inca imi place si acuma)...de aia chiar eu am dezvoltat ulterior chiar empatie pt Maria Antoaneta si mi-a parut chiar rau cand am aflat ca au ghilotinat-o la Revolutie doar pt ca ii placea cozonacul !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. imi place zona Foisorului de Foc...inca mai sunt cateva stradute cu case din acele timpuri mai asezate...
      se pare ca ai fost un pusti fericit...citind despre cozonacul tau gandul mi-a fugit la cozonacul Olgutei din "Medelenii" lui Ionel Teodoreanu :)
      mi-a placut dragalasenia cu care ai vorbit despre bunicii tai...
      sa stii ca nici bunicii mei nu se certau (sau nu i-am auzit eu)...
      se alintau unul pe altul...bunica mea era "ingeras" pentru bunicul meu si el pentru ea era "puisor"...
      poate suna caraghios dar era atata tandrete in aceste alinturi pe care si le adresau...

      Ștergere
  14. O poveste frumoasa. Viitorul in propriile miini. Frumusete, pe multiple planuri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. imi plac povestile si da...aceasta poveste are o frumusete doar a ei,frumusete care nu s-a pierdut chiar daca timpurile s-au mai schimbat...si oamenii nu prea...

      Ștergere