sâmbătă, 25 august 2012

Parfumul interzis al Cartilor


-Ai adormit mamaica?
-Nu,sigur ca nu Florinel,citeste mai departe...
“….ca niciodata un imparat.El ajunsese la caruntete, si nu se invrednicise a avea macar…"
Ii placea sa-l asculte citindu-i povesti pe acest al patrulea nepot al ei …ii amintea de vremea cand avea cam anii lui…cat sa fi trecut de atunci?Mult prea mult timp, pentru ca acum abia daca mai avea putere sa faca cate ceva prin jurul casei si sa-i rasfete pe nepoti atunci cand vacantele ii aduceau in casuta ei…
Cand avea varsta lui, domnul invatator din sat o chema sa ajute la treburile casei,prin gradina sau la muls vacile.
Dar ea era cea mai fericita cand venea Pastele sau Craciunul….atunci avea de facut curatenie mare in odaile bune…
In casa domnului invatator vazuse pentru prima data un dulap inalt din lemn greu, inchis cu geamuri subtirele…in spatele lor ,al geamurilor, stateau cuminti, randuite dupa reguli de ea nestiute…cartile.
La Paste si la Craciun trebuiau scoase una cate una, sterse de colb si asezate la loc….
Nu mai intalnise niciodata un parfum ca cel al cartilor din dulap…miroseau putin a lemn,putin a panza invechita,a flori uscate dar mai ales miroseau…a cuvinte…
Ea asa isi imagina,cuvintele au mirosul celui care le-a gandit,cerneala doar le facea vizibile…
Nu stiuse niciodata citi,nu stiuse niciodata scrie,ei erau frati multi si cu totii saraci muncind cu ziua la unul si la altul…
Dar copiii ei au mers la scoala…nu s-a lasat pana nu i-a vazut in rand cu ceilalti copii ai satului mergand zi de zi la scoala…si nu i-a fost prea usor…
Uneori,in serile mai linistite,cand copiii ei adormeau,aseza frumos pe masuta cartile si caietele de teme si atunci regasea cu emotie parfumul cartilor domnului invatator doar ca acesta era putin diferit…
Cartile copiilor miroseau a frunze verzi si crude si poate pentru ca toamna incepeau scolile,a magiun de prune,a cerneala si a…cuvinte…a altfel de cuvinte…
Da…pentru ea acest miros atat de drag, aducator mereu de emotie a ramas Parfumul interzis al Cartilor…
“….incalecai pe-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa”.
A adormit mamaica isi zise Florinel inchizand incet cartea si asezandu-i-o in poala…vazuse el cu cat drag privea ea cartile…
Zambi atingand cartea,zambi simtindu-i parfumul….

Tema de astazi a fost propusa de Kundalini,mai multe amanunte gasiti la Mirela.

38 de comentarii:

  1. Hhmmm! E trist ca să-i fie interzis cuiva parfumul cărților... Și bunicii mele i-a fost interzis și, la fel ca bunica din poveste, s-a străduit ca toți copiii ei să poată învăța carte...
    Deși tristă, mi-a plăcut mult povestea...
    Vă doresc un weekend liniștit și relaxant!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc draga mea Sara si da...uneori povestile sunt triste :)
      te imbratisez >:D<

      Ștergere
  2. Ai mai, asa emotionanta povestioara ta. Zau daca nu am vazut-o pe mamaica mea si ce dor mi sa facut de ea.
    Foarte, foarte frumoasa povestea.
    Te înbratisam si eu si Mishu! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Minnie :)
      ooo...sa ma faci sa ma topesc dupa Mishu al tau :))

      Ștergere
  3. ce poveste emotionanta, Pandora draga! cu cata gingasie ai descris aceasta fascinatie pe care o produc cartile asupra oamenilor simpli, harnici si cu judecata sanatoasa. M-a fermecat povestea Mamamicai!
    sa ai un weekend parfumat! pupici :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc draga mea draga :)
      eu nu am deloc deloc rude la tara si asta mi-a lipsit mereu mai ales in vacante dar in drumurile "cercetarii de piata" reprezentate de jobul meu am intalnit o astfel de mamaica doar ca ea era cu mult mai trista,obosita si inacrita de viata grea pe care o au femeile care traiesc si mucesc toata viata lor la tara...
      nu am uitat tristetea ei cu naduf si in acelasi timp acceptarea a ceea ce i-a fost "dat" de catre Cel de Sus cum spunea ea...

      Ștergere
    2. :) iata înca un punct comun! nici eu nu am avut rude la tara si tare am suferit cand auzeam copiii în clasa sau la joaca în fata blocului, povestind despre nazbâtiile din sat! Am tânjit si am chiar reusit sa induiosez o fetita, fiica unui padurar din Sadu (jud. Sibi) care m-a luat la ea o saptamâna in vacanta de vara. Mai avea o sora mai mare si un frate mai mic, si fiecare avea ceva de facut in ograda. Am ajutat si eu cu cea mai mare placere: la scos vacile la pascut, de hranit porcii, gainile si curcile... am dormit in fan si am calarit - fara sa! ah ce vacanta! n-am sa uit niciodata! pacat ca nu mai am de la aceasta fata nicio veste de zeci de ani!
      Te pup, draga mea draga.

      Ștergere
    3. in acest caz ai fost mai notocoasa ca mine :)
      oricum,inca nu mi-am pierdut speraatnta de a dormi macar o data in fan :)
      si eu te pupacesc si ma gandesc la leapsa de la tine :)

      Ștergere
  4. Am simtit Parfumul Cartilor... atat de emotinant !... Multumesc Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
  5. Miao, frumoasă poveste! Şi emoţionantă!
    Da, vezi, mămăicii din povestea ta i-a fost interzis doar parfumul slovelor, de parfumul cărţilor s-a bucurat totuşi şi ea, cum ne bucurăm până şi noi, pisicile! :) Parfumul cărţilor e pentru toată suflarea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Parfumul cărţilor e pentru toată suflarea..." frumos ai spus tu Griska,adevarat de frumos :)
      cred ca pisicuta de pe pagina mea-Patti pe numele ei o sa se indragosteasca de mustatile tale intelepte :))
      stiu stiu...ai si tu una pe pagina ta :))

      Ștergere
  6. Cât de emoționant este să simți parfum de lemn și frunze veștede când atingi cărțile unui bunic...și ce emoție de primăvară îți dă atingerea plină de tinerețe și viață a frunzelor verzi și crude, asociată cu cei doi copii dragi!
    Foarte frumos... și știi, ai anticipat și tema de săptămână vpitoare, care e parfum de cuvânt!
    Mii de îmbrățișări! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. fara sa vreau Mirela...dar...e atat de greu sa desparti cuvintele de carti...doua parfumuri care se intrepatrund :)
      multumesc pentru aprecieri,te imbratisez si eu >:D<

      Ștergere
  7. frumoasa poveste! mie o carte tiparita imi miroase intotdeauna a o lume apropiata...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...aproape tangibila,te inteleg :)
      multumesc erys :)

      Ștergere
  8. Frumoase cuvinte despre carti! Inainte de a o citi îti vine s-o mângâi!

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt multi aceia care nu stiu a citi dar tanjesc sa afle ce scrie acolo, intre "coperte". Si multi intre aceia care stiu citi ignora bogatiile pe care o carte bine aleasa le-ar putea oferi! Azi, cei mai multi par ar fi copii: vor numai carti cu poze! Multe si colorate poze! :) sau ar trebui sa ma intristez?! :( Le-or fi lipsit, in copilarie, cartile cu poze!

    O poveste minunata! Povestea multor oameni care n-au avut parte sa invete a citi dar au inteles valoarea la a "sti citi" si s-au straduit ca celor dragi sa nu le lipseasca! Ce au facut, mai apoi, acestia cu darul oferit de zecile de "mamaici" e o alta poveste. :)

    Viata fericita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pe vremuri "sa ai carte" insemna si educatie dar si carti citite si rascitite...
      acum,in zilele noastre stim cu totii ce inseamna sa "ai carte"...
      si totusi,iata, inca se mai gasesc oameni indragostiti de parfumul cartilor...
      targurile de carte strang din ce in ce mai multi cititori...
      eu una prefer culoarea roz,asa ca ma gandesc la viitor :)

      Ștergere
  10. ce frumos ai asezat cuvintele! tare ce mi-a placut! un parfum deosebit acesta al cartilor!
    buna dimineata :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. buna sa-ti fie si tie dimineata geanina :)
      eu nu stiu sa scriu...poate doar sa povestesc...ma bucur tare mult ca ti-a placut,multumesc :)

      Ștergere
  11. Cât de frumos, draga mea ! M-am înfiorat citind și amintindu-mi de biblioteca mică și simplă din casa bunicii, plină ochi cu cărțile mamei și surorilor ei. Și bunica mea a avut ambiția ca fetele ei să învețe și să aibă o condiție mai bună decât a ei. Deși sufletul nu e legat de starea materială sau socială, iar ea a avut unul dintre cele mai mari, mai iubitoare, mai miloase, mai nobile suflete pe care le-am întâlnit vreodată.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc draga Zina :)
      conteaza atat de mult sa avem la cine ne raporta,pe cine iubi si admira...
      cand ai in preajma un precum bunica ta esti un om si norocos si bogat :)

      Ștergere
  12. Cat de frumos, postarea ta mi-a adus aminte de putinele dati cand mi se citea si mie din carti. Desi stiam sa citesc, preferam sa ascult glasul bunicii. Ea citise toate cartile din casa, stia ce e potrivit pentru mine, ma stia pe mine, stia ce sa aleaga si totul se petrecea "ca la carte". Mi-e dor de zilele alea si iti multumesc ca mi-ai adus aminte, parca am resimtit acea vreme, a reusit postarea ta sa se joace cu mintea mea.

    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu drag :)
      mintea noastra pastreaza nu doar amintiri,pastreaza si parfumul lor,al amintirilor...
      frumoasa sa-ti fie si tie ziua,multumesc!

      Ștergere
  13. Doar o mică pledoarie pe tema de mai sus:
    "Nu iaste altă şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decît cetitul cărţilor".
    Este un citat din cuvintele binecunoscutului cronicar Miron Costin.
    Să sperăm că cele spuse prin sec.al XVII-lea încă vor mai fi valabile câteva generaţii de-acu' încolo...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. categoric da...nu ar putea fi altfel chiar daca prezentul ne aduce o multime de alte modalitati prin care putem citi o carte...
      zilele trecute aflandu-ma in metrou ii observam pe cei care au obiceiul sa citeasca in timp ce calatoresc...3 aveau tableta si 1 o carte...
      acel "1" conteaza dar si ceilalti cu siguranta acasa prefera sa citeasca o carte la modul clasic...

      Ștergere
  14. Frumoasă şi emoţionantă povestire. Mi-am amintit de buna mea bunică şi de serile de iarnă când ascultam la gura sobei poveştile pe care ni le spunea atât de frumos. Iar parfumul cărţilor vechi....e minunat! Te duce imediat cu gândul la cei ce-au răsfoit cândva acele pagini îngălbenite de timp....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. magia cartilor,dincolo de parfumul lor sta si in faptul ca au fost atinse si impregnate cu emotiile celor care le-au citit...

      Ștergere
  15. Atat m-a emotionat povestea...nu-ti imaginezi. Nici bunica din partea mamei n-a stiut citi...asa erau vremurile. Dar la fel, si-a dat toti copiii la scoala, prin toate greutatile de la tara.
    Si cand te gandesti ca astazi sunt foarte multi cei care nu-s interesati de parfumul slovei scrise, ramanand niste semianalfabeti, desi se cheama ca au "umblat" pe la cate-o scoala, cate-un liceu, degeaba....Ma doare sufletul. Altii s-au luptat pentru dreptul de a invata carte....
    Mult mi-a placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. stiu...si pentru unii inca mai sunt asa vremurile...
      pare incredibil...dar nu e...

      Ștergere
  16. Foarte frumos! Şi bunicii mele îi plăcea să-i citesc, atunci când nu mai vedea bine. A fost doar câteva săptămâni la şcoală, apoi a învăţat singură să citească.
    Zile senine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da...pentru cei care tanjesc dupa ea,cartea reprezinta o adevarata magie...
      habar nu avem ca stapanim o atat de plina comoara...
      o seara faina iti doresc la randul meu! :)

      Ștergere
  17. Parfum copt de amintiri, parfumul unor carti la care accesul se face nu doar prin lectura, ci si prin tactil. Bunica este si pentru mine o amintire draga ce-mi insenineaza zilele uneori triste... Multumesc pentru aducerea aminte si pentru o lectura placuta! :)

    RăspundețiȘtergere