miercuri, 26 septembrie 2012

Iubiri in umbra timpului - Maria Callas şi Aristotel Onassis

A fost cea mai mare voce a secolului trecut. Dintre toate divele, ea a lăsat impresia cea mai profundă. Revoluţia, şocul pe care le-a produs au fost în pasiunea şi dramatismul apariţiilor ei scenice la Scala, Covent Garden, Metropolitan… A avut un magnetism neegalat care atrăgea admiraţia fanatică a publicului. Apariţiile ei sunt şi azi de referinţă. Orice rol este comparat cu ce a făcut ea, Maria Callas. A avut o cariera scurtă. A murit tînără la 53 de ani la Paris, singura în apartamentul de lux cumpărat de cealalt grec celebru, Aristotel Onassis, bărbatul vieţii ei – cel cara a făcut-o fericită, dar şi a nefericit-o mai tîrziu. Ea a renunţat practic la cariera careia îi dedicase totul, pentru el. El a părăsit-o pentru  Jacqueline  Kennedy,  văduva fostului  preşedinte SUA John Kennedy, cu care s-a căsătorit.
Maria Callas şi Aristotel Onassis s-au cunoscut în 1959 şi au început o relaţie furtunoasă la bordul yahtului armatorului. Chestiunea era că amîndoi erau căsătoriţi, iar Callas era şi credincioasă, ortodoxă practicantă şi simţea relaţia ca pe un păcat. Se născuse la New York, dar a copilărit în anii războiului la Atena, unde a şi studiat la Conservator. Cariera început-o  în Italia. Aici s-a căsătorit cu cel care a lansat-o, Battista Meneghini, care i-a fost şi impresar. S-a impus greu, după ce a slăbit 30 de kg, după nenumărate turnee. Succesul a venit după cîteva mari roluri, Tosca mai ales. După 11 ani de căsătorie, Callas căuta altceva, mai ales după ce a aflat ca Meneghini, slab om de afaceri, risipise averea adunată cu greu. În plus relația lor intimă nu mai mergea…Curtea pe care i-o făcea cu insistență Onassis a venit la momentul potrivit. Ea a declarat mai tîrziu ca a fost singurul  bărbat care a făcut-o să se simtă femeie.
Callas a sperat după divorțul de Meneghini ca Onassis o va lua de soție. Postura de amantă o umilea. Scandalul divorțului ei a alimentat copios presa. Meneghini a declarat că nu vrea să se despartă, Italia nici nu permitea divorțul în acei ani. Onassis ca să regleze lucrurile, i-a oferit citeva milioane in schimbul consimtamintului de a se despărți oficial. Meneghini a refuzat…Ea a reventi la cetățeania greacă, numai așa a reușit.
Apoi nimic nu a continuat cum și-ar fi dorit. Onassis s-a căsătorit cu “cealaltă”. Și-a ruinat cariera. Nu mai repeta, s-a retras de pe scenă și cînd a încercat să revină nu a mai reușit să se impumă pentru ca își pierduse vocea. Nefericirea și deprimarea au lipsit-o de motivație. Paradoxal, Onassis a încercat să trăiască din nou cu ea, o vizita des la Paris, vorbeau mult le telefon…În 1975 el a a murit. A fost înmormîntat în insula Skorpios lîngă fiul lui Alexander, mort intr-un accident de avion. Ea nu a putut să fie de față, refuzată de familia lui. Maria Callas a murit doi ani mai tîrziu, singură, la Paris. Se poate spune că iubirea i-a distrus viața. Ea, diva care stîrnise entuziasmul necondițioant a milioane de admiratori.

autor: Stelian Tanase
sursa: www.stelian-tanase.ro

28 de comentarii:

  1. Ce mult imi placea Maria Callas, si ce istorie de viata trista a avut...Cateodata,nu stiu de ce, imaginea vietii sale mi se asociaza cu cea a lui Romy Schneider...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dragostea,daruirea te pot macina...
      talentul ei a fost naruit de dragostea pentru el...
      trista poveste de dragoste...

      Ștergere
  2. Trist, nu? Aşa se întâmplă când mizezi cu tot sufletul pe-o carte.
    Păcat de ea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da...
      probabil ca ar fi mai bine sa avem un "as" in maneca cand iubim...dar putem?

      Ștergere
    2. Nu, probabil că nu putem.
      :)
      Şi cred că dezastrul este cu atât mai mare, cu cât femeia e mai sensibilă şi mai elevată. Aşa cum e cazul artistelor.

      Ștergere
    3. cred ca un suflet ranit nu are sex si da...sufletul unui artist este de o mie de ori mai sensibil...

      Ștergere
  3. O poveste plina de pasiune ... poate daca ea raminea cu Onassis, destinul celebrei familii era altul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar mi-a facut placere sa recitesc aceasta poveste adevarata,unde Feti Frumosi si Marii talentate scriu istoria omenirii.

    intre timp am ascultat melodia postata mai jos,unde femeia este iubita pe note muzicale:).
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o scriu iubind si ei in rand cu lumea dar si in vazul ei...

      Ștergere
  5. shakespeare spunea despre cararile dragostei ca nu sunt niciodata netede, iar adevaratele povesti de dragoste confirma asta din plin...

    RăspundețiȘtergere
  6. trista poveste de dragoste! insa atat de fain e cand suntem indragostiti...

    RăspundețiȘtergere
  7. O poveste de dragoste fara happy end!
    Noapte buna sau buna dimineata! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. din pacate da...
      buna dimineata si somn usor :))

      Ștergere
  8. Mereu i-am invidiat pe cei...lucizi, temperaţi până şi-n dragoste, pe cei cu un "as" în mânecă, cum bine spui. Uneori îi mai invidiez şi azi. Am încercat şi eu, am reuşit doar parţial.

    Probabil că ideal ar fi să ştim a ne "doza" suferinţa, mai ales din dragoste. Altfel...murim. Poţi fi mort şi în viaţă fiind, Pandhora...

    Mulţumim pt poveste!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e cel mai rau e sa fii viu, mort fiind...
      sa-ti dozezi suferinta inseamna sa fii de o luciditate cumplita cu urme de masochism...poate sunt si astfel de oameni...eu una nu ma numar printre ei...

      Ștergere
    2. Stiu, Pandhora, nici eu nu mă număr printre aceştia, dacă ar fi fost aşa, aş fi scutit dureri nenumărate ale inimii... Dar astfel e oameni există, lucizi şi calculaţi până şi-n "dragostea" lor.
      Te pup, Pandhoră, zi însorită să ai!

      Ștergere
    3. pup Oana,frumoasa sa-ti fie si tie ziua :)

      Ștergere
  9. a gresit, a impartit iubirea, a mizat totul nu pe o carte ci pe o juma' de carte

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate ca asa a facut dar nu cred ca asta si-a propus sa faca...

      Ștergere
  10. ce destin! dar macar daca Onasis ar fi fost fericit prin casatoria cu Jacqueline Kennedy, dar nu a fost! Jacqueline s-a folosit doar de dragostea lui... Si asa, nici Mariei Callas şi nici lui Aristotel Onassis nu le-a fost sa-si recunoasca la timp, adevarata jumatate! Si se mai spune ca banii necurati ai lui Onassis a fost un blestem pentru toti cei ce i-au atins!
    Bine ca noi nu avem milioane! ;))
    faina tema ai gasit, draga mea draga! :) pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tragic destinul fiecaruia in parte...
      ai spus atat de bine "nu le-a fost data sa-si recunoasca jumatatea"...grea pedeapsa...
      ma bucur ca ti-a placut...te pupacesc si eu :*

      Ștergere
  11. Un caz notoriu care exemplifică pe deplin acea mică poezie-fabulă a lui Marin Sorescu cu lupul şi cu oaia, postată de Pandhora cu o deosebită inspiraţie anticipativă acum câteva zile...
    "Povestea" lui Onassis o cunosc de peste 40 de ani, scrisă şi răstălmăcită de numeroşi ziarişti nu numai pe înţelesul tuturor, ci pe toate...înţelesurile.De aceea am niţeluş alte păreri decât Stelian Tănase.
    Un lucru rămâne de necontestat peste veacuri : vocea de aur a marii artiste, inconfundabilă şi, poate, de neegalat.De exemplu interpretând "Casta Diva" (opera "Norma" - Bellini):http://www.youtube.com/watch?v=7rjGwS20V94
    O seară bună de meditaţie asupra destinelor omeneşti şi muzicii divine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in spatele acelei voci de aur s-a aflat o femeie,in spatele magnatului-un barbat...
      barbatul si femeia s-au iubit,urat,dorit,ranit...
      nimic in plus,nimic in minus...se intampla atator barbati si femei doar ca ei au fost "cantariti" cu alte unitati de masura...
      au fost "cineva"...asta a fost marea lor nesansa...
      multumim pentru auditie draga Marco:)

      Ștergere
  12. Am biografia Mariei Callas...M-a fermecat personalitatea ei intotdeauna. Ca si vocea, de altfel, singura voce pe care o recunosc oricand si oriunde fiindca era unica
    Cat despre iubirea ei...nu ma gandeam, atunci cand i-am citit biografia, acum peste 15 ani, ca s-ar putea sa mi se intample ceva asemanator...
    O noapte buna, Pandhora, draga!

    RăspundețiȘtergere
  13. Minunata tema!
    Din punctul meu de vedere ea a trait intens - si, cred, intensitatea trairii e mai importanta decat chiar... lungimea vietii. "A ars ca o lumanare la ambele capete" - cum se zice. A cunoscut Iubirea si a trait-o din plin - cat a fot posibil. Zeii sunt invidiosi pe muritorii fericiti! :( Iubire ca a lor (iubire ca multor celebritati) traiesc multi oameni, doar ca nu devine cunoscuta.
    Din fericire, nu nefericirea potenteaza dragostea :)Cred ca atunci cand intervine nefericirea dragostea in cuplu e deja spre final... Din punctul meu de vedere Iubirea si nefericirea sunt incompatibile. Dar,evident, sunt cazuri in care unul iubeste si celalalt nu iubeste sau nu mai iubeste. Despre prietenie se spune: "cine inceteaza sa iti fie prieten inseamna ca nu ti-a fost niciodata" De ce nu ar fi asa si in Iubire? Gresesc flagrant? :) Desi nu sunt ceea ce se numeste "un om principial" am o idee fixa: iubesc pentru ca iubesc, nu iubesc pentru a fi iubit de persoana pe care o iubesc. Sunt fericit ca persoana pe care o iubesc - si care nu ma iubeste - este fericita! De-as fi nefericita pentru ca nu sunt iubita de acea persoana ar insemna ca cer ceva in schimbul acelei iubiri - ceea ce n-ar mai fi iubire; ceea ce ar fi... egoism... E posibil sa gresesc :(

    RăspundețiȘtergere