marți, 6 noiembrie 2012

Micul Vampir

Liliacul-vampir comun are cca. 9 cm lungime, o anvergură a aripilor de 18 şi cântăreşte cca. 60 grame. Dacă mulţi lilieci, adaptându-se la zbor, şi-au pierdut abilitattea de a se deplasa pe sol, vampirul comun e una dintre puţinele specii capabile să meargă pe sol, ceea ce îl ajută să se apropie de victimele sale.
E o specie adaptabilă, care, deşi preferă clima caldă şi umedă, poate trăi totuşi, într-o varietate de climate şi ecosisteme, de la păduri tropicale şi câmpii, până la regiuni muntoase şi zone deşertice.Se hrăneşte în special cu sângele animalelor domestice - vite, porci, cai - , atacând doar uneori omul, atunci când găseşte o ocazie prea bună pentru a fi neglijată. Însă atacurile asupra oamenilor sunt rare, comparativ cu cele asupra animalelor - pentru vampirul comun, e mult mai simplu să atace nişte vite care dorm în număr mare afară, adunate într-un ţarc.
Incursiunile după hrană au loc noaptea. Un liliac-vampir se hrăneşte, de obicei, din aceeaşi pradă, timp de mai multe nopţi la rând, marcându-şi victima cu urină, pentru a o putea localiza şi în noaptea următoare. Se aplică, de asemenea, principiul "fiecare cu victima lui:" un liliac care "şi-a însuşit" o vacă sau un cal nu lasă alţi lilieci să muşte şi ei din acelaşi animal. Rareori pot fi văzuţi doi vampiri hrănindu-se din aceeaşi gazdă şi, de obicei, sunt mama şi puiul.
Vampirul alege un loc de pe flancul, gâtul sau crupa animalului şi face o mică incizie cu dinţii săi foarte ascuţiţi. Sângele este împiedicat să se închege, datorită unor compuşi anticoagulanţi din salivă. Liliacul linge sângele care se prelinge din rană, hrănindu-se, astfel, uneori câte 30 de minute în şir, până când, ajunge, efectiv, atât de îmbuibat, încât este incapabil să zboare. Atunci ia o pauză şi aşteaptă ca organismul său să proceseze sângele (ceea ce se întâmplă rapid, mai ales datorită rinichilor, care elimină repede apa) ,astfel încât să îşi poată lua zborul spre adăpost.

În Europa nu există lilieci-vampiri. 
În România, trăiesc aproximativ 30 de specii de lilieci şi toate sunt insectivore.

sursa: www. descopera.ro

15 comentarii:

  1. brrrrr! Pandora draga mea, de ce despre liliecii vampiri astazi? ;)) este vreo sarbatoare speciala? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. noaptea trecuta povesteam cu cineva cate ceva despre lilieci...mie nu imi plac :)
      mie imi plac aricii :))

      si totusi "mitul" vampirului are farmecul lui,nu? :)

      Ștergere
  2. uhuhuuu...vampiri !!! :))
    Interesant articol. Imi era frica de ei (cand eram mica)...aveam parul lung si auzeam povesti cu lilieci "agatati" in par !!! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu am avut mereu parul lung motiv pentru care mereu mi-a fost teama de lilieci :))

      Ștergere
  3. Marchează victima, linge...sânge, se hrăneşte doar noaptea, nu împarte victima cu alţii, e solitar...hmm...ce ţi-e şi cu liliecii ăştia.
    Şi culmea, cică la noi în ţară nu e nici unul. Ei aş...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hmmm...aveam eu un feeling ca lucrurile nu stau chiar asa cum scrie in articol :))

      Ștergere
    2. Păi nici n-avea cum altfel. Eu nu cred că în România nu sunt "lilieci" cărora să nu le placă să muşte şi să lingă... Sau dacă sunt, ar fi mare păcat de "victimele" lor. :(

      Ștergere
    3. despre ce "lilieci" vorbim de brusc te-a lovit tristetea?
      eu zic sa... :)

      Ștergere
  4. Parcă şi..."Dracula" era mai..."uman" :))) faţă de ce citim aici!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am si eu unul pe aici care îsi zice "Dracula" ..... :))))

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt si ei niste fiinte micute care trebuie sa traiasca cumva :) Mie mi se par simpatici. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Am citit candva o carte despre Vlad Tepes si felul in care "dresase" liliecii, sa vina la fluieratul lui. De atunci imi sunt dragi.

    RăspundețiȘtergere