luni, 30 aprilie 2012

Unde mi-as dori sa fiu si unde sunt...

Am gasit la
De fapt totul a pornit de la  Cris-Mary.
Ea  ne propune un joc al dorintelor si al realitatilor, astfel ca ne invita sa impartasim locurile in care ne-am dori sa ne aflam si in care suntem de fapt.Asa ca...mi-as dori in clipa asta sa fiu aici si sa ma simt asa...
Eeee...cam greu de implinit dorinta mea asa ca nu-mi ramane decat sa privesc realitatea in fata...adica...sa deschid bine ochii pentru ca ma aflu aici...
... si cand mi se face dor de ceva verde si aproape de centrul orasului...ma duc aici... 
Dar voi?Unde v-ati dori sa fiti si unde sunteti?

Pink Monday - Gooood Food


KARMAPOLICE ne face ziua de luni...pink :)

duminică, 29 aprilie 2012

"...dar iata-ma prinsa in plasa."

"Nu ştiu ce mă împiedică să fac un pas mai departe, nu ştiu ce m-a tras tot timpul înapoi şi ce-mi dă acum tracul, panica asta. S-ar zice că pânza de păianjen s-a întins şi s-a tot întins până aici. Dar mai departe nu e la fel?!... Păianjenul ţese harnic, ar putea să mă înghită, dar se joacă cu mine. După cum vezi, am vrut să fug, să scap din plasa lui, dar iată-mă prinsă în plasă...."

Cella Serghi - "Panza de paianjen"
 
Vi s-a intamplat sa va simti asa...prinsi in plasa? Vi s-a intamplat sa va fie teama sa sfasiati panza? 
Eu cred ca de cele mai multe ori nici macar nu o vedem..pe ea...pe panza...


Life in Pictures - Toma Caragiu si Conditia Penelopei



mai multe gasiti la Costin Comba

vineri, 27 aprilie 2012

Cirio

„Cirio”, opera lui Leonetto Cappiello, este un tablou ce debordeaza de culoare si maturitate. Cappiello, artist italian de succes, a transmis simtul sau publicitar afiselor sale, creand imagini profund evocatoare care stimuleaza conexiuni emotionale puternice cu produsele vandute. In ciuda unui inceput de cariera ca si caricaturist, Cappiello si-a dobandit celebritatea abia dupa 1900, la startul unei cariere de 4 decenii in care a creat 1000 de afise diferite.

sursa: www.pendulum.ro

joi, 26 aprilie 2012

Emil Brumaru - Descrierea amănunţită a poziţiei culinare



Iubito, astăzi facem prăjituri
Cu patru straturi. Primul este patul
Al doilea cearceaful, preacuratul.
Al treilea chiar tu, plină de nuri.
Şi-al patrulea eu însumi, vinovatul
Că astăzi facem iarăşi prăjituri!

miercuri, 25 aprilie 2012

White Hart Pub

In seara asta am gustat pentru prima data bere cu cidru...grozava combinatie pentru mine care nu sunt bautoare de bere...
Proaspata,delicata,dulce-atat cat trebuie...despre tarie...nu stiu, nu cred sa fi fost tare :)
In zona Unirii - Bdul Marasesti o sa gasiti fara sa cautati prea mult White Hart Pub...
Cladirea in care functioneaza Pub-ul restaurant dateaza din secolul al 19-lea,are acel aer de casa boiereasca cu  saloane micute, parchet din lemn adevarat, ferestre inalte fara a fi largi...
Mi-a placut atmosfera de aici, intima si nu galagioasa, muzica oldies, chelnerii amabili si cu adevarat prezenti cand ai nevoie de ei...
 Daca ajungeti aici,va recomand sa gustati niste aripioare de pui picante la care se potriveste perfect berea...mai ales cea cu cidru  :) 
Aveti chef de ceva dulce? Eu zic sa incercati placinta cu prune...e cu adevarat grozava...
In rest nu aveti altceva de facut decat sa va simtit bine si sa va bucurati de aceasta locatie care nu are nimic in comun cu fitzele :)

marți, 24 aprilie 2012

Miercurea fara cuvinte - Un bonsai cu...flori...

Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitate

Intre minte si inima

E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi.

Gala Galaction

Focul cel Mare

 Un copil neascultător, care a tras cu pistolul înspre o grămadă de fân, a cauzat cel mai dezastruos incendiu produs în vremurile moderne în Bucureşti. Se întâmpla în 23 martie 1847, chiar în ziua de Paşte. Şi după o săptămână de la stingerea flăcărilor, pământul frigea, iar molozul rămas după demolarea ruinelor a ridicat nivelul Bucureştiului cu aproape doi metri. Băieţelul care a provocat „Marele foc”, fiul cluceresei (mare dregător) Zinca Drăgănescu, se juca nesupravegheat în podul cu fân al şopronului, cu pistolul celor mari. O scânteie a fost de-ajuns pentru a porni dezastrul.
Vântul foarte puternic a făcut ca focul să se extindă cu repeziciune, în partea de est a oraşului.
 „Incendiul a mistuit zona Curţii Vechi de lângă Hanul Manuc, numeroase case de pe malul stâng al Dâmboviţei, întinzându-se spre Colţea, zona Sf. Vineri, până în Calea Văcăreştilor. Cuprinzând o zonă comercială foarte densă, focul a pricinuit pagube evaluate la peste 30.000 pungi de aur, provocând şi moartea a «mulţime de negustori, care s-au stins cu totul»”, scria la acea vreme şi cronicarul Ioan Sân Dobre Cojocarul. 

sursa: www.adevarul.ro
foto: Muzeul National al Pompierilor
autor: Emilia Sava




 


luni, 23 aprilie 2012

Salata de spanac cu nuca

Cu atat de mult verde in jur simt si eu nevoia sa mananc...verde...si mai verede decat spanacul ce poate fi?
Nu ma prea topesc eu dupa spanac dar am gasit pe www.rozealb.com o reteta grozava...m-am grabit sa o pregatesc si a fost extrem de gustoasa...
Daca vreti sa incercati si altceva dcat clasica mancarica de spanac,iata reteta :

Ingrediente:
500 gr. spanac tanar
150 gr. telemea de capra (eu am folosit telemea de vaca si de oaie)
100 gr. miez de nuca
zeama de lamaie
ulei de masline
sare/piper

 Spanacul se spala bine si se aseaza pe o farfurie intinsa sau se poate pune si intr-un castron nu foarte adanc.
Branza se taie cubulete si se rasfira peste spanac,nucile se sfarama si se presara deasupra asezonandu-se cu sare,piper,zeama de lamaie si ulei de masline...este absolut delicioasa....
In concluzie...ce spuneti de ceva verde-apetisant? :)

Sursa: www.rozealb.com

duminică, 22 aprilie 2012

Pink Mondays - Funny :)




KARMAPOLICE ne face ziua de luni...pink :)

Despre inghetata...

Indiferent de anotimp ne este greu sa spunem "nu" inghetatei si dupa cate am citit nu suntem singurii...iata ce am aflat pentru voi...

Contrar impresiilor generale, nu italienii sunt cei mai mari consumatori de inghetata din lume. Poporul care savureaza cele mai mari cantitati anual nu se plange de o clima torida: este vorba despre finlandezi! 
 Astazi e peste tot, dar in perioada de glorie a Imperiului Roman era un deliciu rar, rezervat capetelor incoronate. Se spune ca imparatul Nero Claudius Caesar a fost unul dintre primii adepti ai racirii sucurilor de fructe si mai apoi al inghetarii lor. In Evul Mediu, Marco Polo a descoperit la randul lui deliciul in Orient, aducandu-l si compatriotilor sai, intr-o reteta asemanatoare serbetului de azi. 
 Doua dintre cele mai apreciate arome de inghetata, cea de mure si cea de portocale, isi au originile in timpuri indepartate. In Grecia Antica, murele erau folosite drept remediu natural pentru afectiunile gatului. Secole mai tarziu, americanii le-au transformat intr-o delicatesa rara: prin incrucisarea murelor cu zmeura au aparut murele negre, degustate pentru prima oara la New York in 1893. 
 Nu ti-ai fi imaginat niciodata ca "merele de aur" din legende au un sambure de adevar, nu-i asa? Faimoasele mere de aur furate de Hercule erau de fapt portocale Navel, cel mai vechi soi din lume, considerat un deliciu rezervat zeilor. In civilizatiile antice, in general, sucul si coaja de portocale au devenit antidoturi naturale impotriva otravurilor usoare. 

sursa: www.intrefete.ro

Life in Pictures - Felinarele Pragai

mai multe gasiti la Costin Comba


vineri, 20 aprilie 2012

Exercitiu de imaginatie ( repostare )



Am revenit de la Constanta,nu din vacanta,tot o deplasare in interes de serviciu....
De data asta am ales sa stau intr-un hotel foarte aproape de Piata Ovidiu,ma atrage in continuare zona aceea a orasului asa usor paraginita cum e ea la fel cum ma atrage statuia lui Ovidiu si mormantul care se afla acolo...sau asa se presupune...ca acolo este inmormantat poetul...

„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul
Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent....''


M-am oprit intr-o seara destul de tarziu cand traficul era ca si inexistent,m-am asezat pe bordura de langa statuie,am inchis ochii si am ascultat....am auzit mai intai zgomotele strazii.....si....incet...foarte incet si mult mai tarziu am auzit marea....sau doar am crezut ca o aud....
Si m-am intrebat...cat de singur s-a simtit el aici? departe de lumea lui civilizata....departe de tot ce insemna realitatea lui de zi cu zi....nici urma de eleganta si rafinament....pana si marea.....are alta culoare si forta aici...
''Cantaretul iubirilor gingase......''poate fi numita si asa ''Ars Amatoria''arta de a iubi.....si aici e vorba de placerea de a iubi si nu de sentimentul in sine....se pare ca si in libertina Roma placerea putea aduce neplacere.....
Ma mai gandeam in seara aceea la cat de putin s-a schimbat-aproape deloc-natura umana.....femeile au ramas la fel de dornice in a fi admirate,''mintite frumos''cum spunea chiar Ovidiu....barbatii....dornici de a avea un palmares cat mai bogat in cuceriri.....
Si totusi...ceva s-a schimbat....
Rafinamentul...
Rafinamentul exista (la timpul trecut) sau ar trebui sa existe(la timpul prezent), un rafinament al placerii...si nu
doar al placerii....
O degustare a senzatiilor.....
Brusc mobilul meu incepe sa vibreze....si eu revin la realitate.....ridic privirea.....ochii lui Ovidiu erau indreptati in jos...spre mine.....
Ciudat...mereu am trait cu impresia ca Ovidiu priveste in departare-marea .....
Nu...el ma priveste pe mine in ochi...citindu-mi gandurile.....curiozitatile.....dorintele....
Ramane ganditor.....
Ars Amatoria?

(iunie 2010)

Dragalase Paharele - Păstorel Teodoreanu


Parodie după "Somnoroase păsărele", de Mihai Eminescu

Drăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună!
Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace!
Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
Şi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce!
Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.

joi, 19 aprilie 2012

Nescafe Milano



Daca sunteti in zona Piata Romana si aveti chef sa va opriti putin la o cafea eu zic sa incercati la Milano Cafe...
Gasiti localul pe colt, chiar langa McDonald's...nu va ramane decat sa intrati sau daca vremea e frumoasa cum a fost in dupa-amiaza asta, sa ramaneti pe terasa...
Daca alegeti sa intrati si vreti un pic de intimitate puteti urca la etaj...canapele si fotolii confortabile va asteapta,chelneri simpatici si promti va stau la dispozitie cu o muuultime felurita de cafele de la cele clasice pana la combinatii dintre cele mai gustoase si mai ales aspectuoase si la preturi deloc fabuloase...pretul zonei mai exact...
In caz ca foamea va da ghes nu va faceti griji...puteti alege intre produse de patiserie,sandviciuri calde,salate...nemancati nu ramaneti cu siguranta!
Eu am ales sa beau un delicos milkshake de ciocolata...iubesc ciocolata,dar asta nu cred sa mai fie o noutate pentru voi :)
Putin rasfat nu cred ca strica nimanui asa ca...indrazniti! :)

Anna Oxa & Fausto Leali - Ti lascerò

miercuri, 18 aprilie 2012

A existat frumoasa Zaraza?



Cunoscătorii legendei s-au împărţit în două tabere: cei care spun că Zaraza este 100% ficţiune şi cei care cred că a existat o femeie care a servit ca model pentru această legendă urbană, una dintre cele mai frumoase ale Micului Paris.
Marea iubire dintre unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni ai Bucureştiului interbelic şi cea mai frumoasă ţigancă din Micul Paris, Zaraza, se cântă şi astăzi în localurile cu aer nostalgic din Capitală. O poveste de amor nebun despre care cronicarii cred că este undeva între adevăr şi ficţiune.
Nu exista nicio fotografie a Zarazei si totusi...despre Zaraza se vorbeşte ca despre o frumuseţe dumnezeiască, cu buze senzuale, părul lung, brunet, uns din plin cu ulei de nuci. Considerată una dintre curtezanele de lux ale Micului Paris, se spune despre ea că avea trecere doar la cei mai sofisticaţi boieri ai vremii.
Fiecare apariţie a ei emana un exotism special. Obişnuia să poarte o rochie verde praz, cercei baroc şi pantofi împodobiţi cu ştrasuri care o făceau să nu treacă neobservată, spun cei care au studiat istoria vremii.În 1944 întâlneşte iubirea vieţii ei, pe binecunoscutul dizeur cu voce de tenor, Cristian Vasile. El a existat, nu e ficţiune. A ţinut linia întâi alături de Titi Botez, Jean Moscopol şi Zavaidoc, cel cu care avea să şi lupte pentru inima Zarazei.Povestea de dragoste dintre cei doi începe exact ca un tango, uşor şi cu accente tragice, în localul „Vulpea roşie”, de pe Lipscani, unde muzicianul era rezident, povesteşte Mircea Cartarescu in cartea sa, “De ce iubim femeile”.
Lautarul nu-şi poate dezlipi ochii de pe ea, impresionat de apariţia frumoasei ţigăncuşe, atunci când intră, într-una din seri, însoţită la braţ de un aristocrat care ocupă o masă în dreptul scenei pe care Cristian Vasile interpreta dumnezeieşte. Furat definitiv de frumuseţea ei, el nu poate continua tot recitalul şi se refugiază într-un local vecin. Nu avea să ştie că sentimentele erau reciproce. Zaraza se îndrăgostise şi ea, la prima vedere, de lăutar.
Zaraza a fugit după el, s-a aşezat la masă şi nu l-a mai scăpat din priviri. În noaptea aceea a devenit femeia lui şi aşa a rămas timp de doi ani de zile. Frumuseţea ei continuă să atragă priviri care îl fac invidiat pe Cristian Vasile.În acest context, istoricii vorbesc despre o rivalitate între el şi Zavaidoc care renunţă la planul lui diabolic de a-l ucide pe cântăreţ din cauză că ar fi riscat prea mult. Vasile era foarte celebru şi risca să se afle repede cine-i autorul. Nu acelaşi noroc l-a avut Zaraza, omorâta fiind de Borilă, un ţigan din anturajul lui Zavaidoc, “antrenat” să ucidă.A fost omorâtă de un ţigan gelos, pe malul Dâmboviţei, în timp ce mergea să cumpere tutun. Cristian Vasile a fost devastat. Pentru că o iubea atât de mult, se zice că, după ce a fost incinerată, lăutarul ar fi furat din crematoriu urna cu cenuşa ei şi ar mâncat-o cu linguriţa”,spune istoricul Dan Falcan.Alţii susţin însă că acest scenariu este pură ficţiune construită pe seama unei melodii de tango intepretată de Cristian Vasile şi compusă de fapt de un argentinian.Celebrul lăutar a murit la Sibiu în 1974, iar mulţi dintre cei care au alimentat veridicitatea poveştii au susţinut că l-au şi cunoscut. Un artificiu obişnuit pentru a da credibilitate invenţiei, ne-a mai spus scriitorul. Nimeni nu poate şti dacă această femeie a existat cu adevărat, însă legenda ei va dainui multa vreme de-acum incolo si va ramane pe buzele multor cantareti contemporani.

Cristian Vasile - Zaraza
sursa: www.adevarul.ro

Miercurea fara cuvinte - A inflorit Primavara...







Pictor : Anca Bulgaru
sursa: www.picturi-celebre.ro

Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitate

marți, 17 aprilie 2012

Despre bucurie...


După bucurie nemăsurată vine neapărat întristarea. Bucuria face sângele să fiarbă, şi aceasta produce o simţire neplăcută şi dureroasă care trebuie să nască întristarea. Cine-i accesibil de patimi puternice, ştie că-n mijlocul bucuriei mari se amestecă un fel de rea-dispunere. Acelaşi lucru se întâmplă la toate pasiunile vehemente. Leacul: moderaţia- cine poate.

Mihai Eminescu

luni, 16 aprilie 2012

2 ani....




Nu mai stiu cu exactitate de ce am vrut sa am blogul meu...poate pentru ca prietena mea ...el a fost cel care m-a condus la Carmen si uite asa am devenit parte a zilelor de miercuri in care nu se spun cuvinte...
A urmat cu a lui Life in pictures...si incet,incet am desoperit bloguri in care fotografiile,cuvintele,muzica contureaza personalitatea celor care isi fac timp pentru a trai si in acest virtual care,in mod sigur naste dependenta...
Initial am vrut sa numesc pe toti cei dragi mie,pe care ii apreciez,simpatizez sau doar ii admir...dar aiurita cum sunt, teama mi-e ca as uita pe cineva nedreptatindu-l astfel...
Sunt sigura ca cei pe care ii vizitez stiu ca au simpatia si aprecierea mea asa ca...va invit pe toti cei care deschideti zilnic cutia Pandhorei sau doar din intamplare, sa beti un pahar de sampanie si sa reveniti daca va face placere...in cutie veti gasi dincolo de speranta,cate ceva pentru fiecare...sper :)

Pink Monday....The eggs

Puteti participa la PINK MONDAYS impartasind cu noi o fotografie, un clip, o poezie orice va insenineaza ziua...

duminică, 15 aprilie 2012

Poveste de dragoste

Sunt sigura ca toata lumea sau aproape toata lumea cunoaste bucata asta, dar prea putini stiu ca in spatele ei se afla si o poveste...
mi-ar placea ca cei care trec pe la mine sa o citeasca pana la sfarsit...sa o asculte....si ...


Life in Pictures - Acasa de Paste



sursa: www.decorix.ro

Mai multe gasiti la Costin

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Sarbatori Fericite!


Se apropie Noaptea Sfanta a Invierii,este momentul sa gasim linista si impacarea in inima noastra...
Va doresc Paste Luminat si Sarbatori Fericite!

Reteta mea de Pasca...



Recunosc,nu prea ma pricep sa fac cozonac...am incercat de doua ori,prima data mi-a reusit, a doua oara nu, asa ca...:)
Dar nu la fel stau lucrurile cand vine vorba de Pasca :)
Am o reteta extrem de usor si rapid de preparat...daca vreti sa o incercati...iat-o :)

- 700 g branza de vaci
- 150 g smantana grasa
- 350 g zahar
- 2 linguri de faina cu varf
- 1 lingura de gris
- 5 oua
- 100 g stafide
- cateva fructe confiate (caise,papaia,mango)
- 1 praf de copt
- 2 pliculete zahar vanilat
- esenta de rom
- coaja rasa de lamaie si portocala

Se separa albusurile de galbenus.
Zaharul se freaca bine cu galbenusurile dupa care adaugam faina,branza,smantana,grisul,praful de copt,stafidele,fructele confiate,zaharul vanilat,coaja rasa de lamaie si portocala si cateva picaturi de esenta de rom.Cand sunt bine omogenizate se inglobeaza albusurile batute spuma.
Punem jumatate din cantitate la inceput amestecand usor si apoi restul amestecand doar din cateva miscari.Se da la cuptor pentru maxim 60 de minute.
Eu folosesc hartia de copt in locul clasicei tapetari cu faina sau gris...e mai sigur.
Obligatorie este o forma rotunda altfel Pasca nu mai e Pasca :)
O puteti orna cu zahar pudra sau nu...este la fel de gustoasa si aratoasa :)
Sa aveti spor si masa imbelsugata! :)

vineri, 13 aprilie 2012

joi, 12 aprilie 2012

Bliss - Quiet Letter

Cand vopsim ouale de Paste?


Care este ziua în care, conform tradiţiei, se vopsesc ouăle de Paşte? Care sut tehnicile şi simbolurile tradiţionale? În multe zone ale ţării, cum ar fi Dobrogea, ouăle roşii se pregătesc în Joia Mare, iar pentru a le vopsi, gospodinele folosesc coji de ceapă. În Bucovina, ouăle se vopsesc în orice zi, începând cu Marţea dinaintea Paştelui, dar mai ales in zilele de joi, vineri şi sâmbăta. In Bistriţa şi Oltenia, ouăle se vopsesc doar în Vinerea mare. Alta data, culorile se obţineau numai din plante ce erau puse la macerat în Duminica Floriilor. Astăzi acest obicei este în mare parte pierdut.Iată cum se obţin diferite culori folosite, conform tradiţiei, în vopsirea ouălor:

roşu: coaja de măr dulce, frunze şi flori de măr dulce, roiba, flori de şovârf, coaja de măcieş, etc.
albastru: flori de viorele.
verde: frunze de nuc, coaja de arin, coaja şi mugur de măr pădureţ, floarea-soarelui, etc.
galben: coji de ceapă, coaja de lemn pădureţ, coaja de lemnul câinelui, coaja de mălin, etc.
negru (ouale negre simbolizează durerea lui Iisus): coaja verde a nucilor, coaja şi fructe de arin, etc.

Aceste culori se obtin fierbând frunzele, florile, coaja sau tulpina acestora....

sursa:www.gazetaromaneasca.com

marți, 10 aprilie 2012

Despre bunatate....


Eu cred că timpul poate fi utilizat corect astfel: dacă puteţi, serviţi alţi oameni, alte fiinţe simţitoare. Dacă nu, cel puţin feriţi-vă să le faceţi rău. Cred că acesta este tot fundamentul religiei mele.

Dalai Lama