duminică, 30 septembrie 2012

Amintiri gustoase de toamna (repostare)

Putin mai devreme dicutam pe mail cu un drag prieten care imi spunea ca tocmai ce a degustat niste pastrama de oaie si s-a bucurat si de niste must proaspat...
Toate astea mi-au amintit de o postare de-a mea veche de acum doi ani dar...


Cu totii simtim prezenta toamnei,un timp cu lumina blanda,miros de frunze arse spre seara si acea incaractura usor romantica,mai greu de prins in cuvinte de mine cel putin, acum...
Si spun asta pentru ca,in acest moment, toamna imi aminteste de gustul dulce al strugurilor si de mirosul proaspat al mustului....
Cand eram mica, mergeam impreuna cu bunicii mei la mustarii.....
Imbracate simplu in stuf,invaluite in aroma de pastrama de oaie la gratar cu mamaliguta (pe care chiar nu o apreciam la vremea aceea) si evident cu carafele pline cu must proaspat pe fiecare masa...
Bunicul meu avea o mare admiratie pentru Pastorel Teodoreanu.
„Păstorel” este pseudonimul scriitorului Alexandru Osvald Teodoreanu, născut lin iulie 1894 la Dorohoi si fratele lui Ioan-Hipolit Teodoreanu, scriitorul unanim apreciat ca prozator sub identitatea de Ionel Teodoreanu. Avocat,publicist,epigramist, Pastorel Teodoreanu este cunoscut si datorita pasiunii sale pentru mancarurile gustoase si vinurile de exceptie. Calitățile sale gustative și experiența deosebit de variată și complexă pe care o avea în degustarea vinurilor românești, în special, îl făcea capabil să identifice cu o "precizie uluitoare" nu numai soiul de vin, podgoria și anul fabricației, ba chiar și alte amănunte, cum ar fi orientarea geografică a locului pe care se găsea via din care se se fabricase vinul.... Am vrut sa subliniez acum in mod special latura de gurmand a lui Pastorel pentru ca mi-ar placea sa savurati-citind-singura reteta povestita in versuri de celebrul autor al volumelor ''Gastronomice''si''De re culinaria''. Reteta de porumbel la tava a lui Pastorel :


Iei un hulub decapitat
Ales din cei mai grasi, fireste,
Scoti penele. Cinatuieste
Apoi sareaza delicat.

Si nu uita un amanunt:
Taind, spre-al inveli, o fina
Felie alba de slanina
Sa-i pui in cos si-un pic de unt.

Pe urma, c-un cutit ce taie
Ciopleste cu indemanare
Vreo opt sau noua betisoare
Si le aseaza in tigaie

Hulubul cel cu unt umplut
Pe-acest gratar improvizat
Intr-un cuptor va fi lasat,
La foc domol si sustinut.

Si, ca sa-i tragi din plin folosul,
Cand slaninuta s-a prajit
Il scoti afara negresit
Fara sa uiti sa torni si sosul.

Cu un vin ros in paharel
Friptura e o delectare,
Deci iti ureaza pofta mare
Al dumitale

Pastorel

Life in Pictures - Nature

 Redwood Tree, California
River house, Serbia 

 sursa: National Geographic

mai multe gasiti la 

The Blues Brothers - Everybody Needs Somebody to Love

E sambata noaptea... :)


vineri, 28 septembrie 2012

Tirami-su

Tiramisu este un desert de origine italiana. El este foarte celebru peste tot in lume, gasindu-se in cele mai variate localuri de pe mapamond. Ceea ce-l face atat de ravnit este gustul sau delicios si mireasma imbietoare pe care o are. De asemenea, mascarpone, un element creat dintr-un sortiment de branza, face ca desertul de care vorbim sa aiba un plus de savoare si de prospetime.
In ceea ce priveste radacinile prajiturii, multe orase din Italia sustin ca de la ele a pornit totul. Legenda spune ca tiramisu a aparut in secolul al XVI-lea, in Siena, in vreme ce poporul venetian este de parere ca desertul dateaza din timpul Renasterii.
O povestire spune ca tiramisu este mai recent, din secolul al XIV-lea, cand a fost facut pentru prima data la cererea expresa a unui mare om de stat al vremii. Se crede, de asemenea, ca prajitura ar fi aparut in Treviso, intr-un restaurant celebru din acel oras, undeva prin secolul al XVIII-lea. Este cert ca in limba italiana denumirea de tiramisu inseamna, in traducere mot-a-mot, “a ridica”. La inceput, totusi desertul fusese numit “supa ducelui”, pentru ca era consumat cu precadere la curtile nobiliare, fiind foarte apreciat de catre acestia. De altfel, el era nelipsit de la mesele regilor sau printilor, iar numarul de cofetari care stiau cum sa-l prepare era extrem de ridicat. De altfel, cine nu cunostea tainele tiramisului, nu se putea numi un bun bucatar.
Dintre istorisirile pline de umor, una relateaza ca Tiramisu era mancat intre si chiar in timpul actului sexual, pentru ca era asociat cu virilitatea. Acest lucru poate fi adevarat, intrucat prajitura contine multe elemenetel revitalizante, datorate continutului accentuat de cafea din ea.
O noua legenda povesteste cum desertul era facut de catre doamnele italiene in timpul razboaielor. Prajiturile erau oferite sotilor care se inrolau in lupte si aveau ca principal scop sa le aduca aminte acestora de iubirea pe care femeile o simteau fata de ei.
Printre primele retete de tiramisu aveau in componenta branza de oaie, cafea si chiar si rom.
Potrivit unor zvonuri, in cateva localitati italiene, prajitura aceasta a fost inventata din intamplare. Se spune ca un cofetar a adaugat creme peste niste biscuiti, astfel rezultand ideea unui desert asemanator. Este putin probabil sa se fi intamplat asta, insa totul este posibil.

Recent, expertii se tot straduiesc sa scoata la iveala cand si unde anume a luat fiinta tiramisu, insa fara vreun succes notabil. Ceea ce nu poate fi pus nicio clipa sub semnul intrebarii este ce Italia este patria-mama a prajiturii.
Dupa cum am mentionat si mai sus, tiramisu a purtat si alte denumiri. Italienii din regiunea Toscana nu s-au sfiit sa declare ca ei au inventat desertul si l-au numit (in unele regiuni inca este numit asa) “bagatela toscana”.
In zilele noastre, daca doriti sa faceti un tiramisu trebuie sa stiti ca aveti nevoie de mascarpone, oua, zahar, rom, biscuiti, cafea si cacao. De asemenea, ea poate fi realizata si cu cateva sortimente de inghetata si, in acelasi timp, si fara alcool.


sursa: http://dli.ro/

joi, 27 septembrie 2012

Somnoroasele lui Vladimir Volegov






Femeile lui Vladimir Volegov au o  delicatete si o gingasie aproape uitate…
Privindu-le asa cum sunt invaluite in aceasta calda paleta de culori, nu te poti lasa cuprins decat de liniste,nu-ti ramane decat sa te bucuri de armonia formelor si a luminii care transpare din fiecare tablou…

miercuri, 26 septembrie 2012

Iubiri in umbra timpului - Maria Callas şi Aristotel Onassis

A fost cea mai mare voce a secolului trecut. Dintre toate divele, ea a lăsat impresia cea mai profundă. Revoluţia, şocul pe care le-a produs au fost în pasiunea şi dramatismul apariţiilor ei scenice la Scala, Covent Garden, Metropolitan… A avut un magnetism neegalat care atrăgea admiraţia fanatică a publicului. Apariţiile ei sunt şi azi de referinţă. Orice rol este comparat cu ce a făcut ea, Maria Callas. A avut o cariera scurtă. A murit tînără la 53 de ani la Paris, singura în apartamentul de lux cumpărat de cealalt grec celebru, Aristotel Onassis, bărbatul vieţii ei – cel cara a făcut-o fericită, dar şi a nefericit-o mai tîrziu. Ea a renunţat practic la cariera careia îi dedicase totul, pentru el. El a părăsit-o pentru  Jacqueline  Kennedy,  văduva fostului  preşedinte SUA John Kennedy, cu care s-a căsătorit.
Maria Callas şi Aristotel Onassis s-au cunoscut în 1959 şi au început o relaţie furtunoasă la bordul yahtului armatorului. Chestiunea era că amîndoi erau căsătoriţi, iar Callas era şi credincioasă, ortodoxă practicantă şi simţea relaţia ca pe un păcat. Se născuse la New York, dar a copilărit în anii războiului la Atena, unde a şi studiat la Conservator. Cariera început-o  în Italia. Aici s-a căsătorit cu cel care a lansat-o, Battista Meneghini, care i-a fost şi impresar. S-a impus greu, după ce a slăbit 30 de kg, după nenumărate turnee. Succesul a venit după cîteva mari roluri, Tosca mai ales. După 11 ani de căsătorie, Callas căuta altceva, mai ales după ce a aflat ca Meneghini, slab om de afaceri, risipise averea adunată cu greu. În plus relația lor intimă nu mai mergea…Curtea pe care i-o făcea cu insistență Onassis a venit la momentul potrivit. Ea a declarat mai tîrziu ca a fost singurul  bărbat care a făcut-o să se simtă femeie.
Callas a sperat după divorțul de Meneghini ca Onassis o va lua de soție. Postura de amantă o umilea. Scandalul divorțului ei a alimentat copios presa. Meneghini a declarat că nu vrea să se despartă, Italia nici nu permitea divorțul în acei ani. Onassis ca să regleze lucrurile, i-a oferit citeva milioane in schimbul consimtamintului de a se despărți oficial. Meneghini a refuzat…Ea a reventi la cetățeania greacă, numai așa a reușit.
Apoi nimic nu a continuat cum și-ar fi dorit. Onassis s-a căsătorit cu “cealaltă”. Și-a ruinat cariera. Nu mai repeta, s-a retras de pe scenă și cînd a încercat să revină nu a mai reușit să se impumă pentru ca își pierduse vocea. Nefericirea și deprimarea au lipsit-o de motivație. Paradoxal, Onassis a încercat să trăiască din nou cu ea, o vizita des la Paris, vorbeau mult le telefon…În 1975 el a a murit. A fost înmormîntat în insula Skorpios lîngă fiul lui Alexander, mort intr-un accident de avion. Ea nu a putut să fie de față, refuzată de familia lui. Maria Callas a murit doi ani mai tîrziu, singură, la Paris. Se poate spune că iubirea i-a distrus viața. Ea, diva care stîrnise entuziasmul necondițioant a milioane de admiratori.

autor: Stelian Tanase
sursa: www.stelian-tanase.ro

Miercurea fara cuvinte - Noaptea prin Bucuresti



 Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitate

luni, 24 septembrie 2012

Asa sa fie oare?

Cercetarea stiintifica a bolilor a progresat atat de mult ca este aproape imposibil sa gasesti pe cineva care sa fie complet sanatos.

Aldous Huxley

duminică, 23 septembrie 2012

Perechea - Marin Sorescu

Oaia ce-a mâncat-o lupul
A format cu el un cuplu.
Şi-au rămas, un lup şi-o oaie,
De povestea lumii-n ploaie.
- Ce-ai văzut? Cum l-ai luat,
Oaie dragă?
- M-a mâncat.
- Lupule, cum de-ai putut
Să iei oaia?
- Mi-a plăcut.
Oaia ce-a mâncat-o lupul
A format cu el un cuplu.

Parfumul ochilor caprui


- Esti cel mai bun parfumeur, poti!
 - Pot, dar ca sa pot trebuie sa inteleg cum vezi tu acest parfum…trebuie sa-mi povestesti…
 - Nu am ce, nu stiu cum, mai ales ca au trecut atat de multi ani de atunci… 


Toamna, in fiecare toamna ma simt invadat de parfumul ei…al necunoscutei pe care am intalnit-o in parc .
Ma oprisem pe o banca…se insera, venisem de fapt sa ascult linstea parcului in acel loc retras cand ea s-a asezat langa mine.
I-am simtit zambetul cand mi-a zis:
 - Mereu am crezut ca banca asta imi apartine…
 - De aici apusul se vede perfect, soarele aluneca in asa fel incat lacul pare de foc pentru cateva clipe…nu mai avem mult de asteptat…
 - Foc si apa…par doua elemente care se resping, spun eu privind-o si simtind un usor parfum de scortisoara…
 - Dimpotriva, se contopesc…
Apa, in racealea ei distanta aduna pentru cateva clipe caldura, valvataia focului…
Il cuprinde, se joca cu el, se lasa atinsa de fierbintela lui…e ca o dragoaste…
In dragoste, daca nu stii sa te joci cu focul ramai ca o apa...limpede, curata, placuta la atingere, dar...rece…
 - In lumina acestui soare care pleaca la intalnire cu apa, ce culoare au ochii tai?am intrebat-o eu aproape soptind…
Dupa un timp in care doar linistea vorbea, mi-a raspuns…caprui…
 - Culoarea toamnei, a mai spus ea, a castanelor copte iarna si a mierii vara …
 - Cea mai dulce culoare am murmurat eu…
De abia i-am auzit soapta …

- Gata…a apus…
Apa l-a adancit in ea pentru o noapte intreaga …
- Pastreza tu banca , au fost cuvintele ei in timp ce se departa lasand in urma un parfum de regina noptii …

Trebuie sa reusesti sa creezi acest parfum…parfumul ochilor caprui…parfumul ochilor pe care nu i-am vazut niciodata pentru ca tu stii…sunt orb…


desen :Corina Chirila

Articol inscris in Poveste parfumată între bloggeri unde ii gasiti si pe :
Mirela,  CARMEN,AnaVeronicaDiana-KundaliniSilving Daurel,Elly,Gabi,Lolita,Lili,Minnie,Ochii Verzi,Sara,Zina,Vania.

Life in Pictures - Biserica Anglicana


Fotografia este facuta serile trecute,acuarela apartine http://arhitectul.wordpress.com/

mai multe gasiti la 

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Pentru Zolty

Am intalnit pe mai multe bloguri campania initiata de Gabriel Gorgan pentru ajutorarea lui ZoltyBogata.
Situatia lui este speciala si iarna care urmeaza se pare ca pentru el va fi cu mult,mult mai grea decat va fi pentru noi.
Postand pe blogul vostru cateva cuvinte  si facand trimitere la site-ul JocuriPentru Copii ii oferiti lui Zolty sansa ca pentru fiecare link adunat sa primeasca o suma de bani,bani care ii sunt mai mult decat necesari.
Inainte de a trece pe la Gabriel Goran ca sa-l informez despre postarea de fata o sa va rog si pe voi cei care ridicati capacul "cutiutei" mele sa-l ajutati pe Zolty....

joi, 20 septembrie 2012

Home Bar



Deja e toamna in toata puterea cuvantului la Bucuresti.
Acum ploua …imi place sa ascult ploaia si mai ales imi place cum mirose ploaia toamna,a frunze umede dar nu putrezite…ati observant ca toamna aerul este mai curat?
Daca acum ploua,toata ziua de azi a fost placut insorita, asa ca ce ar fi fost mai potrivit decat o plimbare prin parc?
Pentru ca eram in zona Lahovary am facut un tur prin Gradina Icoanei …déjà frunzele uscate au inceput sa se aseze…
Pe langa Biserica Anglicana o sa gasiti si fara sa cautati Home Bar…nici noi nu l-am cautat dar l-am gasit si bine imi pare…

Localul este amenajat intr-o casa veche,e micut,nu neapart cochet,mai degraba usor auster pentru ca are mult lemn incepand cu parchetul,continuind cu lambriule de pe pereti si terminand, evident,cu mobilierul…Are ceva din Bucurestiul altor timpuri…
Probabil ca si acesta este motivul pentru care atmosfera este placuta,muzica exista fara sa te deranjeze asa ca poti sta linistit de vorba…

Un minus ar fi televizoarele (cate unul in fieacre salon) dar e posibil ca acesta sa fie una plus pentru altii…
Eu una nu prea ma uit la TV nici acasa,cu atat mai putin cand ies in oras…
Daca tot stati la povesti si vi se face foame aveti la dispozitie un meniu mai mult dect variat asa ca nemancati nu ramaneti…
Pentru ca afara mirosea bine a toamana eu am ales sa ma rasfat cu un mar copt cu inghetata…mmm ,secondat de un pahar cu vin alb rece,sec atat cat trebuie ca sa echilibreze dulceata marului si a inghetatei…
A fost o seara linistita…daca va e dor si voua de o iesire fara fitze mergeti la…Home :)

miercuri, 19 septembrie 2012

Despre cuvinte


Eu cred in puterea cuvintelor.
Incarcate pozitiv sau negativ,cuvintele ne mangaie sau ne izbesc,ne naucesc sau ne aduc linistea…
Este teribil de important sa fim atenti la ceea ce spunem pentru ca,de fapt, cuvintele exprima ganduri si gandurile ne apartin, deci ne contureaza pe noi ca persoane.
Am gasit de mult o mantra pe care,citind-o,am simtit ca mi se potriveste…stiu ca aceasta mantra apartine curentului reiki…
Am toata consideratia pentru cei care practica yoga sau reiki…mi-ar placea sa am suficienta determinare ca sa le practic la randul meu dar sunt prea superficiala pentru asta…
Faptul ca o folosesc nu are legatura pentru mine cu reiki-ul…are legatura doar cu starea de relaxare sau mai corect spus cu starea de “dezaincordare” pe care mi-o induce…

Doar astazi,nu te supara,
Doar astazi,nu te ingrijora,
Arata-ti recunostinta fata de cei din jur,
Devoteaza-te muncii tale,
Fii bun cu toate fiintele vii!

Voi aveti astfel cuvinte “magice”?