vineri, 30 noiembrie 2012

Leapsa de la Rudolph

Am primit de la Rudolph cateva lepse cu adevarat interesante...m-am oprit acum asupra uneia dintre ele pentru ca a necesitat mai putin timp "executarea" ei dar voi incerca sa fac fata si celorlalte cat mai curand posibil :)

Raspundeti la urmatoarele intrebari cu numele, preferabil si imaginea, unei picturi, colaj, desen, sculptura, basorelief, mozaic, obiect ceramic sau de sticlatapiserie, sau fotografie larg cunoscuta si expusa vreodata intr-o galerie artistica sau muzeu adevarat, alaturi de numele artistului care a creat acea opera de arta. E voie sa se includa si sculpturi de tip instalatie miscatoare, atat vreme cat sunt fixate de un stativ sau panou sau agatate de un tavan.

1. Cu cine/ce te poti compari pe tine insuti cate o data ?

Emile Vernon - A young lady with a mirror
2. Ce te pasioneaza in legatura cu viata ta de zi cu zi ?

Claude Monet - Tanara in gradina

 3. Cum arata sentimentul tau de bucurie sau fericire de azi sau din zilele acestei saptamani inca relativ recente ?
Din pacate nu am avut o saptamana prea vesela,am scris pe blog de ce,motiv pentru care am ales aceasta pictura...

Pierre-Auguste Renoir - Pe malul marii

4. Daca ai fi obligat sa devii profesor al unei materii oarecare/domeniu oarecare al cunoasterii umane, care ar fi acea materie/domeniu de cunoastere ?

Jan Vermeer van Delft - Astronomul

5. Cum ar putea arata o felicitare pt Anul Nou pt o persoana ff importanta pt tine ?

Jean-Honoré Fragonard -The Swing
6. Cum ar putea arata o felicitare pt Anul Nou pt intreaga ta familie ?

Claude Monet - Gradina de la Argenteuil

Daca va place,daca v-a trezit curiozitatea nu va ramane decat sa o luati si voi :)
 
 

Reflexii in oglinda - Reflexii in...bucatarie :)


mai multe gasiti la SoriN

miercuri, 28 noiembrie 2012

Serviti o cafea? :)


Miercurea fara cuvinte - Dealurile Agighiolului


Situl Dealurile Agighiolului cuprinde rezervatia geologica Agighiol - rezervatie paleontologica renumita prin bogatia faunei fosile, in special amoniti - si punctul fosilifer cu ichtiosauri, recent descoperit de profesorul Eugen Gradinaru. Desi fauna de la Agighiol are o importanta deosebita din punct de vedere stiintific, educativ si turistic, iar descrierea sumara a rezervatiei apare pe numeroase site-uri ale judetului Tulcea, nu s-au realizat pana in acest moment amenajari sau delimitari ale perimetrului rezervatiei paleontologice.

sursa: ageod.org

Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitat

marți, 27 noiembrie 2012

Vrei sa slabesti? Miroase un grapefruit!

Cercetătorii japonezi au demonstrat că mirosul unui grapefruit are efect de slăbire iar cel de levănţică are efect de îngrăşare. Profesorul Nagano, şef al Universităţii de Cercetare a Proteinelor din Osaka a declarat pentru Mainichi Daily News: “Iniţial am fost sceptic în privinţa efectului aromaterapiei, dar cercetările au demonstrat acest efect surprinzător”.
Cercetătorii au demonstrat că mirosul de grapefruit activează sistemul nervos simpatic al animalelor care determină arderea grăsimilor în timp ce scade activitatea sistemului digestiv. Mirosul de levănţică, pe de altă parte, stimulează sistemul nervos parasimpatic şi are efect opus.
Studiul a fost făcut pe şoareci de laborator. Media greutăţii şoarecilor care au fost puşi să miroase grapefruit de 3 ori pe săptămână a crescut de la 250 la 400 de grame, cu 20 de grame mai puţin decât cei care nu au fost expuşi la acest miros. Un al treilea grup de şoareci a fost supus mirosului de levănţică de trei ori pe săptămână iar aceştia au crescut în greutate cu 420 de grame.
Este pentru prima dată când cercetătorii demonstrează legătura dintre modificarea greutăţii şi miros.


Uff...mie imi place mult cum miroase lavantica :)

sursa: www.sfaturimedicale.ro

luni, 26 noiembrie 2012

Leonard Cohen - In My Secret Life

Ascultand aceasta melodie vreau sa-mi iau la revedere de la o persoana care a facut parte din viata mea o perioada de timp...nu lunga,nu scurta....si care acum a plecat...
Anii nu pot masura intensitatea timpului petrecut langa cineva,cu cineva,alaturi sau departe de cineva...
Nu toate plecarile sunt definitive,dar ultima, da...
La revedere dragul meu,ramai...in my secret life...



Pink Mondays - No,no,no...

Chiar daca este vorba de o negatie sunt sigura ca veti zambi :)
Pink sa va fie ziua! :)



mai multe gasiti la

KARMAPOLICE

joi, 22 noiembrie 2012

Dineu cu prosti...

Am avut privilegiul de a-l vedea pe actorul Serban Ionescu acum 2 ani la premiera spectacolului "Dineu cu prosti"...
Repostez acum articolul pe care l-am scris atunci...

...este piesa de teatru pe care am vazut-o aseara la National in regia lui Ion Caramitru (si el in sala ca spectator ).
Este o comedie in care mereu uimitorul Hoartiu Malaiele,flegmaticul taciturn Serban Ionescu si restul actorilor valorifica la maxim textul lui Francis Veber,text care ne prezinta o micuta poveste a unor prieteni destul de cinici si aroganti incat sa-si permita ideea unui concurs saptamanal....
O cina la care fiecare participant sa isi aduca"prostul"lui.....
E o competitie acerba pentru ca "prostul" aproape perfect e destul de greu de gasit si asta face lucrurile si mai palpitante....

De data aceasta unul dintre participatii la cina este retinut acasa din cauza unei probleme de sanatate si confruntarea cu "prostul" lui are loc fara aportul grupului de prieteni....
Serban Ionescu si Horatiu Malaiele sunt incredibil de reali in rolurile lor, merita sa le svurati prestatia...
In rest? Situatii hazoase multe si absolut minunat conturate de catre actori....

Concluzia?
Ca si in viata ajungi sa te intrebi cine este,cu adevarat,prostul?

Mergeti sa aplaudati si voi spectacolul....Bravo!!

miercuri, 21 noiembrie 2012

Orice

Orice defectiune sufleteasca poate fi reparata- striga duhovnicul; 
Orice anvelopa poate fi facuta sa nu mai rasufle - spuse vulcanizatorul; Orice ogor batut de grindina poate fi reisamantat - spuse fermierul;
Pot face din Orice cel putin un ce- -spuse decis reconditionerul; 
Vacile sunt un bun teren de investitie- spuse bancherul veterinar Si toti, in afara de primul, aveau perfecta dreptate...

Lucian Avramescu

luni, 19 noiembrie 2012

Despre dezamagire

Ceea ce nu traim la timp,nu mai traim niciodata.
Tot ceea ce pierdem,pierdem pentru totdeauna.

Octavian Paler.

Pink Mondays - Un mic dejun pink

Ce poate fi mai potrivit pentru o zi de luni decat un mic dejun colorat dar si gustos?
Asa ca maine dimineata cand va trezeti...serviti-va! :)

mai multe gasiti la KARMAPOLICE

duminică, 18 noiembrie 2012

Parfumul primilor fulgi de nea - Povestea fulgului de nea

A fost odată, în Ţinutul Zăpezilor din Împărăţia Cerurilor, Prinţul fulgilor de nea, care trăia într-un maiestuos palat de gheaţă. În fiecare iarnă, tânărul privea cu tristeţe veselia copiilor de pe Pământ şi dansul zglobiu al celorlalţi fulgi de zăpadă, după care ar fi vrut să zboare şi el...
Dar nu se cuvenea, pentru că trebuia să aibă grijă de supuşii săi... Într-o bună zi, nefericitul prinţ îi ceru lui Dumnezeu să îi îngăduie să guste fericirea de a pluti spre Pământ, purtat de adierea vântului rece, chiar dacă pentru asta va renunţa la viaţa veşnică.
Creatorul i-a îngăduit călătoria, l-a sfătuit să stea departe de soare şi să se aştearnă peste un fulg, pe care îl va iubi toată viaţa, din contopirea lor urmând a se naşte un alt fulg ce se va înălţa la Ceruri. 
Prinţul a călătorit peste tot, a cunoscut mii de alţi fulguşori, brazi, frunze ruginii, oameni şi case… 
A aflat ce sunt suferinţa, dragostea, bucuria copiilor care îl admirau, a auzit colinde şi s-a ascuns mereu de soare. 
Într-o zi, Prinţul s-a oprit ca fulgerat, pentru că văzuse acolo jos ceea ce căutase toată viaţa… 
Nu era celălalt fulg de nea, perechea sa, ci o… tânără fecioară, cu bucle de abanos şi ochi albaştri precum cerul. 
S-a dăruit întru totul ei...
 Fulgul i-a atins mai întâi părul, apoi a privit-o în ochi, după care i-a mângâiat buzele calde... în sărutul dulce al morţii… 
Sau al vieţii eterne...

autor: Claudia Stan
foto : Ambre De lAlpe 

 Mirela este "vinovata" de existenta Clubului Povestii Parfumate  :)
Azi au mai scris :  Silving, MirelaCARMENPoclid Roxana Simona gandvisVienelaKARMAPOLICE ,Gabi,Lili3d,Lolita,Elly,Minnie.

Life in Pictures - Bruges

 mai multe gasiti la

vineri, 16 noiembrie 2012

De ce mi-am facut blog?

I-am promis lui Minnie ca voi raspunde intrebarii "De ce mi-am facut blog?"http://4.bp.blogspot.com/-2CrPZXmGwPw/UKGMkz7hHGI/AAAAAAAAGpU/7dL6tl9zMjk/s1600/award%2Blove%2Byour%2Bblog.JPG
La vremea cand mi-am facut blogul mi-am inchis contul pe facebook pentru ca ma plictisea ideea de a pune pe tapet ce fac sau nu,ideea de a avea in lista oameni cu care nu am timp sa interactionez...nu stiu,la vremea aceea toate astea ma plictiseau si aceasta fateta a FB-ului inca ma plictiseste...
Am vrut o interactiune reala,am vrut sa pot vorbi despre ce imi place,ma tulbura ma supara,la timpul prezent sau trecut...
De asta am ales sa fiu Pandhora,cu o altfel de cutie,niciodata goala...
Nu regeret ca am ales blogul in detrimentul FB-ului...
Am cunoscut aici oameni deosebiti atat unii de altii cat si ca personalitati...
Vara asta am intalnit-o pe Carmen si (nu doar pentru acest motiv) a ramas draga mea draga...
Sunt multe persoane care imi sunt aproape de suflet (nu vreau sa spun bloggeri),unele posteaza foarte rar si chiar imi este dor sa-i intalnesc aici in virtual si ma refer acum la Alessia (Iubesc Viata) si la Andrei Radu (trendulcodurilor),ei facand parte din vrema inceputurilor mele ca blogger,de atunci dateaza si interactiunea mea cu Lori si Blue si Joker...
Andrei Radu este cel care a deschis usa Miercurii fara cuvinte pentru mine si sunt fericita in fiecare zi de miercuri ca a facut-o...
Carmen la randul ei a fost cea care m-a facut sa ma las sedusa de Povestea frumos Parfumata a Mirelei si iata ca am intalnit aici un artist cu o imaginatie si o mana de exceptie...
Ufff...as avea cateva de spus pentru fiecare persoana din blogroll-ul meu,se afla acolo pentru ca acel blog,acea persoana au un "ceva" anume...
Fotografiile facute de Vera,Geanina si de d-na inginer (foto de inginer) sunt deosebite pentru ca le definesc cu siguranta pe ele ca persoane...
Dan Vaideanu are un fel ironic de a scrie pe care il iubesc,asa cum Serban Tomsa scrie la modul serios,scriitor fiind...
Alex,Sorin,Iulisa,Elena,Melly,Anastasia se diferentiaza prin postarile de bun gust asa cum Diverse are mereu un "as" jucaus in maneca si Robert un desen sau o fotografie prelucrata mereu in alt fel...
Baghi motanul negru pe care il iubesc definitiv si care impreuna cu "bipedul" Ifim fac buna pereche cu Cartim si ai lui adorabili blanosi...
Nu o pot uita pe Zina unde gasesc mereu retete incitante si titluri de carte si mai si...
In ultimul an am vizitat-o din ce in ce mai des pe Elly,am gasit pe blogul ei o femeie interesanta cu idei clare si extrem de hotarata,asa cum tot in ultimul an am vizitat-o din ce in ce mai des pe Erys citind ale ei versuri delicate...
Imi place Diana (Kundalini) ca si Karmapolice la a carei zi de luni pink nu reusesc in ultimul timp sa ajung...
Il uitasem pe Costin Comba care in ultimua vreme e o aparitie mai rara ca si Mircea Florescu,amandoi cu fotografii de exceptie pe blogurile lor...
Pentru Catalin Fudulu am o deosebita consideratie,fotografiile lui sunt mai mult decat fotografii...sunt povesti,sunt intrebari,revolte,bucurii sau dezamagiri iar articolele din Historia,adevarate documente...
Desigur...Minnie "vinovata" de aceasta lunga spovedanie si pe care ma bucur ca am cunoscut-o pentru ca ea ne arata viata dintr-un colt de lume pe care poate il vom vizita si noi sau nu dar pana atunci...o avem pe ea :)
Rudolf Aspirantul este adorabil cu lungile si documentatele lui comentarii si uite cum nu o aminteam pe 13 angi care a fost atat de dulce incat a vrut sa-mi trimita un borcan cu dulceata de maciese doar pentru ca eu nu am mancat niciodata :)
Sa nu il uit pe Tudor care descopera acum Norvegia si care scrie cu multa caldura despre oameni si despre ce simt ei la fel cum fac si dmd si Oana...
Nu vreau sa-l trec cu vederea pe eruditul Scorchfield si pe Catalin Ionescu descoperit de curand si al carui scris si fantezie mi-au placut extrem de mult...
O sa-l amintesc si pe calatorul Marco Polo care are intotdeauna comentarii foarte la obiect,pe Ciocolatier pe care il vad din ce in ce mai rar dar si pe Max Peter cu a lui totala pasiune pentru timbre si timpul trecut...
Nu in ultimul rand vreau sa o amintesc pe Vienela,ploiesteanca de-a mea si pe JOKER cu aerul lui de aristocrat englez ca si pe Paradigme,iubitor de carte,de fotografie si de muzica dar asa...mai hard...
Cu siguranta nu i-am numit aici pe toti dar asta nu inseamna ca prezenta lor nu ma bucura indiferent daca comenteaza la mine sau nu...
In concluzie,mi-am facut blogul draga Minnie pentru ca ma nemultumea facebookul si iata cu ce multi si calzi si dragi oameni m-am ales...oameni care aproape zilnic ridica capacul cutiutei mele scotocind dupa ceva nou...

Nu regret nicio clipa alegerea facuta :)
Mi-e greu sa fac nominalizari,greu mi-a fost si data trecuta cand am incercat sa nominalizez bloguri care imi plac si care pana acum nu au fost nominalizate asa ca...toti cei din blogroll care doresc sa raspunda la intrebarea lui Minnie sunt invitatii mei :)

Reflexii in oglinda - Reflexiile toamnei

mai multe gasiti la SoriN.

joi, 15 noiembrie 2012

miercuri, 14 noiembrie 2012

Calea Victoriei


Istoria Bucureştiului se împleteşte în jurul Căii Victoriei. Aceasta a fost prima stradă pavată din România, aici se întâlneau elitele culturale şi politice. Ca şi acum, o casă pe acest bulevard era eticheta apartenenţei la un statut social respectabil.
Numele vechi al Căii Victoriei este Podul Mogoşoaiei. A primit noul nume în anul 1878, după ce trupele române, ca urmare a victoriei obţinute în Războiul de Independenţă, şi-au făcut intrarea triumfală în oraş pe această arteră. Cea mai cunoscută stradă din capitală îşi datorează existenţa domnitorului Constantin Brâncoveanu, care urcă pe tronul Ţării Româneşti în 1688. Patru ani mai târziu, Brâncoveanu taie un drum care să lege moşia sa de pe malul Dâmboviţei cu moşia de la Mogoşoaia, unde va construi un palat superb în anul 1702.
În primele consemnări, actuala Calea Victoriei apare menţionată cu numele de „Uliţa cea Mare" sau Calea Braşovului. Atunci când a deschis noua arteră, domnitorul nu a ţinut cont de proprietăţile existente pe traseul ei, cele ale boierilor Bălăceni şi Cantacuzini, de aceea acţiunea lui poate fi considerată primul proiect de planificare urbanistică a Bucureştiului.
În anul 1692, boierul Brâncoveanu porunceşte podirea noii uliţe cu bârne de lemn, de aici şi denumirea de Podul Mogoşoaiei. Sistemul pavării cu lemn (datorită căruia străzile erau numite „poduri") este foarte vechi în Bucureşti, existând menţiuni despre acest sistem încă din secolul al XVI-lea.
Pe toată lungimea uliţei erau puse bârne groase de stejar, numite „podini", lungi de 8 metri. Acestea erau aşezate transversal şi prinse la capete cu bârne, numite „urşi". „Podurile" aveau şanţuri adânci pe margini, pentru scurgerea apei de ploaie, iar în dreptul intrărilor în curţi erau construite podişti de lemn.
Nu existau trotuare, pe „pod" mergeau laolaltă oameni, care şi trăsuri. Totuşi, acest sistem avea şi un inconvenient. Sub bârnele groase se aduna noroi şi se întâmpla destul de des ca, la trecerea unui om, acesta să alunece şi să ajungă scufundat până la brâu în noroi. Acest sistem nepractic şi costisitor a fost abandonat în 1824, când s-a trecut la pavarea cu piatră de râu a principalelor poduri, printre care şi Podul Mogoşoaiei. În 1864 s-a început pavarea cu piatră cubică din granit adusă tocmai din Scoţia, iar în preajma Primului Război Mondial, Calea Victoriei a fost asfaltată pentru prima oară.
În timp, Podul Mogoşoaiei devine una dintre cele mai frecventate şi selecte artere ale Capitalei. De la finalul secolului al XVIII-lea şi până în perioada interbelică, de o parte şi de alta a Căii Victoriei se ridică biserici, case boiereşti, mănăstiri, prăvălii, magazine de lux, restaurante, hoteluri, apoi Palatul Regal şi alte instituţii de stat.
Cu toate acestea, contrastul acestei zone este ironizat de gazetarul şi pamfletarul Nicolae T. Orăşanu în anul 1857: „Are daruri o mulţime / E podul cel mai faimos / Cel mai mare în lungime / Dacă nu cel mai frumos. / Aranjat e de minune / Ici-colo câte un palat, / Lângă nişte case bune / Câte-un bordei sfărâmat".


sursa: www.adevarul.ro

Miercurea fara cuvinte - Bun venit la...



Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitat

duminică, 11 noiembrie 2012

One Lovely Blog Award

Serile trecute am primit de la Cartim o leapsa...leapsa celor sapte secrete am numit-o eu...
Sa vedem ce o sa iasa avand in vedere ca eu povestesc mai mereu cate ceva despre mine :)
Aceasta leapsa are si cateva reguli :


- Ii multumesc lui Cartim pentru nominalizare si vreau sa-i spun ca imi face de fiecare data placere sa-i intalnesc la el pe "blanosii" lui dragi care acum il au alaturi si pe griutul Tommi si,la fel de multa placere imi face sa aflu lucruri noi pentru mine despre vechile cetati pe care el le viziteaza si le fotografiaza...
Nu in ultimul rand,ma bucur sa stiu ca este timisorean,Timisoara fiind orasul de care m-am indragostit vara asta :)


- Impartaseste sapte secrete despre tine.
Cum spuneam mai sus,nu stiu ce as mai putea spune despre mine...am povestit pana acum tot felul de intamplari din viata mea aici pe blog,dar...sa vedem ce inca nu am spus despre mine...

1.Imi plac ceasurile cu toate ca nu port...imi place de fapt ideea ca timpul este un mecanism...

2.Sunt foarte emotiva si plang destul de usor dar in situatii dificile sunt extrem de lucida,nu plang,nu ma pierd cu firea si,de fiecare data pana acum hotararile luate in astfel de situatii au fost corecte.
3.NU imi place sa fiu turist.
Mi-ar placea sa pot sta macar o luna in fiecare loc pe care il vizitez,ca sa simt cum e sa apartii acelui loc dincolo de ceea ce vezi in mod obisnuit ca vizitator.
4.Imi plac lucrurile vechi,cu patina si cu o poveste in spate.
Acum cativa ani am cheltuit banii pentru vacanta pe doua obiecte cumparate de la un anticariat.
5.Mi-e teama sa ma plimb cu barca,stiu sa inot,nu de apa imi este teama...pur si simplu barca imi da un sentiment de nesiguranta pe care nu-l pot controla.

6.Eram extrem de tanara cand l-am cunoscut pe Sabin Balasa.
La vremea aceea eram prea timida ca sa-i pozez asa cum el mi-a cerut-o foarte firesc...
De fapt mi-a spus ca "peste douazeci de ani farmecul tau va fi doar amintire"...e posibil ca aici maestrul sa se fi inselat chiar daca nu apar in panzele lui :)
7.Imi plac parfumurile grele,care isi schimba mirosul in functie de starea in care te afli.
Astfel de parfumuri trebuie sa contina obligatoriu mosc sau santal sau si una si alta.


- Trebuie sa nominalizez 15 bloggeri pentru One Lovely Blog Award si
- Trebuie sa las cate un mesaj pe blogul fiecarui nominalizat prin care sa-l incunostintez de aceasta.

Ordinea este aleatorie.



Vera
ifim
autor: Sabin Balasa - Galaxia Iubirii

Parfumul florii de noiembrie

Usa s-a inchis incetisor .
Aproape am simtit alunecarea aceea metalica finalizata cu un clic.
Acum respira calm langa ea mirosind a aer umed...


Fata in fata pe terasa de la malul lacului....

Da, a spus ea ridicandu-se si apropiindu-se usor de marginea terasei care inainta putin in lac.Parul de un roscat auriu ii lumina spatele delimitand conturul trupului ei.
Da, te-am inselat,nu am putut altfel….
Te-am mintit.
Suna, este atat de crud sa-ti spun asta….

Perfectiunea ta ma face constienta de imperfectiunea mea si nu vreau sa sune ca o scuza, e doar o constatare realista.

Neindeminatica cum sunt, stii doar,la coborarea din tren am scapat din mana umbrela si in incercarea de a o prinde, ochelarii de soare-nu renunt la ei indiferent de vreme si asta te-a nemultumit intotdeauna…

A prins umbrella, a ridicat ochelarii si mi-a intins mana.
Ai nevoie de un insotitor permanent a spus el, si nici macar nu zambea.Multumesc am spus, ma descurc si singura chiar daca nu pare.
Nu ma indoiesc, aproape a soptit el….
A continuat sa ma priveasca,s-a rasucit brusc si a plecat…
Am ramas asa uitandu-ma in urma lui.
Ce-a fost asta?
Si s-a facut toamna, s-a facut noiembrie...
Ploua teribil in ziua aia, taxiul a trecut fara sa observe semnul meu.
Asa imi trebuie daca nu fac comanda de acasa….
- O umbrela?
Era in spatele meu.
Si,in mod cu totul neobisnuit am realizat ca nu il uitasem…
Am intrat sub umbrela lui, in viata lui…

Apartamentul mirosea a mere, nu verzi ,mere rosii, coapte in gradinile, in livezile noastre si a crizanteme udate ploaie...
L-am simtit in spatele meu respirandu-ma.
Am facut un pas inapoi lipita de el acum…
Taci,mi-a spus el…
Vorbesti mult uneori…
Eu?De unde poti sti tu asta?Dar deja buzele lui imi inghitisera cuvintele…
De ce m-am adancit in acel sarut, in carnea, in sufletul lui?
De ce mi-a ramas in piele mirosul merelor rosii, al crizantemelor udate de ploaie?
Sau era doar urma atingerilor lui?

Am revenit acolo, la putinele lui vorbe, la atingerile lui, prelingandu-mi emotia si placerea pe fiecare bucatica din el si din mine…
Am nevoie de tine, imi spunea de fiecare data jucandu-se cu parul meu, cu respiratia, cu dorinta si asteptarea mea…..

- Tu?Tu, in ce fel ai tu nevoie de mine,tu…atat de controlat?
S-a intors cu fata spre masa…
Nu mai era nimeni acolo….
Iarta-ma a mai spus ea lacului, dar te parsesc…
Clic….alunecarea metalului pe metal, si usa s-a inchis incetisor…
A trecut un an de atunci…
Acum este singura…..

- Buna dimineata visatoarea mea, tot cu povestile tale de pe blog?
Hai sa bem cafeaua si sa vedem ce ai mai inventat, a zis el zambind si mirosind a aer umed de toamna, a frunze si...nu...a crizanteme si a mere rosii, nu...
Ha,ha…a ras cu pofta sorbind din cafeaua fierbinte.
Dar tu, tu urasti ochelarii de soare, sunt o fita,mereu spui asta…

Umbrela odihnea linistita in suportul ei de pe hol, langa usa care avea un clic metalic atunci cand era inchisa….


E o poveste pe care am scris-o cu mult timp in urma si care imi este draga si pe care o consider potrivita cu Povestea Parfumată gazduita ca de fiecare data de  Mirela.

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Pisica - medicament?


Medicii au observat de multa vreme ca in familiile in care exista animale de companie, in special pisici, atmosfera e mai senina, bolile sunt mai rare, iar cand apar, afectiunile se vindeca mai repede. Se pare ca prietenul cel fara grai este capabil sa daruiasca stapanilor sai ceea ce nu poate fi cumparat cu toti banii din lume: dragoste si sanatate. Iubitorii de pisici stiu ca favoritii lor mustaciosi simt cand pe stapan il doare ceva. Pisica incearca sa se culce pe locul dureros si, dupa un timp, durerea se potoleste si omul se simte mai bine. Ele reduc starile de neliniste, calmeaza, trezesc sentimente de incredere, de optimism. Si o fac total dezinteresat. Mai mult, in afara de influenta “terapeutica generala”, pisicile isi manifesta talentele si in alte domenii ale medicinei. “Specializarea” principala a acestor animale este sistemul cardiovascular. Pisicile sunt excelenti “cardiologi”, asa incat celor care sufera de hipertensiune, au trecut printr-un infarct sau accident cerebral li se recomanda sa tina mai des in brate o pisica. S-a demonstrat ca are importanta chiar si culoarea acestor “doctori” patrupezi. Pisicile negre sunt capabile sa absoarba foarte multa energie negativa si, de aceea, sunt de neinlocuit in curatenia energetica a locuintelor cu multa aparatura electrica. Una sau chiar doua-trei asemenea pisicute pot sa-i calmeze pe stapanii exagerat de impulsivi si temperamentali. Ferindu-si stapanul de excesul de energii negative, pisicile ajuta la normalizarea circulatiei, a metabolismului si chiar la resorbtia hematoamelor interne. In felul acesta ele previn infarctul, accidentele cerebrale, hipertensiunea, gastrita si osteopatiile.
Pisicile roscate si cele bej nu pot absorbi la fel de multa energie negativa precum cele negre, in schimb ele ridica tonusul psihic al oamenilor langa care traiesc, prin emiterea de energie pozitiva..
Pisicile albe sunt ajutoarele perfecte in cazul lipsei de energie.
Pisicile cenusii si cele cenusiu-albastrii calmeaza foarte eficient starile de neliniste, de irascibilitate. Totusi, nu exagerati folosindu-va favoritii in scopuri terapeutice. Pisica a depistat singura locul dureros si s-a asezat sa-l incalzeasca? Foarte bine! Numai sa nu o tineti cu forta.
Daca ghemotocul de blana, care aparent dormea fara griji in bratele dvs., se ridica brusc si pleaca, inseamna ca pentru moment ii este suficienta energia dvs. negativa, cauzatoare de dureri. Dupa ce se va odihni si isi va reface fortele, mica vindecatoare se va intoarce singura pentru a… continua tratamentul. 


Imi lipsesc motanul si pisicuta mea... 

sursa: www.adoptiipisici.ro

joi, 8 noiembrie 2012

Pentru ca viata barbatilor sa fie mai usoara....

...cei de la yahoo.match.com. au decodat cateva expresii pe care femeile le folosesc...
Oare ce spune o femeie si ce gandeste de fapt?
«Da» nu înseamnă mereu «Da», «Nu» nu înseamnă mereu «Nu» şi de foarte multe ori bărbaţii au primit mesaje mixte....

1. «Eşti foarte drăguţ, dar am prieten»
Traducere - «Eşti foarte drăguţ, dar în mod sigur nu vreau să ies la întâlniri cu tine»
2. «De ce nu-mi dai numărul tău şi te sun eu?»
Traducere - «În niciun caz nu-ţi voi da numărul meu, aşa că de ce să nu-l iau pe al tău?»
3. «Ah, îmi pare rău, deja mi-am făcut planuri de week-end»
Traducere - «Nu prea am planuri, dar m-ai sunat în ultimul moment şi m-aş simţi ca ultima fraieră dacă ţi-as accepta invitaţia»
4. «Mă simt bine, dar nu ar trebui să facem asta»
Traducere - «Te doresc, rău, dar nu vreau să sufăr»
5. «Şi, ce-ai mai făcut?»
Traducere - «De ce nu m-ai sunat? Te vezi cu altcineva?»
6. «Dacă vrei să ieşi doar cu băieţii, e ok, du-te»
Traducere - «Nu vreau deloc, deloc să te duci. Şi dacă te duci, am să mă supăr pe tine»
7. «Aşaaa...povesteşte-mi de Mihaela»
Traducere: «Ar trebui să mă simt ameninţată de Mihaela?»
8. «Îmi place la nebunie cum miroşi»
Traducere - «Te iubesc, dar nu îndrăznesc să-ţi spun asta înainte să-mi spui tu mie»


Adevarat sa fie? Ce ziceti? :) 


sursa: www.click.ro