luni, 31 decembrie 2012

La Multi Ani 2013!

Norocul sa va fie aproape in 2013, gandurile sa vi se implineasca si bucuriile sa va viziteze cat mai des cu putinta!
Va doresc cu tot dragul la multi ani si nu uitati sa purtati ceva rosu in aceasta noapte,doar asa norocul o sa va gaseasca!

vineri, 28 decembrie 2012

Emil Brumaru - Cantec Naiv

Iubirea noastra este cu pacat.
Oh, toata ziua stam trantiti in pat
Ca intr-un rai adanc si afanat.

Vesmintele pe trupul tau boghet
Nu ti le pui, ci numai in sipet
Le tii, pe solduri mangaiata-ncet.

Papucii de-i incalti, cu chiu, cu vai,
Faci doar un pas si te opreste-un pai
Caci iar te-asezi, sufletu-n cesti sa-mi dai
.
 

Reflexii in Oglinda - Reflexii inghetate


sursa: www.foto.krabjiem.lv
mai multe gasiti la SoriN

joi, 27 decembrie 2012

Florian Pittis- Nastratin Hogea


Dixit...


…este numele unui joc super haios pe care l-am jucat noaptea trecuta cu prietenii mei…
Nu prea sunt eu genul fan jocuri dar Dixit chiar m-a prins si asta pentru ca iti solicita imaginatia si te pune in situatia de a face tot felul de asocieri avand ca baza simbolistica jocului de carti aflat pe masa…

Pe scurt, iata cum decurg lucrurile (o sa folosesc descrierea de pe www.bookaholic.ro) :
“Avem un pachet de cărți cu ilustrații cel puțin stranii și fermecătoare și o tablă cu iepurași unde se ține scorul. Fiecare jucător primește șase cărți. Pe rând, fiecare este povestitorul. Alege o carte dintre cele pe care le are în mână și o descrie printr-o frază, un cuvânt sau chiar poate fredona o melodie. Trebuie să fie atent ca descrierea să nu fie atât de evidentă încât să se prindă toată lumea dar nici atât de abstractă încât nimeni să nu-și dea seama ce a vrut să zică. Pune apoi cartea pe masă, cu fața în jos.
Ceilalți jucători aleg dintre cărțile lor una care s-ar potrivi cel mai bine descrierii făcute de povestitor. Toate cărțile alese sunt acum pe masă și jucătorii trebuie să își dea seama care dintre cărți este cea originală, a povestitorului. În funcție de câți ghicesc, povestitorul primește punctaj și iepurașul său înaintează. Puncte primesc și cei care au reușit să găsească o carte asemănătoare descrierii povestitorului, care i-a indus în eroare pe alții.”
Jocul e fain pentru ca poti folosi ca indicii orice,de la titluri sau personaje din carti sau filme pana la elemente care fac parte din banalul cotidian…totul e sa-ti lasi imaginatia sa-si “faca de cap” .
Ca sa exemplific voi folosi cartile afisate.

Cuvantul care descrie cartea aleasa de povestitor este “love-story”…
Acestea sunt cartile pe care jucatorii le-au considerat potrivite acestei expresii, cartea povestitorului fiind cea de a 6-a…

Nu ramane decat ca fiecare jucator sa “voteze” o carte,cel mai mare punctaj fiind primt de cel care a ghicit cartea “povestitorului” .

Cam asa decurg lucrurile…nu stiu daca am reusit sa va fac curiosi dar cum iarna e lunga si se innopteaza devreme as zice ca un astfel de joc e o alternative funny alaturi de un vin fiert sau de un ceai fierbinte cu mult rom,evident ! Enjoy!

P.S

Trebuie sa adaug ca jocul a aparut prin 2008,e posibil ca unii dintre voi sa-l cunoasca deja dar mi se pare corect sa mentionez faptul ca a primit multe premii atat pentru frumusetea si originalitatea ilustratiilor cat si pentru ideea in sine.

duminică, 23 decembrie 2012

Ce stim despre nasterea lui Iisus este o inventie!

Papa Benedict al XVI-lea distruge multe dintre tradiţiile şi ideile pe care le aveam despre Crăciun prin intermediul unei cărţi despre Iisus, în care explică faptul că multe dintre informaţiile pe care le credeam autentice, din Biblie, sunt de fapt... inventate pe parcurs.
Astfel, în scena nativităţii apar animale, printre care miei, vaci sau măgari, dar aceste aspecte nu sunt menţionate în Biblie.
Mai mult, se spune că îngerii din ceruri ar fi cântat de fericire. În urma acestor informaţii au apărut colindele pe care le ştim cu toţii astăzi şi pe care le cântăm de Crăciun. Dar, iarăşi, Papa Benedict al VXI-lea menţionează în cartea despre Iisus, "Jesus of Nazareth: The Infancy Narratives", că nici un înger nu a cântat după ce Mântuitorul a venit pe lume.
Pe de altă parte, Suveranul Pontif a ţinut să menţioneze că prin aceste clarificări nu sugerează că ar trebui schimbată scena nativităţii, realizată din figurine şi expusă cu ocazia Crăciunului, şi nici nu cere să nu se mai cânte colinde. Papa a vrut doar să facă lumină cu privire la ce e menţionat de fapt în Biblie cu privire la naşterea lui Iisus şi ce a apărut ulterior datorită imaginaţiei credincioşilor.


sursa: www.libertatea.ro

Life in Pictures - Sweet, sweet soap

mai multe gasiti la Costin

joi, 20 decembrie 2012

Marita Nachtigal si ale ei sarmalute


Va spuneam acum catva timp ca vreau sa pregatesc pentru Craciunul din acest an pentru prima data, sarmalute in foi de varza dupa celebra reteta a lui Pastorel (aceea in care din sarmale lipseste orezul dar care sarmale au un plus,se fierb in vin).
Reteta este cunoscuta asa ca nu o voi posta.
M-am gandit in schimb sa va sugerez un alt “model” de sarmalute.
“Modelul” a aparut in cartea lui Vlad Musatescu “De-a puia gaia” si este prezentat de unul din personajele cartii,personaj extrem de pitoresc, Marita Nachtigal pe numele ei…

Nu stiu daca i-ati citit cartile dar pentru mine a fost un adevarat deliciu lectura acestor carti-e drept-in adolescenta, si asta pentru umorul absolut daramator care izbucneste din fiecare pagina a romanelor sale…
Pe langa umor,acolo se strecoara si cateva preparate pe care personajele lui le ingurgiteaza intr-o veselie…
Sarmalutele despre care va vorbesc se numara printre ele…
Iata cum descrie Marita Nachtigal modul in care au fost preparate aceste aceste minuni :

"— Dragii mei, luam in discutie problema urmatoare: sarmalute in foi de vita. Nu-s sarmalute obisnuite. Potrivit indrumarilor mele, doctorul Bila a tocat cu satarul, si nicidecum la masina, piept de gaina, o pulpa de berbecut, ceafa de purcel si sfarcuri de muschi de vacuta. Farsul a fost framantat cu cimbru, piper alb macinat, piper negru boabe, cinci oua de curca, apoi a fost infasurat in frunze de vita salbatica fierte in vin rosu de Valea Calugareasca. Totul a scazut numai la cuptor, fierband mocnit intr-un amestec de unt proaspat, de casa, cu seu fraged de batal. Caci asa se gateste pe la noi…
Intreaga adunare pare strabatuta de-un fior neobisnuit. De unde reiese ca nu numai grasii sunt gurmanzi.
Iar Sica Finichi, pe care pana acum nu l-am auzit scotand o vorbulita, sare literalmente de pe scaun si intreaba aproape balbaindu-se:
— Si… si… si-n clondirele alea… ce-i in clondirele alea?…
— Cinstea cuvenita sarmalutelor! – raspunde solemn madam Nachtigal. — Aligoté de Ceptura, recolta 1967, cand l-a batut seceta! "


Nu stiu daca va incumetati sa preparati asa minune de reteta… daca nu,ne putem imagina impreuna cat de gustoase trebuie sa fie sarmalutele astea :)


sursa: www.costachel.ro

miercuri, 19 decembrie 2012

luni, 17 decembrie 2012

Oare ce mai face Maru? :)

"Hotii de Frumusete"


"Undeva, la granita dintre Franta si Elvetia, trei oameni pun la cale un complot impotriva frumusetii. Sa fie la mijloc doar izbucnirea halucinatorie a unei perversiuni sadice? Nici vorba. Avem de-a face cu o doctrina si aplicarea ei obstinanta: complotistii vad in frumusetea inegal distribuita o inechitate ce trebuie eliminata. O viziune de apocalips? Mai degraba un basm filosofic si totodata scantaietor, thriller ce dozeaza perfect suspansul, erotismul, teroarea. Pascal Bruckner stie sa planteze violenta anomaliei si cruzimea detaliului pervers intr-un discurs impecabil, inzestrat cu splendoare si rigoare logica... "

Cam acesta e subiectul cartii pe care am inceput-o sambata seara si am terminat-o duminica…
Inca sunt sub influenta atmosferei pe care am “respirat-o” citind cartea, asa ca imi este destul de greu sa-mi gasesc cuvintele.Mintea omului poate fi extrem de periculoasa mai ales atunci cand aluneca din realitate…
Dar mai bine va las sa cititi recenzia pe care au facut-o cei de la Libraria Carturesti,ei sintezieaza perfect atmosfera din ce in ce mai bulversanta si apasatoare a cartii…

"Hotii de frumusete" a lui Bruckner se situeaza undeva la granita intre incredibil si posibil. Este o carte pe care daca o iei prea mult in serios, s-ar putea sa-ti dea cateva cosmaruri. O carte pe care am privit-o mai intai cu scepticism, dupa aceea cu o oarecare teama si am terminat-o dorindu-mi sa mai citesc inca o carte de Pascal Bruckner. "Hotii de frumusete" e socanta. Incepe foarte calm, chiar banal, continuand prin a te prinde intr-o adevarata avalansa de trairi. Sentimentul pe care il ai, odata ce ai intrat in miezul cartii, e asemanator cu cel pe care ti-l dau filmele de groaza. Desi presimtirea raului ne impinge sa ne acoperim ochii, curiozitatea ne determina sa vedem intreaga scena pana la urma, cu ochii pe jumatate acoperiti de degetele rasfirate. La fel e si cu "Hotii de frumusete". E una din acele carti pe care la un moment dat parca ti-e teama sa mai continui sa o citesti, dar curiozitatea nu-ti permite sa te opresti. Sa nu se inteleaga ca "Hotii de frumusete" e o carte de groaza. Doar ca te tine intr-o oarecare tensiune, caracteristica unui roman de acest gen. "Hotii de frumusete" te mentine alert. Te face sa te astepti ca in orice clipa sa se intample ceva care sa schimbe totul….”

Chiar daca nu are foarte multe recenzii favorabile e o carte care merita parcursa,zic eu, tocmai din motivul pe care il aminteam mai sus,mintea omului…

duminică, 16 decembrie 2012

Poveste Parfumata - Parfumul diminetii de Craciun

Cândva, la marginea unui oraș, trăia un meșter bătrân care făcea jucării. Tot anul meșterea la ele cu dragoste și răbdare. Erau minunate și nu semănau una cu alta. În Ajunul Crăciunului, bătrânul meșter pleca din oraș să-și vândă jucăriile. Oamenii din acel oraș nu erau prea bogați, așa că meșterul le vindea jucăriile pe mai nimic.
Dar asta nu-i scădea cu nimic bucuria de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineața de Crăciun. Până într-un an în care… Meșterul vânduse toate jucăriile și se întorcea spre casă. La marginea orașului s-a oprit să privească o fereastră. Știa că acolo locuiește o familie tare săracă și se întreba ce jucării or fi primit copiii.
Trei copii visau cu voce tare:
Dacă am avea un soldățel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
Bătrânul știa că nu mai avea nicio jucărie și tare ar fi vrut să le dăruiască măcar una. Dar ce minune! Tocmai un soldățel de plumb răsărise, nu se știe de unde, în fundului sacului. Și astfel, dorința celor trei frați sărmani s-a împlinit.
În drum spre casă, bătrânul se gândea: „Aș vrea să fac atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecăruri copil din lume, dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine să le cumpere”. Și cum mergea așa, văzu în zăpadă un pui de căprioară care-l privea cu ochi triști.
Sărmană făptură, ce te doare?
Se pare că puiul se rănise la un picior. Cum a știut și cu ce a avut la îndemână, bătrânul i-a legat rana și l-a ajutat să se ridice. Atunci făptura aceea gingașă i-a vorbit cu glas limpede ca și de copil:
Acum văd că ai o inimă bună. Dorința ți se va îndeplini!
Ca din pământ a apărut o sanie fermecată, purtată în zbor de niște reni minunați. Și bătrânul s-a înălțat cu ei în slava cerului înstelat, spre o lume de basme. Chiar și hainele lui sărăcăcioase se preschimbaseră în niște haine neobișnuite, de culoare roșie.
N-ar fi putut spune cât și pe unde l-a purtat sania fermecată. Într-un târziu a simțit cum coboară lin într-un ținut înzăpezit, unde îl aștepta o căsuță cu ferestre luminate. O mulțime de pitici ca și cei din povești l-au întâmpinat bucuroși. Piticii erau harnici și îndemânatici, gata să se apuce de treabă. Materialele se găseau din belșug, căci, nu se știe cum, se înmulțeau mereu și nu se terminau niciodată. Iar bătrânul meșter priceput îi îndruma pe pitici și împreună făceau jucării, mereu mai multe și mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume exista jucăria pe care și-o dorea.
În seara de Ajun sosesc colindătorii. La fiecare casă ei aduc vestea minunată a nașterii Domnului și urează un an bun și îmbelșugat. Este noaptea în care visele copiilor se împlinesc. A doua zi, în dimineața de Crăciun, în jurul bradului împodobit, bucuria nu mai are margini. Niciunul dintre ei n-a fost uitat. După numele sărbătorii, copiii i-au pus numele Moș Crăciun acelui meșter și așa a rămas până astăzi.


Dimineata de Craciun are un parfum aparte,parfumul bucuriei de a fi langa familie,parfumul surprizelor facute celor dragi,parfumul amintirilor din copilarie...
Sa nu poti imparti cu nimeni toate acestea e trist,ingrozitor de trist si nimeni nu merita o astfel de tristete dar Dumnezeu,iata, o ingaduie...
De ce? Doar El stie...
De aceea pentru multi dintre noi dimineata de Craciun mai are un parfum,parfumul bunatatii...

Aceasta postare este inscrisa in clubul Poveștii parfumate unde o veti gasi de fiecare data pe Mirela...
In aceasta saptamana subiectul a fost propus de OchiiVerzi ai Ioanei :)

Life in Pictures - Ceva gustos

Acum catva timp am gasit la Mirela o reteta foarte interesanta de pulpite de pui trase in ceapa calita,date prin pesmet si puse la cuptor.
Am incercat-o si eu si va garantez,este minunata doar ca eu am folosit in loc de linte,garnitura de piure din cartofi cu cascaval si verdeata...
Daca va tenteaza, o gasiti in Culinare personale alaturi de alte retete gustoase :)

p.s
fotografia nu este prea reusita din pacate :(

postare inscrisa la rubrica Life in Pictures

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Blog of the Year 2012 Award


Image 
Îi mulțumesc Mirelei  pentru premiul Blog of the Year 2012 Award!
Pentru a primi această distincţie există şi un set de reguli pe care îl las aici:
 1. Selectează blogurile ce vor primi premiul Blogul Anului 2012.
2. Postează un articol în care nominalizezi blogurile respective (nu există un număr minim sau maxim admis) și acordă-le premiul.
3. Include un link către această pagină: ‘Blog of the Year 2012′ Award –http://thethoughtpalette.co.uk/our-awards/blog-of-the-year-2012-award/, menționînd regulile de față în postul tău – a nu se altera regulile sau banner-ul premiului!
4. Anunță autorul fiecărui blog căruia îi acorzi premiul și împarte regulile cu aceștia
5. Te poți alătura grupului Facebook creat pentru acest premiu – dă “like” pe pagina pe care o poți accesa aici (linkul de la punctul 5), putînd astfel să îți împarți blogul cu o audiență mai largă
6. Adaugă un link către blogul persoanei care ți-a înmînat premiul și încarcă banner-ul premiului pe blogul tău, continuînd colecționarea stelelor (maximul este de 6).
 

joi, 13 decembrie 2012

""Foarte frumoasa, distinsa, indiferenta si cam proasta"

La sfarsitul anului 1828, poetul Sainte-Beuve s-a indragostit de Adele Hugo, sotia celui mai bun prieten al sau, scriitorul Victor Hugo, pe care o cunoscuse cu doi ani in urma. Dragostea a fost reciproca.
Pe tanara indragostita, memorialistul Emile Faguet a caracterizat-o mult mai tarziu cu cuvinte despre care e greu sa spui daca sunt o lauda sau o acuza: "Adele era foarte frumoasa, distinsa, indiferenta si cam proasta".
Timp de aproape doi ani, n-a fost dragoste. A fost numai simpatie in trei: doi viitori monstri sacri ai literaturii plus sotia unuia din ei discutau despre literatura, filosofie si intelepciunea antica.
In septembrie 1830, sotul nu stia inca nimic, la inceputul lui decembrie incepuse sa banuiasca ceva, iar la sfarsitul anului constatam ca Sainte-Beuve nu mai viziteaza casa Hugo. In scurt timp revine, amantii se intalnesc in secret, la 1 aprilie 1831 are loc ruptura definitiva dintre cei doi rivali, dar nu si ruptura dintre Sainte-Beuve si Adele.
Idila continua cu pasiune, iar dupa 1833, cand Victor Hugo isi gaseste consolarea in bratele unei oarecare doamne Juliette Drouet, Sainte-Beuve si Adele se vor intalni nestingheriti pana in 1836, cand flacara atat de fierbinte a dragostei se raceste brusc.
Victor Hugo o abandoneaza pe Juliette Drouet, Adele nu mai vrea sa-l intalneasca pe Saint-Beuve, iar in caminul Hugo se instaleaza o neasteptata liniste si fericire.

 Saint-Beuve si Adele nu se vor mai revedea timp de 12 ani, dupa care se instaleaza intre ei o relatie de prietenie sincera, pana cand el trece in nefiinta, urmat dupa un an de Adele, cea definita de posteritate ca fiind "foarte frumoasa, distinsa, indiferenta si cam poasta".

sursa: www.ziare.com

miercuri, 12 decembrie 2012

Miercurea fara cuvinte - Reclame rasiste?

“Pielea mea este inchisa (neagra), dar inima imi este alba” – Ultima fraza din reclama de mai sus caracterizeaza un amerindian dispus (aparent) sa doneze bani pentru Fondul Canadian al Solidaritatii.
Reclama la sapunul Fairy intrece orice limita, fiind cu adevarat rautacioasa. Sloganul : „ De ce mama ta nu te spala cu sapun Fairy” adresata din partea unui copil alb catre un copil negru, spune tot!

sursa : www.yuppy.ro

 Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitat
 

luni, 10 decembrie 2012

"Infuzie de Ganduri - Vernisajul unui amator"

Aseara am fost la vernisajul unei expozitii de pictura desfasurate chiar sub aceasta titulatura "Infuzie de ganduri - Vernisajul unui amator"...
Amatorul este prietenul nostru vechi si drag care are acest hobby...de fapt chiar el ne-a spus-o in speech-ul de inceput : "Nu sunt un artist! Nu am experienta sau pregatirea necesare! Ma joc, atunci cand poate sunt trist sau vesel, atunci cand vreau sa ofer un dar!"...
Au fost doar cateva lucrari,multi prieteni si o atmosfera minunata la Tea House Bucuresti,ceainaria care a gazduit micul vernisaj al prietenului nostru.

Incepuse sa ninga asa ca minunatele ceaiuri pregatite aici au fost perfect potrivite cu vremea,la fel si vinul fiert cu mirodenii,prajiturile de casa si uite cum era sa uit de tortul absolut delicios!

Noi ne-am intalnit in Salonul Francez dar daca veti trece pe la ceainarie veti vedea ca dispune de patru saloane cu specific diferit care se 
incadreaza perfect si accentueaza farmecul unei case vechi din zona P-ta George Cosbuc.Cum iarna se instaleaza incet dar sigur la Bucuresti as zice ca un ceai aromat si cateva tablouri in culori calde nu vor face decat sa va bucure si sa va coloreze in frumos o seara,altfel banala, de iarna...