miercuri, 25 decembrie 2013

Miercurea fara cuvinte - Craciun Binecuvantat!

ideea apartine intre vis si realitate 2


Stiu ca Miercurea este "fara cuvinte" dar o voi ruga pe Carmen sa-mi permita o exceptie fiind Noaptea de Ajun.
Vreau sa multumesc celor care deja mi-au tansmis ganduri bune si urari frumoase, la randul meu va doresc tuturor celor care treceti pe aici un Craciun de poveste si Sarbatori cu bucurie, la multi ani!

duminică, 8 decembrie 2013

Thomas Antiques and more


Serile trecute, dupa ce am ratat aprinderea luminilor cu ocazia Sarbatorilor, dupa ce ne-am plimbat putin printre vanzatorii de produse cu specific acesei perioade din an, am hotarat sa fugim putin de aglomeratie pentru ca deja se facuse cam frig...
Am revenit intr-un loc incantator pentru mine, Thomas Antiques...
Daca va aflati in zona Centrului Vechi, puteti cobori pe Covaci pana la numarul 19, acolo veti gasi ceva mai mult decat o cafenea, veti gasi atmosfera caselor boieresti de altadata pentru ca fiecare sau aproape fiecare obiect din aceasta cafenea este de vanzare, inclusiv scaunul pe care stati sau masa la care v-ati asezat...
In timp ce savurati un ceai tip piramida de matase, o fina ciocolata calda belgiana, o cafea sau un pahar cu vin, stand pe o canapea Chesterfields veritabila, puteti admira si chiar cumpara un ceas cu pendula sau de buzunar, un serviciu de ceai din portelan chinezesc sau un set de tacamuri din argint asta in cazul in care nu va veti opri la o veoiza din alabastru cu abajur din matase sau o lustra cu picuri din cristal stralucitor.
Conceptul acestui magazin de antichitati si cafenea a fost inceput in urma cu 25 de ani de o familie iubitoare de lucurui frumoase, veritabile si cu un trecut in spate, traditie ce a fost dusa din generatie in generatie mai departe.Mobilier care dateaza de la inceputul secolului XX, ceasuri, pendule, decoratiuni, colectii de arta contemporana,carti, iata cateva dintre "atractiile" acestui loc.In plus, la mansarda veti gasi o mica librarie de unde puteti cumpara sau doar admira colectii de carti vechi si noi deopotriva...

Apropierea de Hanului lui Manuc, muzica discreta si atmosfera calma, discutiile purtate in surdina, vecinatatea atator obiecte frumoase care ne duc cu gandul la acele vremi in care exista timp pentru toate fac din Thomas Antiques, pentru mine cel putin, un loc in care revin din cand in cand pentru o pauza de la timpul prezent...







sâmbătă, 7 decembrie 2013

Leapsa Cititorului de Carti

Acum mai bine de o saptamana Rudolph m-a nominalizat la aceasta leapsa. 
Raspunsurile mele sunt:

     -  Prima mea amintire cu mine citind.
    Presupun ca te referi la altceva decat abecedar sau in zona aceea, cand incercam cu totii sa citim…
Cred ca eram prin clasa a doua , am gasit in biblioteca bunicilor mei, nu stiu cum pentru ca aveau foarte multe carti, am gasit spuneam un volum nu prea mare si nici ilustrat al Povestilor Nemuritoare.Tot ce imi amintesc e ca prima poveste incepea cu “a fost odata…”, ca toate povestile de altfel, nu-mi amintesc povestea, imi amintesc doar ca acel “A” era frumos desenat, dantelat, asezat intr-un patratel colorat… 
       -  Prima carte pe care am citit-o și recitit-o: 
"Ciresarii"
lui Constantin Chirita.
      -   O carte pe care fiecare copil ar trebui s-o citească: 
"Vrajitorul din OZ" (una dintre cartile de povesti pe care le-am iubit definitiv. La vremea cand am citit-o am batut-o la cap pe bunica mea sa-mi cumpere pantofiori cu catarama asa  cum avea  vrajitoarea din poveste).
-     -  Locul meu preferat de citit:
Ghemuita pe canapea,cu o cafea alaturi sau ceva de rontait,dulce,evident :)
Imi facea placere sa citesc vara  pe banca in parc...
-  Accesorii obligatorii în timpul lecturii:
De ceva vreme, ochelarii, fara ei sunt chioara ca o cartita :)
- Numărul cărților de pe lista mea de lecturi viitoare:
“Cimitirul” lui Adrian Telespan, o carte atipica despre care se vorbeste mult in ultimul timp in Bucuresti si a carei lansare a avut loc acum ceva timp la Gaudeamus (targul de carte).
“Rotonda plopilor aprinsi”, memoriile literare ale lui Valeriu Anania.
"Femei celebre pe divan" de Catherine Siguret, carte pe care am primit-o acum de Mos Nicolae pe post de nuielusa :)
- O carte pe care am primit-o, “O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri” de Neagu Djuvara.
-  O carte care mi-a schimbat viața într-un fel: 
“Discipolul” de Iris Murdoch.
- O carte care-mi place, dar care pare sa nu placa mai nimanui: 
“Adam si Eva” de Liviu Rebreanu.
- O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească: 
“Don Quijote” al lui Miguel de Cervantes Saavedra.
- * O carte care ma intimideaza:
Biblia.
-  Trei dintre scriitorii mei preferați:
Ce sa spun,greu de ales...
- George Calinescu
- Aldous Huxley
- John Galsworthy
  

Nu voi nominaliza pe nimeni dar cine doreste sa raspunda...:)
 

 

duminică, 17 noiembrie 2013

Cand...

... crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viaţa şi schimbă toate
întrebările.


Bob Marley


foto: www.mariusbarbulescu.com

joi, 14 noiembrie 2013

Reflexii in Oglinda - Dragostea in oglinda timpului

Un film de animație creat de actorul japonez Takefumi Kurashina, care a fost prezentat în cadrul unei emisiuni televizate. Încărcat pe youtube în data de 17 martie, Pendulum a adunat, în mai puțin de o săptămână, peste 2 milioane de vizualizări. Explicabil: măcar din când în când, cu toții avem nevoie de povești.



mai multe "Reflexii in Oglinda" gasiti la SoriN 

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Nu-i asa ca ti s-a intamplat si tie?

Să te îndrăgostești nebunește și să nu îți mai pese de tipare? Să iubești atât de mult încât “nebunia” celuilalt să devină propria ta nebunie? O nebunie fără de care nu mai poți trăi. Și care face ca viața să nu mai poată fi niciodată ca înainte.



Pim și June – un scurtmetraj realizat de fotograful și regizorul german Moritz Huettner.


sursa: http://webcultura.ro

duminică, 3 noiembrie 2013

Parfumul Secretului



Se asezase  linistea, ultimele sunete ale batranului clopot se pierdusera deja in calmul care  plutea  peste curtea manastirii…
Pornise spre chilia lui dar ceva il facuse  sa se aseze pe banca de sub nucul care parea mai batran ca timpul…de parca timpul ar avea varsta…
Timpul nu, dar oamenii,da…la fel si nucii…
Da, acum stiu de ce s-a oprit sub nuc…mirosul de nuci verzi ii napadise narile chiar daca acum era toamna si nucile,de mult culese…
In narile lui palpita aroma de verde iod a nucilor care iti murdaresc degetele si buzele atunci cand nerabdarea te face sa gusti cu nesat albul dulce al miezului de nuca…
-         -  Hai,mai arunca-mi,mai arunca-mi…
Batea din picior si radea cu gura si ochii la el cel catarat in nuc.
De sus, din nuc, parul ei parea de culoarea soarelui si tare ar mai fi stat sa o priveasca printre crengi daca ea nu ar fi batut iar, nervos din picior: 
         -  Hai, mai arunca-mi,mai arunca-mi...
Odata cu ultimele nuci aluneca si el din copac in fata ei…
-          Gata, acum le impartim, ii zise el serios privind la fata ei lunga si contrariata si mustacind a rade…
-   -    Le impartim, susura ea dulce…doua mie, una tie, pentru ca eu te-am indrumat de unde sa le culegi, deci, am facut treaba mai grea…

Radeau  amandoi  decojind nucile si rontaind miezul alb…radeau ochii lui verzi mangaind galbenul parului ei blond…
Simti o arsura si parca buza de sus sangera usor…urma dintilor ei si gustul de nuca si…
Un alt clopot din alt timp il facu sa sara in picioare speriat…parfumul dulce al ispitei avea gust de nuci verzi, verzi ca ochii lui…
-          -  Nu pleca…tu…
Dar el alesese, locul lui nu era in lume…
Si totusi, in sufletul lui a ramas adanc, parfumul dulce amarui al unui secret care a lasat urme in amintirea buzelor de altadata…
Iubirea e data e Dumnezeu dar alegerea ne apartine…
Nu, nu era batran precum nucul,era verde precum frunzele lui vara, dar…
Se inserase, incepuse sa miroasa a toamna…hmmm….amintirile nu au nevoie de anotimpuri, au nevoie doar de o  picatura de emotie parfumata…
Pentru unii secretele au parfum de nuca,pentru altii…poate pentru altii nu exista parfumuri, nu exista secrete…
Tare tristi or fi acei oameni,tare tristi…

Un parfum care imi sugereaza in egala masura toamna dar si  amintirile, poate si tristetea  este Immortelle de Corse de L`Occitane en Provence.
Lansat in 2011 are ca nota de varf  imortela, notele de mijloc sunt trandafir, ceai si miere alba, notele de baza sunt mosc, stanjenel si rasina benzoica.
Daca vreti sa va lasati invaluiti de amintiri,incercati-l…

Poveste inscrisa in Clubul Condeielor Parfumate gazduit de Mirela.
Dupa o idee a Alexandrei .

"Ce vrea de fapt femeia?"

Un imparat a prins un tanar supus care vana pe domeniul lui. L-a aruncat in temnita si i-a spus ca-l va elibera daca va raspunde la intrebarea:
- Ce vrea de fapt femeia?
Tanarul si-a chemat si a intrebat mama , sora, verisoara vecina, dar nici una n-a putut sa dea un raspuns corect. In fine a chemat si o vrajitoare batrana si urata. Aceasta i-a promis ca-i spune raspunsul corect cu conditia ca dupa ce va fi eliberat o va lua de sotie.
Neavand alta solutie tanarul a acceptat. Raspunsul dezvaluit de vrajitoare a fost: Femeia, de fapt, doreste sa fie stapana propriei vieti! Imparatul l-a eliberat imediat.

 A urmat nunta si noaptea nuntii.Insa nu mica i-a fost mirarea cand in pat a gasit o fata tanara si deosebit de frumoasa care i-a spus:
- Pentru ca te-ai tinut de cuvant jumatate de zi voi fi batrana si urata iar calalata jumatate voi fi ca acum. Urmeaza ca tu sa alegi in care jumatate de zi sa fiu tanara si in care sa fiu batrana. Tanarul cazu pe ganduri: sa rada toti de el vazandu-l cu o batrana si urata iar noaptea sa petreaca cele mai placute clipe alaturi de o tanara fermecatoare sau sa se plimbe pe ziua cu cea mai frumoasa fata printre oameni iar noaptea....In cele din urma tanarul i-a spus sa aleaga ea cum crede ca e mai bine. Imediat a venit si raspunsul:
- Voi fi tot timpul tanara si frumoasa pentru ca am gasit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stapana pe propria viata.

Morala :
NU CONTEAZA DACA O FEMEIE E FRUMOASA SAU URATA . IN FOND FIECARE E O VRAJITOARE.


Asa sa fie oare? :) 

pentru Anastasia si ale ei povesti duminicale

joi, 31 octombrie 2013

Ghicitoare :)


E rotund şi-i mare, mare!
Miezu-i galben la culoare,
Iar în mijloc are multe,
Dulci şi albe semincioare.

Semincioarele-s de leac,
Că-s seminţe de...

luni, 28 octombrie 2013

"HOP In Pod"

Gala HOP - Gala Tânărului Actor se mută de la mare direct În Pod La Historia.
Dacă nu i-ați văzut pe actori la lucru în vară, aveți ocazia în perioada 26 oct - 1 nov, în fiecare seară, de la ora 21.00.
Zilnic, vor evolua câte trei actori, iar la începutul și la sfârșitul festivalului vor avea loc spectacole de gală.
"Pisica Verde" va deschide Gala, în timp ce "Almost Maine" va încheia săptămâna dedicată teatrului tânăr.Tot în ultima seară a Hop-ului în Pod va fi și un show de improvizație scenică.
HOP În POD este un eveniment teatral susținut de actorii Marius Manole, Oana Pellea și de regizorul Radu Afrim. Intrarea: 30 lei / seară
Studenții beneficiază de reducere de 50%.
 Biletele se găsesc zilnic, între orele 11:00-21:00, din data de 21 octombrie, In Pod la Historia (str. Sf Dumitru nr 3 - peste drum de Teatrul de Comedie).
 

duminică, 27 octombrie 2013

Parcul Carol

Parlamentul Romaniei hotara, in 1905, organizarea unei Expozitii Generale Romane in Parcul Carol din Bucuresti, cu prilejul aniversarii a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I (1866-1914). In mai putin de un an de zile, Executivul roman a amenajat in acel spatiu pavilioane pentru expozanti, restaurante si cafenele, dorind sa arate vizitatorilor, romani si straini, modul in care a progresat   Romania in perioada      1866-1906.          
Timpul relativ scurt a daunat insa majoritatii constructiilor, realizate din lemn. Chiar si cele din caramida au avut de suferit, Palatul Artelor, devenit Muzeu Militar, fiind demolat un an mai tarziu, dupa cutremurul din 1940. Practic, in prezent, numai doua constructii mai "rezista" in Parcul Carol: biserica Cutitul de Argint si Castelul Tepes.
In imaginile realizate de Nicolae Ionescu, fotograf renumit al Capitalei interbelice, apar bucuresteni care, in timp ce se plimbau cu barcile pe lacul din Parcul Carol, aveau timp sa soarba o bere. Imaginile s-au pastrat la Biblioteca Academiei Romane. Restaurantul la care se vindea bere, aflat pe insula din dreapta lacului, a avut insa o soarta care a stat la mana lui Victor Dombrovschi, primar al Bucurestilor in anii 1938-1940. Astfel, la 14 februarie, 1939, maiorul N. Berlescu, administratorul general al Casei Gradinilor Publice, informa Directia Arhitecturii din cadrul Primariei ca edilul general aprobase repararea bufetului din Parcul Carol, solicitand sa se execute "urgent dispozitia primarului". In aceeasi zi, directorul Directiei Arhitecturii l-a numit pe inginerul H. Popescu responsabil cu finalizarea amenajarii. Devizul lucrarii, in valoare de 22.000 lei (19.330 lei lucrari estimate si 2.670 lei lucrari neprevazute), a fost intocmit de inginerul H. Popescu, care a constatat la fata locului ca dusumeaua restaurantului putrezise, peretii aveau tencuiala "degradata", sarpanta se aplecase, iar balustrada dinspre lac nu prezenta siguranta.
In consecinta, in sedinta Consiliului de administratie al Casei Gradinilor Publice din frebruarie 1939 s-a hotarat demolarea restaurantului din Parcul Carol, dar si a tuturor cladirilor care se gaseau pe insula, cu mentiunea ca deseurile din lemn aveau sa fie predate... Primariei.


Autor: Dr. Catalin Fudulu

sursa: www.zf.ro

ideea povestilor apartine Anastasiei 

joi, 24 octombrie 2013

"Nimeni nu citeşte pentru a şti, ci pentru a uita"

Citeşte zi şi noapte, rătăcind prin spaima veacului, şi nu uita că lectura suplineşte oricând opiul. Cărţile trebuie înghiţite ca prafurile adormitoare. Nimeni nu citeşte pentru a şti, ci pentru a uita.

Emil Cioran

joi, 16 mai 2013

Din nou...pauza!

In ultima perioada de timp nu prea am reusit sa va vizitez,nicicum sa comentez,nici pe blogurile voastre,nici pe al ca meu ca sa raspund celor care mi-au scris,asa ca nu am alta solutie decat sa fac o pauza (cat mai scurta imi doresc eu).

Sper ca perioada extrem de aglomerata pe care o am la job sa nu dureze si sa pot reveni la un ritm normal al intalnirilor aici,pe blog....
Pana atunci va las un gand bun si o imbratisare...oricum o sa trec din cand in cand sa va "vad" si o sa mai postez cate ceva atunci cand timpul mi-o va permite...
>:D<

luni, 13 mai 2013

MEVLEVI - fratia dervisilor care se rotesc

Membrii acestei fratii sunt urmasii renumitului poet si mistic turc Meulany Gelaluddin Rumy...
Ceremonia Sema, concepută în şapte părţi, simbolizează călătoria mistică a individului, în ascensiunea sa, prin minte şi inimă, către unirea completă cu divinul. Oglindind natura ciclică a existenţei şi a tuturor fiinţelor, dervişul sufit se întoarce către adevăr, creşte prin iubire, îşi abandonează ego-ul şi îmbrăţişează perfecţiunea. Se întoarce apoi din periplul său spiritual pentru a servi întreaga Creaţie. Îmbrăcaţi în lungi robe albe – simbol al giulgiului care înfăşoară ego-ul – şi purtând pălării înalte, în formă conică (piatra de mormânt a ego-ului), dervişii dansează chiar şi ore în şir. Cu mâna dreaptă orientată către în sus, pentru a primi binecuvântarea Cerului şi cea stângă în jos, pentru a se acorda cu Pământul şi corpul rotindu-se de la dreapta către stânga, dervişul se învârte în jurul inimii şi îmbrăţişează toată Creaţia cu dragoste, cu o intensitate tot mai mare, până când totul se topeşte într-o exaltare spirituală.....




text Laura Nani

(repostare)

Pink Mondays - P!nk



mai multe gasiti la  karma police