duminică, 20 ianuarie 2013

Poveste Parfumata - Parfumul Serilor


Aplauzele s-au stins si cortina a cazut, sala incepuse sa se goleasca.
Ea a mai ramas putin in loja pe care o impartise cu o familie, un el si o ea care veneau pentru prima data la Opera.
Pentru ca nu isi cumparasera libretul si nici nu aveau habar despre subiect, s-au amuzat pe tot parcursul spectacolului intrebandu-se cine moare la sfarsit.
E si asta un fel de amuzament se pare…
Muzica reprezinta incantarea cuvintelor isi spuse ea zambind si coborand cu grija scarile Operei, indreptandu-se spre statia de taxiuri.

Tot dintr-o loja a urmarit primul ei spectacol la Opera alaturi de bunicul ei…
Cum ar putea uita acea seara?
Pentru prima data s-a simtit invaluita de parfumul inconfundabil al salii de spectacol, parfum de lemn lacuit, de catifea si de caramele cu lapte, caramele cumparate de bunicul ei…
Isi aminteste cum caramele i s-au topit in palma de emotie ascultand ” Corul Robilor” din” Il Nabucco” de Giuseppe Verdi.
Taximetristul a franat brusc, semaforul trecuse pe rosu si il prinsese nepregatit…mereu in goana lumea asta…spre ce, spre unde?
Isi continua sirul gandurilor, acum ii rasuna in urehi “Habanera” din opera “Carmen” a lui George Bizet si odata cu ea simte atingerea parfumului lui, 4711 Original…

Il are alaturi in loja, ii zambeste zambetului ei pierdut in ochii lui, inspira aroma discreta dar persistenta de rozmarin, lavanda si citrice.
Cate toamne ploioase dar invaluite in parfumul lui nu au petrecut mergand pe jos pana acasa, unde diminetile aveau parfum de cafea proaspat rasnita?Au fost mai mult de 30 de toamne, da, cu siguranta mai mult de 30…
Zambeste amintindu-si felul in care el ii incalzea mainile dupa ce intrau in casa si caldura le aducea furnicaturi in obraji si pe varful nasului…
Acum a intrat singura in casa, singura dar cu amintirea atingerilor altor seri friguroase.
Apa fierbe, lamaia este taiata deja feliute, mai trebuie adaugat ceaiul…
“Addio del passato” din “Traviata” lui Giuseppe Verdi rasuna in camera iar din ceasca subtire de portelan alb, aproape translucid se ridica parfumul ceaiului pe care il prefera batrana doamna, o combinatie de ceai negru, ceai verde si scortisoara…

La varsta ei acesta e parfumul singuratatii, parfumul serilor in care isi intalneste amintirile, il intalneste pe el.
Ceasca odihneste acum pe masuta, muzica a tacut, au tacut si amintirile…
A fost parfumul ultimei seri, parfumul unei vieti frumoase…




Postare inscrisa in Clubul Povestii Parfumate,gazduit ca de fiecare data de Mirela.




Au mai scris :Silving,Vienela,
Nina,Diana
,Mala,SARA,Elly,Poclid Roxana Simona,
Lili3d,CARMEN

45 de comentarii:

  1. Da, intr-adevar ai reusit sa ma convingi dincolo de orice statistici, ca intr-adevar femeile traiesc mai mult decat barbatii, atat la propriu, (ca altfel nu mi-am putut explica de ce acea femeie era singura si se gandea in mod retrospectiv si mai ales recapitulativ la spectacolele de opera din trecut), cat posibil chiar si la nivel figurat, (in sens de "traire", de perceptie si cunoastere si comunicare cu lumea din jur si prin ajutorul emotiilor, desi, ma rog, exista, desigur si exceptii semnificative si alea, de ex barbati cu talent artistic).

    Am scris cuvantul "semnificativ" tocmai ca sa precizez ca NU faceam o judecata comparativa de "valoare" intre un tip de perceptie si cunostere si alta, ci era o simpla reflectie generata de acest articol...desigur habar nu am cat de adevarata sau valabila, dar asta e o alta chestiune ce trebuie determinata de cercetatorii profesionisti din domeniile respective, nu de mine, si mai ales nu in weekend.

    RăspundețiȘtergere
  2. la concluzia asta a ajuns si prietenul meu,femeile traiesc mai mult! :))

    ideea acestei postari are ca tema "parfumul serilor",e doar o naratiune pe o tema data...
    importanta este atmosfera,in locul "ei" putea fi foarte bine "el" pentru ca si barbatii au sensibilitatile,amintirile si perceptiile lor legate de trecut dar si de viitor...
    eu am ales-o pe "ea" pentru ca in mai multe feluri ceea ce am scris are legatura cu trecutul meu si cine stie...poate chiar cu viitorul...
    cred ca ne dorim cu totii ca la sfarsitul vietii sa putem insirui amintiri frumoase,parfumate la propriu sau la figurat...

    RăspundețiȘtergere
  3. O poveste frumoasă, cu puţină nostalgie şi final trist.
    Să ai parte de o seară liniştită însoţită de o nopate odihnitoare.

    De acum dialogăm aici: http://abbilbal.blogspot.com

    M-am întors la Bălgrad şi cred că rămân definitiv aici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc de urare Liviu,o duminica placuta iti doresc la randul meu!
      aseara pe unul din blogurile tale nu am putut intra...

      Ștergere
  4. Frumoasă poveste, bine scrisă dar tristă. :(
    Nu vreau să mă gîndesc la "după".

    Dar, tot e bine că mi-ai amintit ceva: leneş cum sînt, n-am mai fost la Operă de muuuult, de prea mult aşa că, voi studia programul... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. acest 'bine scrisa" venind de la tine ma maguleste,multumesc Tibi :)

      nici eu nu merg des,poate o data,de doaua ori pe an...stagiunea asta inca nu am ajuns :)

      Ștergere
  5. Deși tristă, mi-a plăcut povestea ultimei seri pline de parfumul amintirilor de-o viață...:)
    Vă doresc multe, multe seri pline de parfum de poveste!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc de aprecieri Sara si de ganduri frumoase!
      viitorul sa-ti aduca multe,multe seri frumoase si amintiri asemenea :)

      Ștergere
  6. Salut!
    Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
    Un an nou fericit iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc de apreciere,o sa trec pe la tine...
      un An Nou cu spor iti doresc si eu!

      Ștergere
  7. Am mai spus eu ca e bine sa va citesc povestile despre parfumuri, macar mai invat despre fiecare cate ceva si la o adica stiu ce sa cumpar :))

    Frumoasa postare, Pandora,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc de apreciere Cartim :)

      daca iti face placere ni te poti altura...
      Mirela este gazda Povestii Pafrumate,in fiecare duminica este aleasa o tema de catre membrii Clubului,inscrierea se face la Mirela...sigur,nu esti obligat sa scrii duminica de duminica decat daca poti si iti face placere...
      in caz ca te hotarasti spune-mi si eu o anunt pe Mirela,o sa te contacteze si ea :)

      Ștergere
  8. Parfumul serilor și dimineților care fac serile mai frumoase și mai râvnite e amețitor aici, la tine...E cam trist finalul, dar spune-mi că vor mai fi seri și că ele vor avea din nou parfum. Fiecare seară merită un parfum al ei, poate că, dacă i-l oferi tu, ea o să ți-l redea însutit.
    O seară cu adevărat parfumată, dragă Pandhoraa! Îmbrățișări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. finalurile nu sunt intotdeauna fericite dar nimic nu ne impiedica sa speram ca pot fi :)
      te imbratisez si eu Mirela,o seara frumoasa iti doresc la randul meu!

      Ștergere
  9. Ce frumos ai scris!
    Tare mult mi-a placut!
    Trebuie sa intuiesc ce are legatura cu tine in poveste....:)
    Hai te pop!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in prima parte da dar despre viitor...cine poate sti? :)
      pup si eu geamana mea care gaseste mereu ceva bun de apreciat la mine,multumesc :)

      Ștergere
  10. momente din viata transformate in amintiri olfactive...frumos!

    RăspundețiȘtergere
  11. Poate - cele mai frumoase amintiri. Cele ale unei vieți împlinite...

    RăspundețiȘtergere
  12. câta emotie în aceasta poveste! melancolie împletita cu gustul pentru muzica elevata... amintiri, sentimente, bucurii, regrete... Minunata povestea ta! si culmea, nu?! si eu tot la o astfel de seara m-am gândit :)) semanam mult, nu-i asa, draga mea draga? ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa este,nu degeaba esti tu draga mea draga :)
      nu ne-am vorbit dar ne-am regasit in aceeasi zona a muzicii parfumate de amintiri :)
      ma bucur ca ai simtit emotia din povestea mea...te pupacesc draga mea! :)

      Ștergere
  13. Frumos si adevarat ! Si ce fotografie calda ... Ceai negru cu ceai verde n-am incercat, dar daca voi bea asa ceva, ma voi gandi la povestea ta ... Noapte buna, Pandhora !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi-ar face placere sa incerci aceasta combinatie :)
      o noapte buna iti doresc la randul meu Dani!

      Ștergere
  14. Frumoasă poveste, cald povestită...
    Noapte bună!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Anastasia :)
      o noapte buna iti doresc si eu!

      Ștergere
  15. Povestea ta emana multa caldura,amintiri,suflet.
    A fost o placere sa-mi scald privirile printre cuvintele invaluite in asemenea miresme.
    Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Angi pentru ca te-ai bucurat de parfumul acestor amintiri :)
      o noapte parfumata iti doresc la randul meu!

      Ștergere
  16. Frumos. Exista atat de multe astfel de povesti...de jumatati ramase singure.
    Cand mai locuiesc cu cate un copil...e mult mai bine. Tristetea si durerea sunt tot acolo dar timpul pentru gandurile care se intorc mereu in urma, in trecutul fericit, e mai redus...
    Mi-a placut mult.
    O noapte buna, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  17. Am comentat si nu stiu daca s-a dus unde trebuie. Azi cu Blogger s-a petrecut ceva. A scos editarea din postare de pilda... :(
    In plus nu ma recunoaste. Ai patit la fel?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ti-am raspuns la postarea precedenta...nu stiu ce s-a intamplat azi dar ceva a fost...
      da...singuratatea asumata nu poate fi usoara...
      multumesc de apreciere Elly :)
      o noapte frumoasa iti doresc la randul meu!

      Ștergere
  18. Se spune ca, atunci cind nu mai avem amintiri am murit. Poti interpreta finalul povestirii ca pe un final 'organic' dar eu, poate si datorita meseriei de baza, prefer sa nu cred in acest final si-l aleg doar pe cel al cuvintului.
    O poveste cu arome de ceai cu scortisoara si singuratate, o singuratate impartita doar intre amintiri si cel care le-a plasmuit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat si din acest motiv singuratatea poate parea non-singuratate...

      Ștergere
  19. Culmea e ca acum si-a revenit editarea. Am verificat. Chiar sunt curioasa de comm-uri. De regula la tine, fiind moderare, imi apare "Comentariul dvs. va fi vizibil după aprobare." Dupa ce am comentat la poveste nu a aparut...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da,probabil ca acel comment nu a fost inregistrat...
      mi s-a mai intamplat si mie pe alte bloguri...
      bine ca totul a reintrat in normal din cate spui tu...

      Ștergere
  20. În curând se face dimineaţă şi cafeaua din ceşti îşi lasă aburul să se plimbe prin cameră.

    RăspundețiȘtergere
  21. Am plâns. Lacrimile îmi curg şi acum udând tastatura şi dacă ar putea lăsa în locul urmelor de sare, cuvinte, probabil că acum şi tastatura ar vibra. Prin simţurile toate mă inundă parfumul ameţitor al atâtor seri în care nu ştiam dacă vântul sălbatec aleargă şi-mi răvăşeşte părul, sau mâna LUI îmi atinge capul într-o furată mângâiere, încercând chipurile să-mi adune din păr florile cernute din teiul înflorit, în timp ce de undeva, de departe ajungeau învăluindu-mă într-o vrajă din care cu greu reuşeam să ies, acordurile răscolitoare (culmea!) ale “Addio del passato”ului. Şi câte ar fi !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma emotioneaza emotia ta...
      pastreaz-o si bucura-te mereu,mereu de ea!

      Ștergere
  22. Nu ştiu ce s-a întâmplat! Am scris un comentariu şi în momnetul în care am completat câmpurile obligatorii, a dispărut. Nu cred că pot rescrie, fiindcă fusese o revărsare de sentimente, scrisă printre lacrimi. Mi-a plăcut mult felul în care ai croşetat dantela din cuvinte. Mi-ai trezit amintiri al căror tumult l-am revărsat în comentariul furat de internet. Probabil că aşa trebuia să fie: acel parfum sublim al unei seri de târzie primăvară, când florile de tei încep să domine simţurile, îi fusese scris să rămână în inima mea.

    RăspundețiȘtergere
  23. O poveste cu parfum de vieti frumoase – poate nu usoare dar frumoase.
    Cand singuratatea se asaza cu noi la masa prea multe nu mai avem de facut. Putem doar sa ne-o apropiem si sa bem un ceai cu ea.

    Ai povestit atat de... natural incat simt mirosul de ceai cu lamaie, dar si mirosul frigului de afara! :)
    Si, cumva, s-a strecurat o lacrima...

    Acel parfum al salilor de spectacol la care nu m-am mai gandit a facut sa vibreze ceva in sufletul meu... Imi amintesc bine acel miros al cortinei care misca aerul la inceput si la final, intre acte, si umplea sala cu un amestec parfumat de praf, de lemn, de vopsea, de colonie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da...singuratatea,o realitate care ne paste pe fiecare dintre noi...
      parfumul unei sali de spectacol ramane inconfundabil chiar si in amintire si da...batrana doamna merita tandretea unei lacrimi...
      multumesc Diana!

      Ștergere
  24. Cat de frumos poti sa impletesti tu povestea cu parfumul ! Aseara nu eram in stare sa comentez...m-a impresionat !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc,multumesc ca ai trait emotia alaturi de mine,citind...

      Ștergere
  25. Suflet sensibil, mi-ai transmis emotiile tale, m-ai transportat in lumea feerica a muzicii de calitate, mi-ai adus aminte ca uneori viata aduce si suferinta... Tare mult mi-a placut povestea ta, Pandhora!

    RăspundețiȘtergere