duminică, 3 martie 2013

"Idolul acestui oras, marea zeita, este doar femeia, datorita frumusetii sale"

 Azi chiar este primavara afara si pentru ca este asa haideti sa vedem unde se plimbau si cum se bucurau de aerul proaspat bucurestenii de altadata...

Pana sa existe
soseaua Kiseleff, bucuresteanul nu avea un loc special amenajat pentru plimbari. Existau numai doua mici gradini. Prima era "Gradina cu cai" de langa actuala piata Kogalniceanu, botezata astfel dupa caruselul care facea deliciul copiilor si era plin ochi in dupa-amiezile toride de vara. Alternativa era gradina din dealul Mitropoliei, deschisa in anul 1833.
Exista obiceiul ca de 1 Mai, marile gradini boieresti sa-si deschida portile celor ce visau la o zi la iarba verde. Nu exista o gradina cu alei si iz european, cu flori, plante locale, exotice si decorative. Generalul conte Kiseleff a fost artizanul ei, iar plimbarea "la sosea" a fost primul semn de emancipare si bun-gust. Denumirea oficiala era aceea de "promenad public". Kiseleff a amenajat trei "piete" pentru plimbare: pe
podul Mogosoaiei, la hanul Filaret (care ocupa partea dinspre strada Campineanu de astazi, pana in mijlocul Podului) in dosul Mitropoliei.
In aceea vreme, capul podului Mogosoia era un drum vechi care ducea la Ploiesti si taia o mahala noroioasa cu casute strambe. Proiectantul gradinii care a primit numele generalului Kiseleff a fost Carl Meyer, acelasi care transformase o mocirla in Gradina Cismigiu. Astfel, aleea Banesii sau "Aleaua cea mare" cum i se mai spunea, a primit numele de Soseaua Kiseleff.
Germanul Kunish, dupa un voiaj in Tarile Romane, o descrie detaliat. Prima parte are alei cu randuri de pomi si e rezervata mersului cu trasura. Se sfarseste intr-un rond mare in mijlocul careia se afla o arteziana. A doua bucata de sosea avea pe margini parcuri largi.. Ultima parte era cam ocolita de protipendada pentru ca mijlocea trecerea de la Sosea la drumurile spre tara.
In locul unde azi troneaza Casa Presei era un loc de popas pentru trasuri si birjari. Comparata cu Champs Elysees si Bois de Boulogne, soseaua e loc de intalnire pentru lumea buna pentru ca orice persoana care se respecta trebuie sa se afiseze o data pe zi, vara de la 17 la 22 iar iarna de la 14 la 16. Costul unei plimbari la Sosea cu birja urca spre 5 lei (suma uriasa) in 1880, deoarece aici se desfasura un adevarat ritual al promenadei dupa reguli nescrise.
Bucurestiul vazut prin lupa de Le Corbusier, avea aer alinat, de mic Paris. "Calestile defilau pe Calea Victoriei, damele se lafaie in toaletele lor de la Paris, sobre, dar somptuoase, cu palarii mari negre, gri sau albastre care fac sa fluture cate o pana enorma, sau cu parul abia cuprins de o toca.
Fardul ochilor si al buzelor, pe un chip linistit, formele nobile ale unor trupuri frumoase sub mangaierea stofelor, totul ne indemna sa le recunoastem, sa le admiram amintindu-ne, cu melancolie, de seducatoarele Parisului monden. Aici totul indeamna spre un cult al femeii. Idolul acestui oras, marea zeita, este doar femeia, datorita frumusetii sale. Doamna, sa nu mi-o luati in ras daca sunt uluit. In plus, peste tot, obsedant, mirosul de crini pe care-i vand tigancile".
Pentru o plimbare cu o trasura mai buna, timp de o ora, aveai de platit 60 fileri (un filer insemna o centima, un ban – era moneda obisnuita pe vremea ocupatiei austriece) si doar 20 fileri cu una de clasa a treia. Erau trasuri produse in ateliere europene recunoscute (italiene, frantuzesti, austriece, rusesti), unele mai frumoase ca altele. Conducatorii bidiviilor, vizitii, erau imbracati cu mantii captusite cu matase, de diferite culori, imbodobite cu fireturi si brandeburguri aurite.
Trasura depasea capul Podului Mogosoaiei patrundea in primul rond in zona Statuii Aviatorilor de azi si se deplasa catre al doilea, putin inainte de Arcul de Triumf; apoi intreg ceremonialul se repeta din nou pentru ca prezenta lor sa fie remarcata.
Noblesse oblige. Bucurestenul etala la promenada luxul echipajelor si al straielor. Duminica si in zilele de sarbatoare nu numai aristocratia venea aici, ci tot orasul, asa ca circulatia devenea imposibila " pe masura ce trasurile se ingramadesc mai numeroase si este o placere sa urmaresti cu privirea, sub torentele de lumina electrica scurgerea echipajelor, crupele cailor, stralucirea rotilor scanteirea haturilor".
Dupa 1900 au aparut ulanii, soldati inarmati cu stegulete care supravegheau circulatia; se plantau in miezul aleilor si dirijau trasurile. Tramvaiele cu cai soseau la capatul Podului de pe b-dul Coltei si de pe strada Buzesti. Primele aveau capatul aici, cele care veneau de pe Buzesti isi continuau drumul pe soseaua Jianu.
Cu sarm si "blazon", Soseaua, emblema orasului, locul cel mai animat si mai vizitat al capitalei surprindea musafirii sositi din Apus. Ferdinand Lassale scria la Sosea, - curata ca un nou nascut, fara urma de praf, muzica militara alinta alaiul la plimbare-, defilau cel putin patru sute de trasuri. Si intre ele echipaje stralucitoare, arnauti in aur. Le Corbusier face un portret bun de rama, orasului din mlastina Dambovitei: "Echipaje nenumarate cu caii muscand zabala. Birjarii, eunuci obezi cu voci pitigaiate, gonesc caii splendizi si iuti, prin îmbulzeala.
Ridicati pe capra, birjarii poarta "toga" din catifea albastra-inchis, iar zgomotul miilor de copite bate pe caldaram un ritm, o muzica, ce nu se opreste nici chiar noaptea. Ce sa va mai spun despre acest oras plin de copaci, care se intinde pana departe, dand insa impresia unui cartier de modesti proprietari? Strazile sunt scurte iar cladirile nu au mai mult de doua etaje. Pe aici, arhitectura, ca si viata, nu este luata in serios."


 
Sursa informatii: Alexandru Lancuzov "De la tramvaiul cu cai la automobile" (metropotam.ro)

foto: Beizadea Grigore Gr. Ghica 1813-1861 la "Sosea" pe la 1845, aquarela 18,5x34cm

36 de comentarii:

  1. Da, se pare ca Costin trage chiulul azi asa ca merita sa ne plimbam! Interesanta povestioara!
    O duminica frumoasa, hai la o terasa daca e soare sa ne dezmortim ca mustele! :))
    A fost baba ta? Sau nu ai ales o baba?
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da...am vazut ca a disparut din nou Costin...dehh...primavera asta :)
      baba mea e maine,sper sa fie calduroasa si blanda ca cea de azi pentru ca si eu sunt blanda de felul meu :)
      daaa...ce placut ar fi fost sa ne plimbam la Sosea,mai ales ca tu spuneai ca ai locuit in zona :)
      o sa ies oricum si eu putin la soar :)

      si da...am observant ca in sfarsit problema s-a remediat...sper sa nu se mai repete dar sincer,ma indoiesc...
      pup draga Minnie,ma bucur ca ai facut o scurta plimbare la Sosea alaturi de mine....chiar daca in alte timpuri :)

      Ștergere
  2. URAAAAAA!!!
    Sa reactualizat blogul! Ai observat?

    RăspundețiȘtergere
  3. M-ai rapit in atmosfera acelor ani!
    Foarte interesant tot ce ai povestit!
    Multumesc Pandhora!
    Duminica placuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu drag Melly...este atmosfera in care ma simt cu adevarat minunat :)
      cu siguranta viata nu era atat de dulce ataunci dar mie imi place sa-mi imaginez ca da :)
      placuta sa-ti fie si tie ziua draga Melly!

      Ștergere
  4. Mulţumesc, Pandhora, pentru plimbarea prin timp şi frumos... chiar aveam nevoie :)
    Mă uit pe geam... şi soarele-mi zâmbeşte, ca să-ntregească starea de bine pe care mi-ai dat-o.. :)
    Pup, o duminică cât mai plăcută!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu drag Anastasia...chair soarele de afara mi-a adus aminte de plimbarile la Sosea :)
      placuta sa-ti fie si tie duminica,multumesc! :)

      Ștergere
  5. Bună scumpo!
    Superbă povestioară,mi-ar fi plăcut să mai
    fie și astăzi trăsurile cu cai!
    O duminică minunată și plină de bucurii!
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ar fi fost placut da, doar ca ritmul in care traim le-ar fi facut sa fie lipsite de farmec...
      multumesc de urare,o duminica placuta iti doresc la randul meudraga Elena,pup! :)

      Ștergere
  6. ce plimbare frumoasaaaa! mai vin cu tine la plimbare, pentru ca stii atâtea legende frumoase si cunosti istoria atâtor locuri fermecatoare.
    Sa te bucuri de primavara care s-a instalat in Bucuresti. Imbratisari si pupici, draga mea draga.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o sa ajungem si pe Kiseleff cand vei mai veni...restul va face imaginatia noastra :)
      sa stii ca primavera e pe drum si va ajunge mai curand dect crezi la tine! :)
      te pupacesc si eu draga mea draga! :)

      Ștergere
  7. Frumoasa si captivanta aceasta istorie a Bucurestiului. Sunt atatea lucruri interesante, care merita sa fie cunoscute, mai ales de catre cei ce locuiesc in marele oras. Ar fi tare fain daca locuitorii si edilii capitalei ar conserva cat mai multe din lucrurile si locurile vechi si frumoase, care amintesc de stralucirea de odinioara a capitalei.
    O duminica frumoasa, draga Pandhora! Si sa mai vii cu astfel de istorii, caci sunt mai mult decat interesante. Am aflat multe lucruri aici, la tine.
    :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu sunt fascinate de acea perioada in care timpul avea alta valoare si nu numai el...
      da...edilii capitalei...darama mai mult decat refac...pacat pacat...
      ma bucur ca plimbarea ti-a facut placere :)
      o dupa-amiaza minunata iti doresc draga Alex!

      Ștergere
  8. M-am născut, în... Medgidia! :)
    Într-un subsol cu poveşti.
    Dar acum, sunt mâţa-ntâia,
    Cu-aere de Bucureşti! :)
    Draga mea, trecui, p'aici
    Doar ca să-ţi dau miaupupici! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. plin de talent esti tu draga Baghi pe langa frumusete...am mai zis,mare noroc ca nu sunt o pisicuta,cadeam rapusa farmecului tau :)
      pastrez miaupupicii si iti las o mangaiere pana incepi sa torci >:D<

      Ștergere
  9. interesant istoric! imi pace ca aflu lucruri noi de cate ori vin la tine! si...bine-ai revenit! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur daca se intampla asa :)

      am fost tot timpul aici doar ca postarile mele nu se actualizau...

      Ștergere
  10. Frumoasa incursiune in trecutul stralucitor al Bucurestilor de alta data! Coincidenta sau nu, ieri seara ne-am plimbat, in BV, pe Sirul Livezii (azi) - soseaua ce duce spre Poiana. Pe vremuri, in zona era "promenada regala", "drumul regal" unde se adunau brasovenii pentru a... fi vazuti de ceilalti! :) Si ne imaginam exact ceea ce descrii tu aici despre trasuri si palarii si rochii aduse de la Paris - dar mai ales de la Viena, in Brasovul de alta data. Apoi, in drum spre casa, ne-am imaginat ca platim taxa de intrare in oras, trecand peste vechea cale ferata a trenului suburban care circula candva prin oras - si a carui urma nu se mai vede, evident. :)
    Duminica minunata sa ai! Si o saptamana cu mult Soare - la propriu si la figurat!
    Cu drag,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cam asa mi se intampla si mie cand ma plimb pe Kiseleff,imi imaginez cum era altadata :)
      nu stiam ca drumul spre Poiana se numea d"drumul regal"...il voi privy cu alti ochi data viitoare :)
      o seara frumoasa si o saptamana perfecta iti doresc la randul meu! :)

      Ștergere
  11. Fascinanta viata Bucurestiului monden de altadata!
    Azi nu prea existi daca nu esti vazut in cluburile de fitze... Par sa se fi schimbat lucrurile. Doar par :)
    O seara faina, Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat,par sa se fi schimabt lucrurile,doar par...
      nu-mi plac cluburile,merg rar si doar daca am un chef nebun de acest "altceva" :)
      faina sa-ti fie si tie seara Elly,multumesc! :)

      Ștergere
  12. M-am plimbarit cu tine si am avut si palarie....:))
    Cu soarele asta de primavara nu-i de joaca!
    Faina sa-ti fie seara!
    Pop!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. trebuie sa-ti spun ca esti chic cu palarie :)
      pup geanina,incantatoare sa-to fie si tie seara! :)

      Ștergere
  13. Intr-adevar interesant asa ca descriere de moravuri culturale de catre niste contemporani (in acele citate). Deci si pe atunci se purtau toaletele si echipajele de fitze, cu oarecare ostentatie demonstrativa, asa ca sa rupa gura targului !! Pai daca o asemenea "atitudine" l-a uimit chiar si pe dl Le Corbusier, atunci ce o mai fi de zis ?! Intr-adevar destul de multi straini vizitatori si ai Romaniei de azi sunt adesea nedumeriti asa la prima vedere de unde atatea zvonuri de saracie in Romania, plus unii turisti mai novici chiar se pot simti autentic intimidati, deoarece poate avusesera sperantele iluzorii in avantajele mai populare ale turismului relativ ieftin in tari in curs de dezvoltare, si cand colo...!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. inca o dovada ca timpurile se schimba dar moravurile si oamenii nu :)

      Ștergere
  14. Ce interesantå istorioarå :-)... multzumim. De pe vremea copilåriei zona de la Kiseleff spre Heråstråu a fost zona mea favoritå de plimbåri, ciclism si jogging ;-)

    RăspundețiȘtergere
  15. Sunt interesante povestile despre lumea de altadata, despre obiceiuri etc., si mie imi plac.

    RăspundețiȘtergere
  16. Am ajuns și eu, după o mare de musafiri dragi, care mi-au adus bucurie, numai că acum mi-e o leneeee...O minunată incursiune în Bucureștii de ieri, micul Paris plin de farmec. Să ai o săptămână însorită și senină, dragă Pandhoraa! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daca ai avut o zi plina de bucurii asta e tot ce conteaza :)
      o saptamana spornica iti doresc draga Mirela!

      Ștergere
  17. Frumos articol! De ce avem dorinta sa traim in alte timpuri? Oamenii erau la fel ca acum, dar parca au un alt parfum vremurile trecute! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. exact...acel parfum usor fanat dar persistent pe care il putem simti doar cu ajutorul imaginatiei :)

      Ștergere
  18. Ce vremuri frumoase ne faci sa traim, Pandhora! Imi amintesc de vechile mele lecturi, in care erau descrise aceste locuri si obiceiurile oamenilor care isi doreau sa fie parte din "lumea buna". Felicitari, Pandhora!

    RăspundețiȘtergere