vineri, 22 martie 2013

Psaltirea si celularul


Revad intotdeauna cu placere Iasul,ma linisteste blandetea lui si chiar daca este departe de a fi Roma, are si el cele 7 coline ale sale...
Dar nu despre Iasi as fi vrut sa povestesc acum...

Acum 10 ani am stat o perioada mai lunga -o luna- in Moldova....

Intamplarea m-a adus, pe mine si pe cele 5 colege ale mele la manastirea Dobrovat.
Este situata cam la 30 km de Iasi,o gasesti trecand prin padure si prin satul cu acelasi nume.....
La un moment dat iti apar in fata niste porti inalte din fier,in stanga lor un turn din piatra partial macinat de vreme si vremi.....si nici urma de manastire.....
Ocolind prin stanga turnul, apare brusc in fata biserica,este ultima ctitorie a lui Stefan cel Mare.

Are acel acoperis specific,fara turle....
In fata bisericii, urcand niste trepte abrupte si incomode se vede in sfarsit manastirea.....
La inceputuri cladirea a functionat ca puscarie apoi ca orfelinat pentru fete,a fost sediul unei scoli mestesugaresti si abia mult mai tarziu a gazduit chiliile calugarilor.....

Despre ei vreau sa vorbesc...

Erau 7 calugari fiecare avand camera lui(chilia).Camerele sunt foarte inalte,holurile largi si teribil de pustii....
Sunt niste oameni foarte simpli,traind din munca lor in gradina,in padure,primind danii de la vizitatori,crescand animale.

Asa am cunoscut-o pe vacuta Diana si pe calul Lica si o gramada de motani buflei si cu blana frumoasa si lucioasa si chiar ma intreb de ce....pentru ca fratii nu mananca carne-doar peste,atunci cand nu sunt in post...
Poarta doar sandale pana incepe iarna bine de tot si folosesc cu multa grija lemnele...
Noi am ajuns acolo in noiembrie,fulguia dar fratii au fost niste gazde perfecte.

Au facut mereu foc in camera de oaspeti (care avea vreo 20 de paturi )pentru noi 5....
Fratele bucatar pregatea dimineata chiar si cafea pentru noi.....
Acolo am mancat un bors de hribi uimitor de bun si...teribil de acru :)
M-a uimit simplitatea credintei lor.

Pentru ei raiul e o gradina cu flori mereu proaspete la modul real si in iad,la fel de real arde acel foc care ii perpeleste pe necredinciosi....
Cat am stat acolo-9 zile-nici macar o data parintii nu au insistat sa mergem la slujbe-ei mergeau -cred ca erau 5 sau 7 pe parcursul zilei si noptii...
M-am aproiat mai mult de unul dintre frati-parintele Grigorie,tanar de altfel.

Avea 28 de ani atunci.....
Am vorbit despre tot felul de lucruri....
Despre credinta lui simpla dar si depre faptul ca si el a trait''afara''.

Imi spunea-si asta m-a facut sa zambesc.....''am fumat,am cunoscut femei...am fost bodyguard!''....
Prima data a fost frate (novice) timp de 3 ani,dar a renuntat inainte de a fi hirotonisit...

Dupa un an a revenit si dupa alti 5 a fost primit in tagma calugarilor.
Avea un par foarte lung pe care se straduia sa-l tina curat, si o barba la fel....
A fost linistitor pentu mine sa schimb cuvinte cu acest om....

Simplu fiind,simplifica lucrurile si asta il facea echilibrat si impacat....
Era necajit in schimb pentru ca avea un telefon mobil foarte vechi care nu avea incarcator si de cate ori veneau oaspeti la manastire spera sa gaseasca un incarcator compatibil.....
Inainte sa plec i-am lasat un mobil cu tot cu incarcator,aveam oricum doua si el simtea nevoia sa mai pastreze legatura cu lumea,pleca rar de la manastire....
Cand ne-am luat la revedere,mi-a strecurat in mana o Psaltire micuta....

Mi-a spus ca el citeste in fiecare seara din ea si e obiectul lui cel mai de valoare......
Mi l-a dat si m-a binecuvantat....
O pastrez si acum,e mereu cu mine.....ca si gandul lui bun... 


(repostare)

50 de comentarii:

  1. Mulțumesc pentru această pricestuire ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Fiecare om are valorile lui.El a dorit lumea ta,daruindu-ti din lumea lui...
    Valoroase aduceri aminte!

    RăspundețiȘtergere
  3. acum si calugarii au telefoane, masini, computere etc...calugaria e o necesitate sufleteasca si se implineste doar cu taierea voii, infranarea vointelor si-a placerilor. curatenie si saracie. dar acum traim cu totii vremuri moderne :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si atunci erau multi care aveau,azi cu siguranta sunt mai multi :)
      da,este exact asa cum spui dar pentru fiecare,implinirea datorintelor are sumedenie de pasi...

      Ștergere
  4. O povestire cu invåtz...
    Noapte bunå

    RăspundețiȘtergere
  5. Am citit şi recitit acest text emoţionant şi mă întreb iar şi iar, de ce nu scrii mai des despre astfel de experienţe extraordinare care te-au marcat?
    Ai multe de spus. Foarte multe. Ce te reţine? Nu ştiu, treaba ta, şi nu am eu de ce să mă bag în gîndurile tale...
    Spun un singur lucru: mulţumesc pentru că mi-ai adus acest episod în faţa memoriei mele care acum, după această superbă destăinuire, îmi restituie (din memorie) experienţe relativ similare pe care le-am trăit şi eu, în această lume fantastică a călugărilor şi a mănăstirilor ţinute în viaţă de credinţa lor în cele nevăzute şi în Increat.
    Ei călugării şi ele călugăriţele, păstrători a tradiţiei vii a credinţei şi a valorilor din ce în ce mai puţin văzute în adevărata lor valoare de lumină şi de far călăuzitor al neghiobilor care suntem noi, mirenii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu scriu pentru ca senzatia mea este ca au valoare doar pentru mine...
      tu draga Tiberiu ma emotionezi de fiecare data cu aprecierile pe care le faci vis-à-vis de povestioarele mele,multumesc,inseamna mult pentru mine...
      sper ca vei impartasi cu noi acele intamplari care te-au impresionat si da...este o lume diferita,cea a calugarilor doar ca sunt calugari si calugari,manastiri si manastiri...
      te imb ratisez draga Tibi >:D<

      Ștergere
    2. Ştii că de obicei sînt laconic şi şugubăţ.
      Nu-s prea politicos de felul meu şi nu împart laude; chiar cred ce spun despre tine.
      Şiiii gata acum, cu firitiselile, da? huguleţ :)

      Ștergere
    3. >:D< asta e pentru Tibi cel sugubat :)

      Ștergere
  6. Îmi imaginez ” gramada de motani buflei si cu blana frumoasa si lucioasa”, cred că erau o încântare pentru o iubitoare de pisici! Uneori mi-e necaz când văd prin sertarul-în-care-sunt-lucruri-vechi, că fiecare casă are așa ceva, cele 4 celulare în stare de funcționare, ultimul chiar foarte bun, dar înlocuite cu cele mai nou apărute de Vărsătorul și Geamăna mea, obsedați de noutăți tehnice. O să caut oameni care au întradevăr nevoie și le voi dărui, așa am făcut și cu alte aparate.O faptă bună care-ți va aduce bucurii, dragă Pandhora. Un weekend frumos și senin îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa stii ca da,mai ales ca erau blanzi si lipiciosi :)
      mi-a facut placere sa fac acel dar atunci,sa acopar o nevoie,cu atat mai mult gestul lui m-a surprins...
      in povestirea mea am uitat sa adauga ca ma mai suna si in ziua de azi inainte de Paste si de Craciun,ne-am revazut la un moment dat cand a trecut prin Bucuresti si se pregtea sa se mute la manastire din Dambovita...

      Ștergere
  7. Ai fost la Iasi fara mine?!;)
    Mi-a placut cum ai povestit. Imi sunt atat de cunoscute locurile acelea.....
    E pop!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am fost,dar m-am gandit la tine draga mea geamana :)
      pup si eu!

      Ștergere
  8. M-a impresionat povestea despre fratele Grigorie, ca si bunatatea de care ai dat tu dovada in acea zi. Cred ca ai primit cu mult mai mult de atunci...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. foarte adevarat Vienela,foarte adevarat si sa stii...inca mai primesc :)

      Ștergere
  9. Frumoasă povestirea ta, dragă Pandhora! Da, sunt locuri care ne rămân lipite de suflet, la fel cum sunt şi oameni care rămân acolo, la inimă, pentru felul lor de a fi, care ne bucură sufletul. Şi eu am strânse de pe la mânăstiri tot felul de mici amintiri: iconiţe, mătănii, cărticele pe care le-am primit cu drag, de la oameni dragi. Unii nu mai sunt printre noi, iar acele lucruri mai dragi îmi sunt!
    O zi cât mai frumoasă îţi doresc, dragă Pandhora! :-)

    RăspundețiȘtergere
  10. te inteleg perfect draga Alex,te inteleg perfect!
    o zi minunata iti doresc la randul meu! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Emotionanta povestea ta! Fratele Grigorie a gasit mai multa liniste acolo, in manastire! Imi place sa-i ascult cum vorbesc!
    Am intalnit o calugarita care dupa ce a ajuns in lumea noastra la apogeu(avea doctorat, studii si carti publicate... o cariera fabuloasa ), a renuntat la tot si s-a retras la manastire!
    Un weekend linistit, Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu siguranta nua gasit in "lumea noastra" ce a cautat...
      imi doresc pentru ea ca acolo sa fi gasit...
      te imbratisez draga Nicole!

      Ștergere
    2. Sunt convinsa ca a gasit ! Avea o privire atat de luminoasa si linistita...mi-a fost rusine si sa o intreb daca pot sa o fotografiez...parca nu vroiam "sa-i fur sufletul"...

      Ștergere
  12. Pandhora coboară de pe piedestalul de semi-zeitate antică, în realitatea actuală, şi ne deapănă amintiri frumoase "la gura sobei" (=blogului) redate prin cuvinte simple dar emoţionante, izvorâte direct dintr-o trăire unică, de suflet.Nu am locuit niciodată la mănăstiri, dar cunosc foarte bine cum e viaţa şi..."pravilele" pe acolo.Avem o mănăstire mare de maici pe care o vizităm des, la sărbători îndeosebi, şi adesea am luat cu noi maici la oraş.Celularul este ceva necesar, darvdevenit deja banal în lumea lor.
    Dedic Pandhorei o...romanţă pe tema postării : Jean Moscopolo căntă "Călugărul din vechiul schit" :
    http://www.youtube.com/watch?v=b2qQelWQsJI
    Numai bine şi "Doamne-ajută!"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc pentru dedicatie draga Marco :)

      Ștergere
  13. Iti doresc sa pastrezi mereu oamenii buni alaturi si cu ei, prin ei sa vezi lumina din jur!

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu una nu pot întelege acest mod de viata! Adica, o viata ai si si pe aceea o traiesti restrans si în singuratate? Dar desigur, asta este parerea mea!
    Weekend minunat Pandora! pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e gru de inteles si pentru mine dar pentru cei care fac acest gen de alegeri cu siguranta ca lucrurile stau altfel...
      [up si eu draga Minnie,duminica placuta iti doresc si eu! :)

      Ștergere
  15. Oamenii care sunt aproape de Dumnezeu inspira atata pace si speranta. Ti-ai reincarcat bateriile acolo!

    RăspundețiȘtergere
  16. Impresionanta postarea ta...

    Ce l-o fi dezamagit, sau pin ce eveniment a trecut acel om de a hotarat sa se autoizoleze intru credinta si singuratate...

    Felicitari pentru postare!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu mi-a spus nimic mai mult decat ce v-am povestit,si eu as fi vrut sa aflu mai multe dar mi-a fost jena sa-l intreb...
      multumesc pentru apreciere cartim!

      Ștergere
  17. :D hmmm, ce mi-ar placea sa ma plimb si eu asa :D sa vad locuri si oameni noi:D

    App, te invit sa scrii un guest post la mine pe blog, gasesti mai multe detalii acolo:D

    Seara faina:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt convinsa ca vei face mai multe calatorii decat crezi tu in clipa asta :)
      chiar acum trec pe la tine sa vad despre ce este vorba :)

      Ștergere
  18. Din lumea asta... care e un du-te vino continuu, cand treci pragul unei manastiri, parca timpul sta in loc. Totul este atat de simplu de la mult prea complicata viata, pe care in ultima instanta noi ne-o facem.
    Sa ai sufletul linistit si impacat, ajungi la desarvarsire prin destainuirea celor care te apasa, te descatusezi, si incepi sa traiesti in simplitate tu pentru Domnul.
    Un stil de viata nepretentios dar atat de bun, incat pretuiesti o ciorba de hribi ca pe ceva extraordinar, toate lucrurile cu suflet ies foarte bune.
    Parca si animalele se comporta altfel sau o fi parerea mea... Imaginea pe care mi-am facut-o eu, desi din spuse multi au avut asemenea trairi.
    Ai primit un dar pretios si de mare folos...cat paradigma cu mobilul pare ceva amuzant, dar e de folos mai ales pentru enoriasi, de multe ori daca ai un necaz ai avea pe cine sa suni si la 12 noaptea pentru un cuvant binecuvantat
    Seara buna Pandhora

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc pentru gandurile calde si pentru emotia pe care ai pus-o in ele...
      o noapte buna iti doresc si eu!

      Ștergere
  19. Ai avut o experienţă interesantă. Cred că după o astfel de "vacanţă", revii altfel în jungla de astfalt.

    RăspundețiȘtergere
  20. Si eu si sora mea avem colege de scoala care s-au calugarit... Colega mea, dupa ce a facut o facultate si a si lucrat 2-3 ani...s-a hotarat, aproape peste noapte, sa se calugareasca...
    Am mai intalnit-o de doua ori de atunci. Zicea ca e multumita. Poate chiar fericita. Era siin timpul liceului o fire mai retrasa...Eu am inteles-o. Acolo a simtit ea ca are chemare. La fel si oamenii pe care i-ai cunoscut tu...
    Frumoasa poveste!
    Weekend placut sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mereu am spus ca e mare lucru sa reusesti sa gasesti,sa-ti gasesti echilibrul...
      pentru multi calugaria este Solutia potrivita...
      o duminica placuta iti doresc la randul meu Elly!

      Ștergere
  21. sunt profund emotionata! nu am innoptat niciodata la o manastire în Romania. Am vizitat multe si ma admirat curatenia sufleteasca si disciplina in care traiau calugarii/calugaritele. Acum cativa ani am locuit intr-o veche manastire, in Germania, transformata in hotel... se puteau inchiria si chiliile, dar´scopul sederii noastre pe atunci - eram un grup de 14 persoane, era frumos (reuniune familiala), dar nu de reculegere spirituala... asa ca fiecare din noi a avut o camera dotata cu tot confortul unui hotel de 3 stele. Ceea ce ma face sa nu includ aceasta experienta in cadrul celor de locuit la manastire. Mi-as dori foarte mult o asemenea experienta, insa cred ca atunci cand am sa fiu pregatita si doar singura.
    Frumoasa descrierea ta, draga mea draga. Ma bucur mult ca ai revazut locurile care ti-au rascolit amintiri încarcate de emotie.

    RăspundețiȘtergere
  22. si pentru mine a fost o experienta inedita,singura de altfel...
    pentru fiecare lucru exista un timp...
    te imbratisez cu acelasi drag din totdeauna,pup!

    RăspundețiȘtergere
  23. Foarte frumos ai scris, Pandhora ! Emotionanta amintirea si felul in care ai pastrat-o ...

    RăspundețiȘtergere
  24. Asemenea povestiri ramin undeva intr-un coltisor de memorie si, de acolo, au grija sa ne arate obrazul atunci cind mai sarim calul...
    Fara cuvinte!

    RăspundețiȘtergere