luni, 4 martie 2013

Rimbaud si Verlaine

“Ti-e sufletul ca un peisaj ales
Ce vin sa-l farmece bizare masti;
In cantec de lauta, dansand, ies
Tristeti, de sub vopselele grotesti.”

Sunt versurile lui Verlaine, din “Clar de luna”, un simbol parca al pasiunii pentru Rimbaud, cel care i-a transformat viata.
De la existenta sa calduta de proaspat insuratel, Verlaine a ajuns brusc sa simta caldura arzatoare a pasiunii: aparitia lui Arthur Rimbaud, un tanar poet din provincie avea sa ii dea viata peste cap si sa ii schimbe destinul.
Intre cei doi este o diferenta de 10 ani. Cand Rimbaud i-a scris, la sfatul unui prieten, cateva randuri lui Verlaine cerandu-i parearea asupra catorva incercari literare, raportul de forte era clar: ucenic – maestru.
Verlaine era deja o figura importanta a recent infiintatului curent simbolist si se invartea in cercurile selecte ale avangardei literare pariziene. Tovarasii sai de cafea erau nume sonore ca Mallarme, Anatole France, Villiers de Isle-Adam.
Avea 24 de ani si se casatorise de un an cu o incantatoare tanara in varsta de 16 ani, de la care astepta un copil. In aceasta perioada infloritoare si calma a vietii lui, il cunoaste pe tumultosul Rimbaud, pe care l-a incurajat sa vina la Paris raspunzandu-i la scrisoare cu cateva randuri de incurajare si un bilet de tren.
Dintr-un sot fericit si un viitor tata, Verlaine a devenit brusc robul unei iubiri asezonate cu hasis, absint si multe conflicte. Inspaimantata de puterea pe care Rimbaud a capatat-o asupra partenerului ei de viata si de schimbarile petrecute, Mathilde il paraseste pe Verlaine impreuna cu fiul lor abia nascut.
Cei doi poeti indragostiti au inceput un lung sir de calatorii prin Europa, relatia lor ramanand insa pe cat de intensa, pe atat de tensionata. In 1873 are loc actul culminant al acestei legaturi – Verlaine, intr-un acces de disperare, trage 3 focuri de arma in iubitul sau care il amenintase – pentru a mia oara – cu despartirea. Verlaine este inchis pentru doi ani.
In rastimpul de doi ani Rimbaud scrie "Un anotimp in infern" – considerata unanim a fi una dintre cele mai importante lucrari ale sale. O creatie despre esecul artistic si esecul amoros, intampinata insa cu reticenta de critici – ceea ce l-a determinat pe Rimbaud sa arunce manuscrisul in flacari.
Cu ajutorul vietii abstinente din inchisoare, Verlaine isi redescopera credinta in Dumnezeu. Cand iese din inchisoare se reintalneste cu Rimbaud, dar acesta ii refuza incercarile de apropiere. Avea sa fie ultima oara cand cei doi se intalneau.
Respins atat de Mathilde, cat si de Rimbaud, Verlaine avea sa moara, in 1896, in cea mai mare mizerie – in locuinta saracacioasa a unei prostituate.
Dupa despartirea de Verlaine, Rimbaud a inceput o viata de aventurier – a invatat germana, araba, hindusa si rusa. A traversat Alpii la picior, s-a inrolat in armata olandeza, a insotit o trupa germana de circ prin Scandinavia, a ajuns pana in Egipt si Cipru si s-a stabilit in cele din urma in Etiopia.
S-a intors in tara doar pentru a primi ingrijire pentru boala care l-a si rapus. A murit de cancer in 1891, la 37 de ani.


 
Sursa: mayra.ro

43 de comentarii:

  1. daaa. ultimul refugiu, hulita femeie a nimănui şi a tuturor. parcă Minulescu a scris o minunată poezie despre, nu? de fapt, mai multe...

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stiu despre care poezie vorbesti...
    in rest,pasiunea nu are logica,daca ar avea, nu si-ar mai gasi sensul...

    RăspundețiȘtergere
  3. Rimbaud.... mai, mai! A ajuns el si în armata Olandeza! :)) Nu vreau sa scriu mai multe:)))))
    Ok, a trait intens, cat altii într-o adevarata viata, adica cel putin 75 de ani!
    pup, frumos articol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pup si eu draga Minne,tocmai de la tine veneam unde am ascultat o melodie fornicator de frumoasa :)

      Ștergere
  4. Celei care minte

    «Et fais – moi des serments que tu rompras demain.»
    PAUL VERLAINE

    Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
    Dar fiindcă azi mi te dai toată,
    Am să te iert –
    E vechi păcatul
    Şi nu eşti prima vinovată!...

    În cinstea ta,
    Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
    Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
    În pat ţi-am presărat garoafe
    Şi maci –
    Tot flori însângerate –
    Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
    Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
    Trei ramuri verzi de lămâiţă
    Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

    Dar iată,
    Bate miezul nopţii...
    E ora când amanţii,-alt’dată,
    Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
    Deci vino,
    Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
    Înfige-ţi în priviri Minciuna
    Şi-n caldul buzei Adevărul
    Şi spune-mi:
    Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
    Câţi au murit
    Şi câţi blestemă de-a nu te fi putut uita?...

    Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
    Dar fiindcă azi mi te dai toată,
    Am să te iert –
    E vechi păcatul
    Şi nu eşti prima vinovată!...

    Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
    Nu-ţi cer să-mi spui
    Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
    Ci tot ce n-ai spus nimănui.
    Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
    Nu-ţi cer
    Nimic din ce poetul palid
    Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
    Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
    Din şirul clipelor la fel,
    Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel,
    În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
    Şi-n priviri
    Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
    Şi-aşa, tăcuţi -
    Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori –
    Să-ncepem slujba-n miez de noapte
    Şi mâine s-o sfârşim în zori!

    RăspundețiȘtergere
  5. ciudat,nu facusem legatura...poezia o stiu si cred ca am si postat-o pe la inceputurile blogului meu...
    candva as fi zis ca aproape imi este dedicate dar intre timp mi-am revenit :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. he he. :)
      Minulescu a fost o rană pentru el, un balsam pentru toţi adolescenţii întîrziaţi.

      Ștergere
    2. rana si balsam suntem cu totii pe rand dar fara harul lui Minulescu :)

      Ștergere
    3. da, numai că noi încă mai suntem... :)

      Ștergere
    4. suntem, suntem, suntem. adjudecat? :)

      Ștergere
    5. :))
      mereu atent :))
      somn usor Tibi,plec la nani :)

      Ștergere
  6. sa urmaresti daca poti filmul Total Eclipse din '95, bazat pe istoria celor doi, cu David Thewlis si Leonardo DiCaprio...:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. stiu filmul dar inca nu l-am vazut...
      daca mi-l recomanzi si tu o voi face cu siguranta :)

      Ștergere
  7. Mai citisem candva, ceva pe fuga, despre relatia asta a lor, dar tu ne oferi aici multe detalii :)
    Nu am a judeca pe nimeni. Mai ales legat de chestiuni de iubire.
    O zi faina sa ai, Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu teama de judecata celor care trec pe aici m-a facut sa nu dau prea multe "detalii",pur si simplu la acest mod a fost conceput articolul si asta nu de catre mine...
      mie mi-a placut ideea pasiunii pornite din poezie,motiv pentru care am si ales genul asta de articol :)
      o zi in care sa te bucuri de sore iti doresc draga Elly!

      Ștergere
    2. Pai tocmai, ca eu stiam mult mai putin. Am scris ca ne oferi multe detalii, nu ca nu :) Ai citit in graba, se intampla :)

      Ștergere
    3. ai dreptate Elly,acum am vazut, dar asta e,la birou nu prea pot sta chiar linistita pe blog,in general am o mie de lucruri de facut :))
      ahh...mi-e dor de o zi relaxata la job! :)

      Ștergere
  8. Când spun Verlaine, aud de departe, de undeva, de cândva.
    Les sanglots longs
    Des violons
    De l'automne
    Blessent mon coeur
    D'une langueur
    Monotone...
    ...și nimic nu-mi poate șterge muzicalitatea inimitabilă a acestor versuri dragi. Și mă gândesc prin cât infern trebuie să treacă un creator (poet, artist) pentru a-și desăvârși opera și stilul inconfundabil.
    Când spun Rimbaud, îmi amintesc cât de puțin și-a urmat calea, sau poate asta i-a fost de urmat și-i tot destin.
    Dragă Pandhoraa, să ai o zi senină și cu soare! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. un artist simte altfel artistul din spatele cuvintelor...
      au ars in mod diferit pentru poezie,pentru dragoste si din dragoste si din ura...
      te imbratisez Mirela,o zi la fel de frumoasa iti doresc si tie!

      Ștergere
  9. Am vazut filmul. Mi-a placut....
    A trait cu o intensitate la care nu reusesc sa ajunga altii in doua vieti...:)
    Te pop!

    RăspundețiȘtergere
  10. categoric va trebui sa-l vad si eu...
    pup si eu!

    RăspundețiȘtergere
  11. Oare este nevoie de durere, macinari sufletesti si decadere sociala pentru a intelege profundele adevaruri ale vietii ?! Ce trist! Intotdeauna geniile s-au nascut in vremuri cu oameni superficiali si au ramas pentru multe generatii neintelese. Destinul...

    Plina de emotii postarea ta de astazi, draga mea draga. Imbratisari :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt facute din alt aluat,poate de aceea oamenii obisnuiti pari superficiali in preajma lor...
      cum spuneam mai sus,ei ard si simt altfel...
      noua nu ne ramane decat sa-i admiram sau sa-i detestam dar e greu sa avem pretentia ca ii si intelegem...
      multumesc ca ai simtit draga mea draga,pup!
      >:D<

      Ștergere
  12. Două vieți scurte, pline de pasiune... Destine de artiști, ei trăiesc parcă altfel decât ceilalți oameni.
    Interesant articol.
    Să ai zile frumoase, Pandhora !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Zina!
      frumoase sa-ti fie si tie primavara,Zina,multumesc! :)

      Ștergere
  13. Mult mi-a mai placut intr-o perioada Verlaine. Eram in liceu si toataaa ziua recitam poezii alaturi de prietena mea. Visam sa dam la filologie la Iasi. :))

    RăspundețiȘtergere
  14. creație, durere, chimia lor prin ochii lui O. Paler;

    "Ni s-au făcut, ştiţi foarte bine, liste întregi despre participarea suferinţei la istoria artei şi literaturii. S-au controversat diagnostice. Şi pentru mulţi nebunia lui Van Gogh a devenit o problemă mai interesantă decât arta lui Van Gogh. El nu mai e o opera. E un "un caz". Ca şi Kleist. Ca şi Nerval. Ca şi Baudelaire. Intregi capitole din istoria culturii sunt transferate astfel istoriei medicinii. Dar pentru ce? Cu ce scop? Dintr-o curiozitate bolnavicioasă? Din motive ştiinţifice, ni se spune. Se poate. Dar nu de interesul ştiinţei e vorba, ci de insistenţa cu care unii ţin să ni-l explice pe Baudelaire prin sifilis si pe Van Gogh prin nebunie. Nu cumva această pasiune suspectă ascunde ceva? Prea e lunga lista celor despre care ni se reaminteşte mereu că au murit nebuni, că s-au sinucis, că au suferit de diverse boli... Homer orb, Tasso tot atât de anxios ca şi Strindberg sau ca Botticelli din ultima parte a vieţii, Pascal suferind de migrene ingrozitoare, Rousseau victima a eredităţii, Nerval nebun spânzurindu-se, Keats răpus de tuberculoză, Holderlin si Nietzsche murind nebuni, Leopardi urmarit de o melancolie neagră în care nu se ştie ce rol a avut defectul său fizic, Proust retras în boala şi singuratatea sa, Dostoievski scriind între crize de epilepsie, Toulouse-Lautrec infirm si bând, Goya intemniţat in surzenie, Byron şchiop, Gogol nebun, Kleist sinucigindu-se, Pavese la fel...Şi, cu inima srânsă, noi românii adaugăm acestor destine acute destinul lui Eminescu..."

    o zi bună Pandhora!
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o radiografie extrem de lucida cea facuta de O.Paler,lucida dar si tandra daca pot spune asta....
      oricum el stia despre ce vorbeste din perspectiva unui intelept mai mult sau mai putin inteles...
      o seara perfecta iti doresc draga Ben! :)

      Ștergere
  15. ...sunt oameni care ard repede și intens, oricâte riscuri sunt!

    RăspundețiȘtergere
  16. Interesante informatiile. Nu m-a pasionat niciodata poezia franceza, insa nu ii contest valoarea.Nu stiam ca cei doi au fost ,,indragostiti''.:)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mie imi plac povestile de dragoste si cand aflu ceva va spun si voua :)

      Ștergere
  17. Marii artişti ... mereu au sfidat cutumele, au şocat, au trăit pasional,au consumat abuziv tot felul de substanţe şi au murit tineri ...Excepţiile sunt rare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da...sunt diferiti de oamenii obisnuiti in atat de multe feluri inclusive in acela de a abuza in primul rand de propria lor persona in fel si chip...

      Ștergere
    2. Bine ar fi sa fi facut chestiile astea numai marii artisti. Problema e ca o fac destul de des si artistii mai mediocri, sau chiar total netalentati, si culmea, dupa aia mai dau si vina pe ARTA pt tendinta lor de a fi neconventionali !!

      Ștergere
    3. privind lucrurile din unghiul lor cu siguranta "vinovata" este ARTA...dar cand oare au fost artistii obiectivi?noi suntem oare? :)

      Ștergere
  18. Ce turnura a putut sa ia o relatie inceputa atat de neutru!
    Nu stiam nimic despre prietenia lor! Multumesc Pandhora!
    Seara placuta!

    RăspundețiȘtergere