vineri, 12 aprilie 2013

Iubiri in umbra timpului - Prima dragoste a lui Beethoven a locuit in Romania

Intre Beethoven si Jeanette a fost dragoste la prima vedere, spun cei care au cercetat istoria lor. S-au nascut in acelasi an, 1770. La 16 ani, iesita din scoala-manastire a ursulinelor, Jeanette a inceput sa cante in corul celebrei catedrale din Köln si al teatrului orasenesc.
Dupa cum e portretizata de cronici, in zilele noastre ar fi ajuns star de cinema sau fotomodel: blonda natural, cu o frumusete iesita din comun. O fiinta care deborda, permanent, de fericire. Peste toate acestea, avea un glas nemaipomenit, care o facea sa se remarce.

In acest context, s-a imprietenit cu Eleonora von Breuning, fiica consilierului Bonn-ului, iar in 1787 a fost invitata in casa acesteia, doua saptamani. „Ca profesor de pian al copiilor Von Breuning, Beethoven era un permanent al casei. Intr-o seara, in timp ce canta la pian, in incapere a intrat Jeanette, plina de sarm. A fost coup de foudre”, povesteste profesoara Luciana Ianculescu,cea care si-a fundamentat cercetarea pe cronici si harti vechi de 186 de ani.

Nimeni nu stie cat a durat povestea de dragoste despre care amintesc si generatiile urmatoare ale familiei. Cert e ca a fost vorba despre un amor platonic, puternic, zdruncinat brusc, in aceeasi incapere, intr-o seara in care Johanna a pus ochii pe chipesul locotenent in plina ascensiune Karl von Greth, 32 de ani, matur in comparatie cu muzicianul de 17 ani inca neafirmat.
Inainte sa devina doamna Von Greth, Jeanette i-a cantat lui Beethoven „
Sa ma despart de tine in asta zi - Fara sa pot a ma impotrivi - pentru inima mea pare - Imposibil a fi”. Sedus si abandonat, Beethoven a plecat la Viena, unde urma sa ia lectii de muzica de la Mozart si Haydn. Johanna von Greth a ajuns in orasul liber craiesc Timisoara la inceputul anului 1823, urmandu-si sotul, generalul Karl von Greth, detasat comandant al cetatii. Avea 53 de ani si era bolnava de ciroza. S-a stins pe 25 noiembrie 1823 si a fost ingropata la Timisoara, locul ei de veci fiind cavoul Piaristilor din Piata Libertatii. Patru ani mai tarziu, in 1827, si-au gasit sfarsitul si generalul, si Beethoven.Prima iubita a lui Ludwig van Beethoven si-a incheiat viata in Timisoara, departe de cel care a adorat-o zeci de ani si pe care l-a inspirat pentru unele compozitii. In prima perioada a creatiei sale, pe cand era indragostit de o femeie cu care s-a vazut doar o saptamana si care urma sa nu fie a lui niciodata, Ludwig van Beethoven a daruit lumii cateva compozitii celebre, de la Cvartetul in La major op.18, la un Adaggio din Cvartetul in Do major, Sonata pentru violoncel si o parte din Simfonia I in Do major.


GRAVURA. Beethoven si Johanna, in anii idilei de la Bonn 
sursa:Evenimentul Zilei - (Anca Lacatusu) 

(repostare)

35 de comentarii:

  1. Femeia si Beethoven! Care-a fost mai intii? Poate amindoi, inchizind cercul astral al creatiei divine. Fara el, ea n-ar fi rezistat timpului. Fara ea, el n-ar fi creat minunile...
    Un rol frumos daruit lor de viata insasi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de cele mai multe ori tarziu ne dam seama de importanta noastra in viata unora sau invers...
      totsi, nu avem cu totii sansa de a duce la nastere unor opere de arta...ne multumim doar cu urmele de nesters :)

      Ștergere
  2. Saracul Beethoven!
    Jeanette nici nu stia ce pierde cand sa casatorit cu Karl von Greth. Oare o fi regretat dupa aceea? Sambata faina, pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. din perspectiva timpului eu as zice da dar raportat la mentalitatea acelor vremi,cu siguranta nu...
      "chipesul locotenent" era visul unei oricarei dominisoare iar al acestei domnisoare chiar s-a implinit :)

      Ștergere
  3. Astea-s povesti care sfideaza timpul, as spune. Frumos! Pe mine m-a impresionat cea dintre Eliade si Maitreyi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Faina fila de istorie.
    Femeile astea, sunt atat de imprevizibile....:p
    Pop!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o daaa...iar barbatii sufera definitiv din dragoste (unii) :D
      pup si eu draga geanina

      Ștergere
  5. Iubirea asta..te face sa compui si simfonii. Frumoasa, dar in acelasi timp destul de trista povestea.

    RăspundețiȘtergere
  6. a fost/poate/cine Știe/muncă....
    Între visare și realitate se cască o prăpastie de care culmea! nimeni nu mai pare interesat.Minunile și-au schimbat compoziția. :)
    Și oricum istoria ne arată că odinioară ne luptam pentru salvarea sufletului, azi pentru cea a organelor. cel/r puțin în românia.

    am fost în madrid acum două săptăm.ăia nu par așa. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. atunci ar fi o idee buna sa revii acolo :)

      a fost si munca dar munca avea nevoie de un suport pentru a se transforma in creatie...altfel nu ar fi fost decat un simplu si dureros travaliu...

      Ștergere
  7. hehe de la munca sufletului, a familiei și până munca lui Ceaușescu se simt ceva obstacole. :)
    Aș face o Școală a excepțiilor, dar și o televiziune. Să vedem majoritatea ar înnebuni sau ne-ar linșa? :))

    RăspundețiȘtergere
  8. minunata poveste, draga mea draga! scoasa din Citia Pandhorei, plina de romantism si senzualitate. O fascinanta poveste de iubire, parfumata de veacuri si celebritate.
    un weekend minunat! pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. povestile isi vor pastra intotdeauna farmecul pentru ca cei care le vor gusta vor fi de fiecare data,altii :)
      te imbratisez si eu draga mea draga,pup!

      Ștergere
  9. Frumoasa poveste. Este pentru prima data cand aflu despre chestiunea asta si chiar sunt uimit. Nu suntem atat de neimportanti precum credem. Noi, romanii. Din cand in cand ne mai pune cate cineva pe harta marilor intamplari.

    Foarte buna alegerea lui Jeanette, pentru altfel poate nu mai aveam ocazia sa vorbim despre Bethoven.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu,nu suntem atat de neimportanti precum credem noi iar aceste intamplari nu sunt decat o dovada ca lucrurile stau exact asa...
      daca tot iti plac povestile e posibil sa-ti placa si asta:
      http://pandhoraa.blogspot.ro/2013/03/iubiri-in-umbra-timpului-jules-verne-si.html

      Ștergere
  10. Imi pare bine ca am aflat ceva nou si atat de interesant. Multumesc, Pandora !

    RăspundețiȘtergere
  11. Poate destinul a vrut ca Beethoven să plece astfel la Viena, unde urma sa ia lectii de muzica de la Mozart si Haydn. Și așa a înflorit Şcoala clasicistă vieneză! Să fi fost chiar atât de fascinate de uniforma militară femeile acelor vremuri?! Peste tot apare asta, ca un leit motiv, erau vrăjite de locotenenți! M-am bucurat să citesc Pandhoraa, la tine găsesc astfel de povești de amor năvalnic, romantice și adevărate. Un weekend plin de bucurii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. destinul isi are propriile reguli iar noua nu ne ramane decat sa le urmam...
      Beethoven si l-a urmat pe al lui iar noi inca ne bucuram de ceea ce talentul lui a acut posibil...
      iubirea nu alege intotdeauna omul potrivit dar stim noi oare asta cand ne indragostim? :)
      ma bucur cand povestile postate de mine va plac,ma bucur mult :)
      un w-end perfect iti doresc si eu draga Mirela!

      Ștergere
  12. Foarte interesantă poveste de iubire! Uite câte lucruri extraordinare ne oferă istoria aceasta. Mai ales câd este vorba de oameni de seamă.
    Mulţumesc frumos, dragă Pandhora! Îţi doresc o zi minnată în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. timpul este o adevarata "cutie a Pandorei" :)
      o zi perfecta iti doresc la randul meu draga Alex! :)

      Ștergere
  13. Incantatoare poveste draga Pandhora! Sincer nu stiam de ea si iti multumesc ca ne-ai facut-o cunoscuta!
    o seara si o duminica cat mai placuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu drag Melly,cu mult drag!
      o seara faina iti doresc si eu! :)

      Ștergere
  14. Foarte interesant articol. Am reusit, bazat pe el, sa aflu si alte cateva detalii legate de aceasta perioada a vietii destul de tinere a acestui mare compozitor. Se pare ca el a fost introdus in casa von Breuning initial de catre un bun prieten al lui, student la medicina, Franz Gerhard Wegeler, originar tot din Bonn, care ulterior va urma sa se si casatoreasca chiar cu Eleonore von Breuning, (mai sus mentionata ca prietena lui Jeanette). In aceasta perioada in care Beethoven a cunoscut-o pe Jeanette, el tocmai isi pierduse mama, iar tatal lui era din ce in ce mai afectat de alcoolism, lucru care l-a plasat intr-o situatie de oarecare stress, mai ales ca era asa de tanar, si de raspundere reala pt a avea grija de cei 2 frati mai mici decat el, atat financiar dar si moral asa. Abia dupa vreo 2 ani a reusit sa obtina un ordin judecatoresc care ii permitea sa folosesca o parte din veniturile tatalui pt a ajuta fratii cei mai mici. In plus, se pare ca atunci cand era tanar, Beethoven chiar a suferit oarecum din cauza de probleme de "clasa" mai ales ca nu prea avea protectie sau cunoscuti intre bogatii si aristocratii mai proeminenti ai vremii, si era destul de stiut ca provenea din familia unui alcoolic, (desi tatal lui fusese totusi un muzician reputabil, plus proveneau totusi dintr-o familie cu joburi de muzicieni chiar seriosi), insa din cauza multor prejudecati, desi ii era recunoscut talentul muzical chiar destul de devreme, Beethoven a avut ceva probleme ca sa fie acceptat in societatea destul de rigid stratificata de la Bonn din acea vreme. In aceeasi perioada, Beethoven a avut si oportunitatatea sa se cultive ceva mai bine in casa von Breuning in legatura cu literatura si cultura germana la un nivel mai inalt intelectual decat avusese el oportunitatea mai reala mai inainte, si i s-au deschis niste usi datorita relatiei bune cu familia von Breuning, plus a reusit sa-si gaseasca un job mai lucrativ si in orchestra curtii de la Viena. Dr Franz Gerhard Wegeler a scris ulterior chiar o carte biografica despre Beethoven, (in colaborare cu compozitorul Ferdinand Ries), publicata dupa decesul lui Beethoven, in 1838, care aduce informatii bune despre perioada de tinerete chiar destul de frageda a lui Beethoven si este considerata de istoricii muzicologi o carte destul de reputabila.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. informatiile aduse de tine nu fac decat sa evidentieze firescul alegerii pe care a facut-o Jeanette...iata ce greutate avea in ochii ei si ai acelei societati un Beethoven la inceputul carierei...
      multumesc cai cautat si mai ales,ca ai gasit :)

      Ștergere
  15. Nu ştiam povestea asta şi mă bucur că am aflat-o aici la tine.

    RăspundețiȘtergere
  16. Da...si pentru mine a fost o poveste inca necunoscuta. Pana azi :) Merci, Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
  17. Multe povesti frumoase am citit la tine pe blog de-a lungul timpului... Unele mi-au adus lacrimi in ochi, altele mi-au bucurat sufletul... Poate ca a fost mai bine asa... Dintr-o iubire implinita putini reusesc sa creeze capodopere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da,banalitatea ucide originalitatea...

      sunt tare bucuroasa ca va plac povestile mele :)

      Ștergere
  18. Este, pentru ca mai este!, o iubire fara sfarsit, de profunzime, reper din adancul sufletului, care a ars in cei doi in taina si care, prin muzica lui, palpaie mereu in vesnicie.

    RăspundețiȘtergere
  19. un adevar in care ne face bine sa credem :)

    RăspundețiȘtergere