luni, 15 aprilie 2013

O gara,un timp...


Nu-mi plac trenurile,nu,chiar nu-mi plac…in schimb iubesc garile…
M-au fascinat intotdeauna si mereu am incercat sa-mi imaginez cum erau garile si cum erau vietile calatorilor inainte de aparitia aeroporturilor….
Da…imi place sa privesc in urma…
Chiar daca am trait toata viata mea in Bucuresti,de nascut m-am nascut la Ploiesti si primii ani ai copilariei mele tot in Ploiesti i-am petrecut ...
Imi este oricum drag orasul, este orasul meu de suflet dar…gara…gara din Ploiesti si mica ei istorie imi este si mai draga…
O sa-l citez aici pe profesorul Ion Bulei ,care face o calda si vie descriere a garii din Ploiesti de pe la 1900 dar mai ales-si asta e mai putin obisnuit-a restaurantului garii….


‘’ La 1900, garile erau mai mult functionale..... Unele gari au o nota distinctiva. La Ploiesti , de pilda, aceasta e data de un restaurant cu trei sali, corespunzatoare claselor de calatori (pâna in anii 70 ai secolului XX, erau trei clase in trenurile din România), cu o gradina de vara, un chiosc de fructe si racoritoare si un debit de tutun.
Restaurantul acesta din Ploiesti dobândeste o notorietate nationala. Evocând nostalgic Vechea Românie, Tudor Arghezi scria ca in doua locuri se mânca bine: in restaurantele garilor din Ploiesti si Iasi. La Ploiesti, intre 1882 si primul razboi mondial, restaurantul i-a fost concesionat lui Constantin Dobrogeanu-Gherea.
Era dificil, dar reputatul critic se descurca. El a introdus room-service pe peronul garii sau direct in vagoane pentru calatorii care nu voiau sa coboare, a diversificat meniul.
Se serveau produse de patiserie, fripturi, sandwich-uri, toate de buna calitate, apreciate si de calatori, si de elita ploiesteana care umplea seara de seara prima clasa a restaurantului. Chiar si Carol I, in 1897, cu prilejul dezvelirii statuii Vânatorilor, viziteaza restaurantul si gusta din produse. "Da, spune el, aici se manânca bine".

B.P. Hasdeu, si el client uneori al restaurantului, aprecia ca mâncarea de aici era "deasupra oricarei critici", aluzie la profesia de baza a patronului.

Pentru ca, desigur, faima restaurantului era data inainte de toate de notorietatea lui Gherea, dar si a prietenilor sai literari: I.L. Caragiale, Al. Vlahuta, Barbu Delavrancea, George Cosbuc, C. Bacalbasa, D. Anghel, St. O. Iosif, C. Stere, V.G. Mortun, clienti frecventi ai restaurantului ploiestean.
Era ceva pentru oricine sa ia cina lânga scriitorul a carui carte tocmai o lasase pe masa de acasa. ’’

Si fara sa vreau,gandul imi fuge la ‘’CFR’’-ul lui I.L.Caragiale….
Si parca ii vad pe cei doi amici Nita si Ghita band cate o halba de bere in restaurantul lui Gherea si amuzandu-se pe seama sotului’’de zahar’’al coanei Mita, sotia dumnealui,calatoare cu trenul de noapte, insotita de seful ”dumnealui” …sfarsitul sunt sigura ca il stiti si voi…:)

Cred ca trenul a intrat in gara…o sa plec si eu….



(repostare)

37 de comentarii:

  1. Ce frumos este scris articolul tau de astazi, draga Pandhora! Multumesc!
    Si eu am o pasiune aparte pentru garile vechi, pentru tot ce e ”prafuit” si cu o istorie in general...
    Cand voi ajunge la Ploiesti voi merge la gara!
    Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. azi Gara de Sud din Ploiesti pentru ca despre ea este vorba nu mai are nimic din farmecul de altadata...e atat de triest :(
      te imbratisez si eu draga Vera!

      Ștergere
    2. Vera, eu te sfatuiesc sa eviti cat poti gara de sud din Ploiesti. Este murdara, plina de cersetori si miroase a urina. Nu cred ca mai exista restaurantul despre care se vorbeste aici. era acum cativa ani un soi de bodega la care oamenii puteau sa si manance, daca aveau ficatul de otel. :((

      Ștergere
    3. din pacate perioada comunista a stricat anuland aproaape ideea de gara nu doar ca loc de trecere...
      tu stii cel mai bine cum arata gara in Ploiesti locuind,tocmai de aceea consider ca intorcand privirile in urma exista sanse sa transformam lucrurile in bine in viitor :)

      Ștergere
  2. Eu am fost mereu mare fan al mersului cu trenul si pot så-tzi spun cå, in urmå cu 10 ani pe cand fiul meu avea 5 ani dat. polipilor nu suporta avionul, asa cå am plecat din nordul Norv. cu trenul panå la Buc. Atunci am schimbat trenul de 7 ori( Trondheim. Ostersund, Stockholm, Copenhaga, Hamburg, Stutgart, Viena) si a durat 3 zile, cu o pauzå in Hamburg unde am ajuns seara si a trebuit så dormim la hotel, avand urmåtorul tren a 2a zi dim. Am trecut prin multe gåri, iar multe dintre ele fiind operå de artå arhitecturalå.
    Pov. ta a fost interesantå si iar cu ceva referitor la mancåruri bune ;-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. prietenul meu,mare fan al trenurilor ar fi fost fericit sa fie in locul fiului tau :))
      ma bucur ca ti-a placut povestea :)

      Ștergere
  3. a. Spre deosebire de tine, mie îmi plac foarte mult trenurile.Mi-a plăcut ceea ce era la C.F.R. până în 1990, adică disciplina feroviară, materialul rulant, utilajele de întreţinere... NU şi după 1990!...Legat de trenuri, desigur că îmi place şi ... "infrastructura", inclusiv gările.
    b. Încă mai am trenuleţe electrice funcţionale, am construit gări şi tuneluri din placaj, am electronizat macazuri miniatură, şi ador machetele feroviare.
    c. Gara Ploieşti din imagine este ceva de vis, de epocă, dar cred că e vorba de Ploieşti-Sud, şi nu de Ploieşti-Vest, care e mult mai mică...Sper să ne lămureşti, şi să nu o..."întorci ca la Ploieşti".... :)))
    d. Pentru distracţie, a se vedea :
    http://www.youtube.com/watch?v=KZQMybbn0go

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da,despre Gara de Sud este vorba,ai intuit corect :)
      ma bucur sa aflu despre aceasta "pasiune" a ta,sunt convinsa ca machetele feroviare sunt superbe:)

      Ștergere
  4. ce vremuri pe-atunci si ce placere acum sa vizitam trecutul! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de-ar fi si prezentul la inaltimea trecutului...

      Ștergere
  5. Cum se face ca pana si Arghezi ne- a adus impreuna. El stia ca ne vom "intalni"...:))
    Eu nu am mancat niciodata intr-o gara insa mie imi plac garile pentru ca aduna oameni. Si cum mie imi place sa privesc discret oamrnii, gara e o adevarata scena ....
    Te pop!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. oare vom vedea foto facute de tine in gara?:)
      te pupacesc si eu! :)

      Ștergere
  6. da, cunosc si eu vestita gara din Ploiesti, dar in momentul de fata e tare paraginita si e lasata in la voia intemperiilor...
    din pacate...
    cu intreg ansamblu de cai ferate pe care in curand nu le vom mai avea...
    mi-a placut foarte mult micul istoric

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat,Gara de Sud e atat de trista si la mii de ani distanta de farmecul pe care il avea in acele timpuri...

      Ștergere
  7. Iata ce am aflat despre istoricul expresiei, "a o intoarce ca la Ploiesti", care este legata de functionarea acestei gari intre 1879 si 1915, http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/o-intoarce-ploie-ti-povestea-unei-expresii-care-facut-istorie

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da,cunosteam povestea,oricum multumesc pentru completare :)

      Ștergere
  8. Desi si eu m-am distrat mergand cu trenul cand eram mai mic inclusiv adolescent, mai mult intern in Romania dar si international prin Rusia, la un moment dat mi-am creat o oarecare prejudecata impotriva mersului cu trenul, si o vreme destul de indelungata cam intre 20 si 30 de ani nu am folosit trenul de loc, insa mai recent mi-am luat inima in dinti si am incercat din nou, ce-i drept in Franta, si am vazut ca nu era chiar asa de rau ! De fapt nu stiu daca fusese chiar asa de rau si inainte, insa intre 20 si 30 de ani cred ca eu cautam mai mult aventuri de genul celor care se pot petrece in trenurile de tip Orient Express, si alea imi erau mai putin accesibile in trenurile de atunci pt ca nu mai erau asa la moda ca in secolul 20 care tocmai se terminase !

    RăspundețiȘtergere
  9. Frumoasa poveste are gara aceasta! Sa stii, tot timpul cat am citit, am avut in fata ochilor nemuritoarea schita a lui Caragiale, cu Mita si seful :))
    Nu prea mai e ce-a fost mersul cu trenul...dar inca imi place sa circul cu trenul. Mai mult decat sa merg cu un autoturism :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. prefer automobilul si imi doresc fara sa sper ca voi si reusi o calatorie cu Orient Express-ul :)

      Ștergere
    2. Şi eu agreez ideea unei călătorii (utopice!) cu "Orient Express"-ul, dar să nu uităm că acolo s-au mai întâmplat şi crime... :((( De aceea, mai modest din fire, eu prefer un voiaj mai scurt cu..."Trenul Regal"...Cel mult risc o...abdicare, cine ştie, poate chiar să fiu dat jos din vagon... :)))
      Drum bun pe calea, fie ea şi ferată, a...imaginaţiei!

      Ștergere
  10. Foarte frumoasa postarea ta! Nu cred ca am asa o nostalgie ptr gari, dar mersul cu trenu îmi place, chiar foarte mult iar aici de exemplu îl pot folosi si ca.. tramvai! :))
    Nu e gluma, vorbesc serios! Te pup, zi faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sorry, revin!
      Cred ca mi-am gasit o "gara" care îmi place! :))

      http://www.youtube.com/watch?v=dxFd26ZEIkM

      Pura nostalgie! :)))))))))))

      Ștergere
  11. M-ai fermecat. Punct.
    Istorii si istorisiri cu un farmec aparte care te fac sa vezi bucatele de viata, dar si lasa loc imaginarului ca sa-si desfasoare dimensiunea. Huh... mare placere am a citi genul asta de povesti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. fermecata sunt si eu de povestile de altadata,recunosc :)
      ma bucur ca au aceleasi efect si asupra ta...cu siguranta locurile se incarca de farmec pe masura ce timpul trece peste ele :)

      Ștergere
  12. Pacat ca astazi restaurantul cu pricina nu mai exista. Altadata totul avea alt farmec. Mi-a placut articolul tau, e scris cu suflet.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc,adevarat chiar am pus suflet pentru ca draga imi este inca gara asta,asa urata cum e acum...

      Ștergere
  13. Eu am petrecut multe ore in trenuri si gari, inca visez des, ca ma aflu intr-un vagon ce se leagana, privind pe fereastra ...
    Si imi amintesc, ca am citit undeva reteta salatei de icre asa cum se prepara in restaurantul lui Gherea. Era asa de buna, ca bucurestenii se duceau la Ploiesti, sa o guste intre doua trenuri :) Ce vremuri ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce fain...mi-ar placea daca ai gasi si ai posta aceasta reteta :)

      Ștergere
    2. Daca o gasesc, ti-o trimit tie :) Ca un post scriptum la articolul garii din Ploiesti :)

      Ștergere
  14. Ce frumos ai evocat amintirea garilor de alta data!
    Multumesc draga pandhora pentru aceasta frumoasa evocare!
    Seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu drag Melly! :)
      o seara placuta iti doresc la randul meu!

      Ștergere
  15. Gările din articolul tău sunt foarte distinse. Din păcate însă, cele cunoscute de mine sunt clădiri reci şi insalubre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. acaeasta gara avea cu adevarat eleganta si bun gust ceea ce lipseste cu desavarsire garilor din ziua de azi...
      tocmai de aceea am si evocat-o :)

      Ștergere
  16. o verisoara a mamei locuia in Ploiesti si copil fiind, ne vizitam destul de des. Cunosc gara. Neli -verisoara locuia chiar în Ploiesti vest!
    imi place mult povestioara ta... Istorii despre care prea putini cunoastem si mult prea putin se transmite de la o generatie la alta.
    Te pup, draga mea draga.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. gara din imagine nu este cea din Ploiesti Vest,este cea din Ploiesti Sud dar si micuta Gara de Vest era incantatoare...dupa Ploiesti Vest incepe apropierea de munte :)
      pup si eu draga mea draga! :)

      Ștergere
    2. aaaa! :)
      Noapte buna. Pupici

      Ștergere