joi, 23 ianuarie 2014

Cel mai trist lucru in dragoste...

...e că uneori sufletul ți-l ia cine n-are nevoie de dânsul."


" Linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte și cel mai lung între două suflete."
" Iubirile se întâlnesc pe drum, nu se cheamă una pe alta."
" Sufletul nu ți-l da decât cui îți dă sufletul lui. Altfel tu rămâi fără nimic."
" Sufletele pocite pocesc tot ce se coboară în ele."


Nicolae Iorga
Cugetări





foto: Amandine Van Ray

35 de comentarii:

  1. Habar nu aveam ca dl N Iorga a gasit de cuviinta sa comenteze in public despre amor si suflet. De fapt eu mai mereu uit ca dl N Iorga a fost si poet, nu numai istoric academic de marca. Cred ca e poate si din cauza ca purta o barba destul de lunga, si eu pe asta o asociez, fara sa vreau, cu un grad de ascetism, monasticism, si dezinteres pt preocuparile comune ale oamenilor obisnuiti...dar mereu uit de modele vremii sf sec 19, (cand fusese si dansul asa mai tanar).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa stii ca si mie imi era necunoscut acest aspect, tocmai de aceea cand am gasit aceste "ganduri" m-am grabit sa le postez...

      Ștergere
  2. Adevarat, Pandhoră...

    Din pacate asta "Sufletul nu ți-l da decât cui îți dă sufletul lui. Altfel tu rămâi fără nimic" e cea mai putin realizabila... "nu ne iese" niciodata...

    Imbratisari si Buna dimineata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. stiu Oana, stiu...
      te imbratisez si eu cu drag >:D<

      Ștergere
  3. vorba cu sufletul cred ca o poate spune fiecare la un moment dat...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Inseamna, ca a avut si el experiente triste ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai am citit de pe wikipedia ca, desi dl N Iorga era indragostit de dra Ecaterina C Botez,o colega de facultate, pe la varsta de 19 de ani, si era chiar si logodit cu ea, pana la urma s-a decis sa se casatoreasca in 1890 cu dra Maria Tasu, la indemnul protectorului lui dl Xenopol, care incerca sa ii gaseasca in acelasi timp un post universitar in Iasi, si ii recomandase familia junimista a lui Vasile Tasu (tata lui Maria) ca o sursa de potential sprijin social. A divortat dupa numai 10 ani,in 1900, la numai nici 30 de ani,si nici nu a obtinut atunci postul universitar din Iasi,deoarece era considerat prea tanar.

      Am reusit sa gasesc cateva amanunte despre dra Ecaterina Botez si dra Maria Tasu, cate si despre dra Ecaterina Bogdan, a doua sotie a dlui Nicolae Iorga intr-un articol oarecum rece "clinic" intitulat "Strategii matrimoniale in mediul universitar romanesc la sf sec 19- cazul Nicolae Iorga" scris de dl Lucian Nastasa Kovacs, seful sectorului de Istorie contemporana al Inst istoric Cluj, insa dincolo de datele strict demografice se pot imiagina si anumite sentimente ale dlui Iorga, deoarece desigur ca era si dansul om,nu doar un monument !

      http://www.history-cluj.ro/Istorie/cercet/Nastasa/strategii_Iorga.htm

      Ștergere
    2. articolul este interesant oricum, multumesc Rudolph...
      in mod total eronat nu m-am gandit niciodata la Nicolae Iorga altfel decat ca la un erudit, un istoric, un om de cultura si niciodata ca la un om, ca la un barbat...

      Ștergere
  5. Nu pot sa ma pronunt pentr ca n-am patit-o! :))
    Dar te cred pe cuvant! :)) sau, ma rog, îl cred pe cuvant!
    pup Pandora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o scorpioanca norocoasa :)
      te pupacesc si eu :*

      Ștergere
  6. Am mai trecut pe aici, am citit, am scris... am sters si iar am citit, apoi am plecat... pentru ca nu stiu ce sa spun... Drept e ca iubirile nu se cauta una pe alta... dar la fel de drept e ca nu omul gaseste Iubirea, ci Iubirea gaseste omul... si de aceea, uneori, nu se potrivesc... iubirile, adica "se intalnesc pe drum". :)
    Fiecare fraza citata de tine cuprinde in ea un Univers!
    Fie ca drumul tau sa fie lin si drept si sa ai parte de oameni cu suflet frumos!
    Ziua minunat sa o petreci!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tot ce ai spus ai spus din suflet si tu ai suflet frumos si intelept :)
      multumesc de ganduri bune, te imbratisez >:D<

      Ștergere
  7. si daca cineva imi ia sufletul inainte sa il dau eu desi nu are nevoie de el, eu ce mai fac? :(
    pop!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cat adevar in aceste vorbe spuse de un mare om. Dragostea un subiect atat de controversat si va fi intens discutat, nu pot spune decat ca dragostea e ca o mare loterie, o castigi greu, dar o poti pierde atat de usor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu noroc, in dragoste sau in orice alta directie, te nasti sau nu...

      Ștergere
  9. Pffui, sa scuip in sani (ai mei)! Eu n-as mai vrea, ca abia mi s-a reaprins speranta. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. întotdeauna știm cugetările... după!

    RăspundețiȘtergere
  11. Inima pleaca dupa cineva, fara sa te mai intrebe daca ii dai voie! Si mai bine ca pleaca, decit sa bata vantul in mine! Fara emotie ne asemanam cu statuile!
    Tot vorba lui Marquez, care tot il pomenesc de-o vreme :)
    "Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească."
    Sa ai o seara minunata, draga Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce bine ca nu suntem statui...emotiile pot fi dureroase, devastatoare dar sunt o dovada ca suntem vii...
      statuile nu au "anima" si poate ca e mai bine asa uneori, dar daca nu am simti, am sti ce inseamna sa nu simti?
      o seara buna si tie Melly, multumesc!

      Ștergere
  12. este rau sa suferi din iubire dar este înfiorator sa traiesti si sa nu stii ce inseamna iubirea!

    te pup draga mea draga! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cam asta ii spuneam si eu lui Melly mai sus...
      stiinta, in orice directie, e mai buna decat nestiinta...

      te imbratisez si eu, draga mea, draga >:D<

      Ștergere
    2. Ei, incurajat de comentariul lui Pandhoraa re stiinte, indraznesc si eu sa raspung comentariul care mi s-a parut exagerat de sentimental al lui Carmen, ca din fericire, totusi vasta majoritate a oamenilor din specia Sapiens, (chiar si aia cu cca 2 % genom Neandertal, asa ca vasta majoritate a europeenilor si a nativilor americani, si a asiaticilor), au avut si au in mod destul de realist oportunitatea cat si mai ales capacitatea de a fi avut experienta indragostirii si a iubirii, chiar si a unora cu eventuale consecinte mai putin "fericite" pt ei, (inclusiv, la scara evolutionar istorica, chiar si disparitia Neandertalilor,desi zau au incercat sa se iubeasca si ei cu cativa Sapiensi si invers la vremea lor, cf multiple rapoarte ale Inst de Cercetare Max Planck din ultimii ani). Revenind in contemporaneitate, nu cred ca trebuie sa cainam chiar asa de tare pe aceia care nu au avut aceasta experienta totusi, pt ca din acestia destui de multi ar fi fost probabil totodata si lipsiti de capacitatea de a recunoste indragostirea sau iubirea, chiar si daca aparea, sau nu ar fi stiut ce sa faca cu ea. Desigur ca nu e o situatie optima pt ei, dar nu cred ca ei personal au de suferit prea mult din aceasta lipsa de capacitate, de aia zic ca nu e cazul sa-i cainam chiar asa de mult pe cei care chiar s-au nascut fara acea capacitate, cel mult doar un pic pe cei (tot relativ rari) care or fi aut initial acea capacitate insa si-au pierdut-o la un moment dat din cauza a cine stie ce accident sever sau maladie mai rara, care desigur ca nu a fost vina lor, dar in momentul in care dispare acea capacitate,dispare si o mare parte din senzatia lor posibil neplacuta de a simti lipsa a ceva. Adica desigur ca putem sa ii privim ca pe niste handicapati intr-un fel, insa zau, dincolo de simpla compasiune asa fata de un handicapat oarecare de orice fel, nu vad de ce ar trebui sa cainam in mod exagerat niste oameni handicapati, si cel mult daca chiar dorim sa ii ajutam, sa le cream conditii sa se expime asa cum pot si vor ei, (desigur nu in moduri care sa faca rau altor semeni, dar alea sunt si mai rare), in moduri optime pt capacitatile lor pastrate, fara sa perdem atat vreme in mod absolut inutil jelind asa de mult pe alea niciodata formate sau pe alea pierdute. Adica, zau, inteleg daca ai fi parintele sau fratele sau sora unui handicapat sa ai niste sentimente mai intense, dar nici atunci nu stai sa te conecentrezi pe termen asa de lung asupra deficitelor, ci inveti cum sa exploatezi cat mai bine resursele alelalte care inca exista, astfel incat si handicapatul sa poata contribui social si sa se simta cat de cat OK, nu doar asa privit ca un total ciudat numai bun de expus in vreo gradina zoologica, (cu exceptia cazurilor in care doreste el sau ea sa se expuna in mod strict educativ pt majoritatea nehandicapata).

      Ștergere
    3. am ametit! :)))))))) am citit de doua ori, nu am inteles nimic, apoi am renuntat.

      Ștergere
    4. stii cum e Rudolph, ca o avalansa de cuvinte :)

      Ștergere
  13. Prea adevarat tot ce am citit aici!
    O dimineata perfecta iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Iulisa, un w end perfect iti doresc si eu!

      Ștergere
  14. Ei, nu este chiar așa. Eu zic că nu te-a meritat... ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cel care m-a dezamagit nu este un iubit, este chiar mai mult decat atat :)

      Ștergere