duminică, 26 ianuarie 2014

Micile placeri...

A fost odată ca niciodată, într-o țară foarte, foarte îndepărtată, un tânăr diferit de toți ceilalți. Numele lui era Eftichis. Totul decurgea normal în viața sa, până când, acum mulți, mulți ani, un incident l-a determinat să vadă viața dintr-o altă perspectivă. Pentru că, brusc, un mare secret i-a fost dezvăluit.
Un scurtmetraj emoționant (și, în opinia mea, foarte frumos), realizat de grecul Constantin Pilavios.



sursa: webcultura.ro

21 de comentarii:

  1. "Să simţi apa caldă picurându-ţi pe faţă.
    Casa mirosindu-ţi a prăjitura proaspăt coaptă.
    Ţinând o ceaşcă caldă când e frig afară."
    Super! Aproape ca visez cu ochii deschisi! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. uneori, chiar daca vedem, suntem orbi...
      unii invata sa "vada" mai bine, orbi fiind...

      Ștergere
  2. ooooooooooooooooooo! întreg corpul mi-a fost cuprins de fior! finalul este sublim! Un dilm impresionant, simplu si cumplit de adevarat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. la sfarsit ochii mi s-au unplut de lacrimi...
      de ce uitam sa ne bucuram? :(

      Ștergere
    2. de emotie am scris "unplut" in loc de umplut...trebuie sa deschid ochii mai bine :)

      Ștergere
  3. foarte inteligent filmuletul. da, fericirea inseamna micile momente de bucurie, insa omului, in general, nu-i vine a crede ca un cuvant pe care el insusi l-a ridicat prea sus, e atat de simplu de exprimat...filmul arata inca odata, intr-un mod intelept, ca nu exista o reteta a fericirii. fiecare o poate atinge si simti in atat de multe feluri...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, reteta fericirii nu este sofisticata doar ca noi, imaginandu-ne mereu ce ne-ar putea face fericiti, ignoram chiar aceasta simplitate...

      Ștergere
  4. Trist final...
    Iți amintești de fata care a avut un accident și a orbit, iar iubitul ei i-a donat ochii fără să-i spună...
    El orb, iar ea sănătoasă cu ochii lui? ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am postat si eu acel filmulet acum cativa ani...
      da, pentru prea putini oameni fericirea celui drag face mai mult decat propria fericire...

      Ștergere
  5. Zau, cand a inceput asa ca o poveste, eu am crezut ca acest Eftichis era un copil de maxim 12 ani. Si cand colo am vazut un barbat in toata firea. Zau, chiar si orb, totusi un barbat adult nu e un copil, si cred ca e chiar gresit sa fie educat in sensul ca ar fi copil, ci chiar sincer cred ca, si handicapat fiind, trebuie sa fie educat in mod mult mai stoic, nu asa ca cine stie ce amarat care sa isi permita sa se simta vulnerabil si sa trebuiasca sa fie ocrotit de o mamica. Plus Eftichis, cf a ce inseamna numele, caratorul sau purtatorul de fericire, nu e ala care el trebuie sa caute sau sa astepte fericirea, ci e ala care chiar el e raspunzator sa aduca fericire altora, nu tristete si lacrimi si mila cum am observat la comentatorii de mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  6. ca sa spun asa draga Rudolph, nici tu, nici noi, nu suntem in pantofii lui :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cunosc o persoana oarba de sex feminin, care poate fi un role model de echilibru si inalta functionalitate, si care inspira in randul celor care interactioneaza cu ea atat calm cat si o dorinta de perfectionare si stradanie personala, nu lacrimi, ci admiratie si darzenie, plus dorinta de emulare de caracter. Si e si in campul muncii si are si relatii stabile si functioneaza ca un om adult autentic, probabil mult mai adult decat multi dintre noi astia mai indolenti, si ne arata totodata ca fericirea nu se asteapta asa in mod pasiv printre picaturi ca un firisor de apa de la un dus subfunctional, ci se construieste prin diligenta personala. Eu drept sa spun am avut adesea chiar un sentiment de inferioritate si ca as fi eu ala oarecum handicapatul, nu ea, de cate ori am interactionat cu ea.

      Ștergere
    2. Pe de alta parte inteleg si mesajul referitor la a nu fi exagerat de pretentiosi, asa ca burghezi, mai ales si in conditii de criza economica UE, deci a ne orienta catre austeritate si a ne considera satisfacuti de diverse mici placeri non-extravagante, plus desigur a nu uita sa fim recunoscatori pt lucruri mai spirituale oferite noua, nu asa pt chestii materialiste. Adica desigur ca mesajul e bine intentionat si e totodata anti-depresie (economica sau personala). Numai ca m-a deranjat sentimentalismul exagerat de siropos, si care pe undeva mi s-a parut oarecum mai degraba cultural afin central UE decat culturii grecesti, desi recunosc ca nu ma pricep aproape de loc la diverse culturi, si nici macar nu am vizitat Grecia vreodata, iar prin centrul UE am trecut asa mai mult fugitiv, fara sa ma uit prea mult in jur.

      Ștergere
    3. filmuletul nu reprezinta un reportaj, e un scurt-metraj artistic, de aceea accentuata este latura emotionala si perceptia pe care o are personajul asupra vietii prin prisma faptului ca este diferit...

      Ștergere
  7. Un filmulet impresionant!
    Superba postarea! Felicitari si o saptamâna minunata!

    RăspundețiȘtergere
  8. Deosebit acest filmulet , într-adevăr te face să apreciezi viața !
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. foarte adevarat...
      o noapte buna iti doresc la randul meu, draga Iulisa!

      Ștergere
  9. întotdeauna știu "după", întotdeauna doriesc ce nu am...
    sunt așa de deștept și de sensibil aici și așa de habarnamist și hăbăuc dincoace de ecran...
    Bună dimineața! Există vaccin "pandhora"?

    RăspundețiȘtergere
  10. offff!
    cat de simplu ar trebui sa fie totul....!
    te pop!

    RăspundețiȘtergere