luni, 17 martie 2014

Retete de acum...80 de ani! :)

Ca sa pastrez linia pe care am pornit acum cateva zile, linie a farmecului perioadei interbelice, revin cu un articol al lui Clement Peter despre ce si cum se prepara mancarea in idilicele vremuri de altadata :)
Azi vă invităm la masă, vă invităm să cunoaşteţi cam ce mâncau bunicii noştri acum 80-90 de ani, cum arătau prânzurile şi mesele de seară atunci, cam ce reţete şi meniuri ne erau recomandate şi nu ne rămâne decât să constatăm că peste decenii, bucătăria tradiţională s-a păstrat, prea multe noutăţi nu i s-au adus, ba din contră, multe dintre preparatele obişnuite şi frecvente atunci, ca vânatul , peştele calcan, sau salata de raci, azi sunt rarităţi, specialităţi, lux!
Oricând reţetele de atunci, prezente aici în reproduceri din publicaţiile vremii, pot fi şi azi surse de inspiraţie şi răspuns la întrebarea ”azi, ce mai gătesc?” Deci, poftă bună!

O pagină întreagă de ziar (foto 1) e consacrată deliciilor culinare pentru luna octombrie. Luna în care sezonul de vânătoare e deschis şi preparatele de vânat erau la mare preţ.
Amatorii de specialităţi din carne de iepure sunt sfătuiţi “să desprindă blana, trăgând-o de la coadă spre cap, întorcând-o pe dos ca o mănuşă şi cu un cuţit se scot dinţii şi ochii”, se fezandează carnea cu tot felul de mirodenii şi legume, se lasă la rece câteva ore şi astfel pregătită şi împănată cu usturoi e numai bună de friptură.
Pregătirea prealabilă a cărnii de iepure ajută şi la prepararea altor apetisante feluri cum ar fi iepure cu măsline sau papricaş de iepure, reţetele fiind detaliate chiar şi la sosul pentru vânat.
Toamna se fac şi dulceţuri, gutuia fiind de bază, dulceaţa şi pelteaua au şi ele reţetele lor, inedită fiind cea pentru dulceaţă de gogonele!
Cum arată un meniu zilnic şi cum poate puţini şi-l permiteau, dar în fond destul de simplu, aflăm dintr-o rubrică în care ni se sugerează o masă de prânz compusă din: primul fel-jumări cu pătlăgele, vinete şi roşii, felul doi-friptură la tavă, desert-papanaşi prăjiţi.
La cină avem bame greceşti şi soufle de conopidă.

Un meniu cu adevărat modern şi sănătos e cel prezentat în reproducerea de mai sus (foto 2), unde pentru un prânz avem: salată de orez, calcan rasol cu sos de capere, crochete de ţelină, brânză, tartelete de dulceaţă. E remarcabilă minuţiozitatea cu care sunt prezentate reţetele pentru rasolul de calcan şi sosul de capere, oricând aceste recomandări fiind valabile şi astăzi.
Mai e şi farmecul formulărilor, exprimarea  poate azi ni se pare uşor arhaică, dar sigur inedită!

Prânzul, considerat masa principală a zilei, avea întotdeauna felul unu, felul doi şi desert, chiar se respecta această regulă iar cei mai în vârstă pot confirma acest lucru.
La ocazii, o mostră de dejun simplu şi accesibil multora e şi cel redat în foto 3, unde carnea de miel nu credem că era neapărat un lux atunci, iar reţeta pentru cornurile de migdale e bine s-o reţinem.

Nu putem vorbi de bucătărie, de preparate culinare, de reţete, fără să nu amintim de Sanda Marin, cea care a scris faimoasa “Carte de bucate” lucrare apărută în anii  ‘30, mai precis în 1936 şi care cu siguranţă a inspirat pe autorii rubricilor gastronomice din acei ani, iar noi îi reluăm pe acest blog aşa cum foarte multă lume  din ziua de azi deschide paginile celebrei cărţi, apărută între timp în multe alte ediţii. Autoarea, Sanda Marin (foto 4) pe numele ei adevărat Cecilia Maria Simionescu provenea dintr-o familie distinsă, de autentici intelectuali, poseda o educaţie deosebită şi în momentul când s-a hotărât să scrie acest veritabil tratat de gastronomie,  n-a avut în minte decât un singur lucru, să demonstreze că a găti e o artă, artă culinară!

Foto 5, reproducerea unei alte pagini de revistă, vă lăsăm plăcerea să descoperiţi singure farmecul bucătăriei de odinioară, bucătărie tradiţională şi actuală în acelaşi timp.

sursa: www.eva.ro/nostalgia-news

30 de comentarii:

  1. Ce ne-am fi făcut noi fără ”sandamarinul” din sertarul bufetului din bucătărie?! Era ca o ”Biblie” a bucătăriei, nu se gătea nimic fără cartea Sandei Marin! Dar ce lux pe interbelicii noștri, ia uite ce delicatese au aici: raci, calcan, migdale, iepure, asta da mâncare! ;)
    Frumoasă postare, Pandora! O seară la fel de plină de bunătăți! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc, Mirela, pentru mine este un adevarat regal intalnirea cu parfumul bucatelor de odinioara...
      sunt sigura ca nu toata lumea isi putea permite la vremea aceea ca si la vremea aceasta, astfel de bunatati dar cred ca asta nu le stirbeste farmecul, as zice ca dimpotriva...
      bunica mea care era nascuta in 1910, imi spunea ca si cel mai sarac om putea sa-si cumpere carne ieftina din piata ca sa faca o mancare gustoasa si satioasa de pus pe masa...
      cat despre Sanada Marin, stiu foarte bine ce spui, nelipsita era si in casa noastra :)
      o seara plina de amintiri gustoase iti doresc si eu, Mirela! :)

      Ștergere
  2. wow! esti fenomenala! unde Dumnezeu descoperi tu minunatiile astea?! hmmmmm ce de bucate delicioase! Sos de capere obisnuieste sa faca Helmut - dar sincera sa fiu, pâna la el nu gustasem niciodata! Crochete de telina zau ca ma tenteaza - oooooo ce pofte mi-ai facut! Prajiturele si covrigi... wow! superbe paginile astea! le voi copia si eu, daca-mi permiti.
    Te pup draga mea draga. O seara perfecta sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. te rog, chiar, de abia astept sa incerci cate ceva de aici si sa-mi povestesti cum ti-a reusit...
      cred ca voi face si eu jumarile cu patlagele vinete si rosii dar la vara, saptamana trecuta in schimb am pregatit bame dupa reteta de aici, reteta care este aproape identica cu cea pe care o folosea bunica mea...
      e drept ca bamele au fost congelate dar mancarea a iesit grozav de buna :)
      ma bucur ca iti plac aceste articole, saptamana asta voi posta doar articole in genul asta, sper ca nu voi deveni plictisitoare dar o sa risc pentru ca este o adevarata bucurie pentru mine sa ma intorc la vremurile despre care imi povesteau bunicii mei :)
      pup draga mea draga, o seara minunata iti doresc si eu! :*

      Ștergere
  3. Vecina mea,de varsta mamei,are cartea Sandei Marin si, Doamne,multe mai stie sa faca!
    Tu ai adus multe idei pentru vesnica mea intrebare dupa ce spal vasele,seara...Maine ce fac de mancare?:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. uite ca am reusit si eu sa fac o fapta buna :)
      daca preparatele de aici te inspira, e minunat, spor si sa ne povestesti ce ai facut :)

      Ștergere
    2. eu am un exemplar al Sandei Marin, editat un an înainte de a ma fi nascut eu :)) La sfârsitul cartii, sunt prezentate meniuri pentru fiecare saptamâna din luna! bineînteles ca retetele se regasesc toate în cartea de bucate, nimic nu este scris auíurea! Am lipit-o si relipit-o, paginile sunt maronii si colturile cam zdrentuite... deh, nici Sanda Marin nu a ramas fara riduri :))))

      Ștergere
    3. delicioase "riduri" fara doar si poate :)
      evident ca avea si bunica mea o Sanda Marin, la un moment dat a cumparat o editie noua a acestei carti si am avut neplacuta surpriza ca retetele ei sa fi fost schimbate...
      imi amintesc si acum ca am citit despre snitelele din parizer, reteta "comunista" brrr....
      dupa 1989 a fost reeditata cu retele originale....

      Ștergere
  4. Excelent articolul! Mie-mi plac "povestile" din vremurile pe care nu le-am trait. :) Imi place sa-mi imaginez cum traiau inaintasii nostri! Dar n-as putea jupui un animal - cat de mort ar fi acesta!!!
    Intr-o zi, cu ani in urma, am "transat" un pui... Am fost intrebata daca nu cumva am dat cu el de pamant aruncandu-l de pe bloc - asa era de ciopartit... :)
    Desi nu prea ma descurc in bucatarie atunci cand ceva imi place in mod deosebit ma straduiesc mult si... imi iese destul de bine! :) Prea curand nu voi uita aventura (din bucatarie) cu "imamul care a lesinat". Nici cei care au fost prezenti nu vor uita curand! :)
    Saptamana minunat sa o petreci! Pupici cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi-am amintit povestea "imamului..." :))
      eu zic ca merita o noua incercare, si el, si tu :)
      te pupacesc si eu :*

      Ștergere
  5. mereu am spus ca cine n-are sanda marin, sa faca bine si sa-si cumpere...
    din cate am gustat cu ochii pe-aici, ma gandesc nu la "pofta buna", pandhora, ci mai degraba la "poftiti bine" ...:)

    RăspundețiȘtergere
  6. exact despre asta vorbeam eu cu mine in dimineata asta: eu ce mai gatesc!?
    si cand colo, uite ce minunatie gasesc la tine....
    covrigii aia mie mi-au atras atentia....:P
    te pop!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. perfect, astept sa-mi povestesti ce ai pregatit :)

      si mie mi-au atras atentia dulciurile, recunoasc :))
      te pupacesc si eu :*

      Ștergere
  7. Mi-am notat sosul de capere si retetele de pesmeciori. Parca as citi retetele din revistele bunicii. Chiar si in revista Femeia la inceputuri, prin anii '50 erau rubrici cu retete interesante. Eu le am decupate si le pastrez intr-un dosar cu retete vintage.
    Bamele imi plac si mie foarte mult si le gatim ca si fasolea verde, cu sos de rosii, ceapa si partunjel, uneori adaugam morcovi si cartofiori noi. Intr-o vara, fiind in concediu in Messinia, am mancat cele mai bune bame. Am cautat bucatareasa, sa-mi dea reteta. Am aflat ca ea le prajea usor in ulei de masline, dupa care le punea la cuptor cu ceapa si rosii proaspete. O bunatate !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o sa tin minte reteta pentru la vara cand voi gasi in piata bame proaspete, cele congelate nu pot fi prajite, oricum, suna delicios, multumesc ca mi-ai impartasit reteta :)

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. multumesc, recunosc, nu pofta este cea care imi lipseste :)

      Ștergere
  9. Si chiar daca au trecut atatia ani tot nu le-am gatit pe toate si tot ne intrebam ce sa mai gatim. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat, vinovate sunt obisnuintele pe care le avem, noroc ca ne mai loveste inspiratia uneori :)

      Ștergere
  10. Aiaiaiaiai, ce bine mancau oamenii! :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. gustos si mai mult sau mai putin sanatatos :))

      Ștergere
  11. Si bunica avea o carte Sanda Marin, insa ea nu prea o folosea, dar mie imi placea sa o rasfoiesc. Bunica mi-a zis ca ei cand erau mici in perioada interbelica, desi nu au simtit lipsa de mancare, totusi nu mancau carne decat duminica, iar vinerea mancau peste, si doar daca era o sarbatoare mai mancau carne inca o data pe saptamana. Si am vorbit si cu o doamna daneza cam de varsta mamei mele, si mi-a zis ca ea cand era mica, deci destul de mult dupa razboi, desi nu erau o familie saraca, doar asa o familie obisnuita, tot asa mancau carne numai o zi pe saptamana si in alta zi peste, si in rest mancare de cartofi sau alte legume, si cam asa mancau totii danezii obisnuiti chiar si mai inainte, si in vremea razboiului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cred ca fiecare familie avea obiceiurile ei alimentare dar masa mai importanta si cu belsug de carne era masa de pranz, duminica.

      Ștergere
  12. Nu stiu daca mi-a aparut comentariul sau a fugit in Spam, pt ca nu a aparut chestia aia pe galben despre comentariul fiind la moderat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. a aparut comentariul dar ceva se intampla, si comentariile lui erys au ajuns de cateva ori in spam....

      Ștergere
  13. Super postare,am savurat-o de la început până la sfârșit !
    Mulțumesc

    RăspundețiȘtergere
  14. da, sanda marin nu a lipsit nici de la mine, ce minunate retete gaseai in ea

    RăspundețiȘtergere