sâmbătă, 23 august 2014

Bucureştii de altădată - Hanul Roşu şi Podul Rahova

Acest articol reprezinta un fel de raspuns pentru Mucegai Ales :)

El ma citeste de foarte putin timp si nu stie ca iubesc definitiv si total Bucurestiul de altadata, Bucuresti ale carui ramasite le-am mai prins (din pacate mult prea devreme ca sa le inteleg frumusetea) si nu stie ca sectorul si zona in care locuiesc sunt slabiciunea mea :).

Acest fermecator articol este scris de Ecaterina Pop si prinde in cuvinte si imagini o zona din Bucuresti care completeaza tabloul unui oras care a avut farmec pentru ca reprezenta un intreg.
Acum este doar un oras cu amintiri frumoase si blocuri urate.

Cu sute de ani în urmă, capitala ţării noastre arăta cu totul diferit faţă de astăzi. Imaginea Bucureştiului era de o frumuseţe uimitoare şi se alcătuia din case, hanuri, pivniţe şi tot felul de prăvălii, toate acestea întregindu-se într-un tablou pictat parcă de un pictor iscusit.

În acest tablou de vis, îşi avea odinioară locul bine stabilit un edificiu cu o istorie bogată, pe numele său Hanul Roşu. Astăzi, dacă vă aflaţi la intersecţia străzilor Franceză cu Şelari din Bucureşti, în apropiere de Curtea Domnească, veţi putea observa o clădire simplă şi vopsită în grena, care nu atrage prea mult atenţia trecătorilor. Şi este evident şi de ce.

Tot aici, în capătul străzii Şelari, exista odinioară un pod care făcea legătura între Centrul Vechi al Bucureştiului şi zona unde se afla Curtea Judecătorească şi Biserica „Domniţa Bălaşa”. La vremea respectivă, podul purta denumirea de Podul Calicilor şi se întindea până în afara oraşului, trecând în drumul său printre vechilecase negustoreşti.

Podul Calicilor a fost unul dintre cele mai vechi dintre cele care s-au construit peste Dâmboviţa. După Războiul de Independenţă, mai exact după anul 1878, Podul Calicilor şi-a schimbat denumirea în Podul Rahovei, iar zona adiacentă a devenit cunoscută sub numele de Calea Rahovei.

Hanul Roşu – locul de întâlnire al vieţii publice de odinioară



Hanul Roşu a fost construit cândva pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Povestea sa continuă la Mănăstirea Cotroceni, în subordinea căreia hanul fusese dat în al doilea deceniu al următorului secol. Însă aici nu a avut „mult de stat”, căci părintele Hariton de la mănăstire a vândut hanul unei jupânese pe nume Zamfira, pentru suma de 50.000 de lei.

După câţiva ani, soţul jupânesei se stingea din viaţă, iar Hanul Roşu a fost iarăşi vândut, întrucât Zamfira nu mai făcea faţă cu datoriile rămase şi împrumuturile necugetate ale soţului ei.

Hanul Roşu a avut mulţi proprietari de-a lungul timpului. Astfel, jupâneasa Zamfira vindea hanul, iar acesta ajungea acum în proprietatea văduvei marelui logofăt Dinicu Golescu, care se numea Zoe.

Din păcate, în anul 1838, din Hanul Roşu s-a ales doar scrumul, întrucât a ars complet în urma unui incendiu. O parte din locul pe care fusese construit hanul a fost luată în arendă de un anume Dimitrie Bola, iar Zoe Golescu vindea în următorii ani ultimele parcele ale locului.

Acest personaj, Dimitrie Bola, se pare că a refăcut Hanul Roşu în stil neogotic, construind un balcon foarte frumos din metal, în formă semicilindrică, chiar pe colţul clădirii, deasupra intrării.



Clădirea a început să arate atât de bine, încât Hanul Roşu a devenit astfel un simbol şi o bijuterie pentru centrul vechi al capitalei, ca urmare a frumuseţii sale izbitoare. La parterul hanului exista un fel de casino, unde ofiţerii austrieci veneau foarte des.

Hanul era locul de întâlnire al vieţii publice de la acea vreme din Bucureşti, punctul unde se adunau bucureştenii cu mic cu mare şi unde timpul avea o altă dimensiune. Dacă ar fi să facem o comparaţie cu zilele noastre, Hanul Roşu era ca un mall, unde viaţa publică a Bucureştiului se desfăşura necontenit, dar într-o cu totul altă dimensiune faţă de astăzi.

Tot aici, la minunatul Han Roşu, a fost adusă într-una din prăvăliile sale prima râşniţă de cafea, o premieră la vremea respectivă, care scotea într-un ceas „10 oca de cafea pisată”.

Astăzi, din vechiul han de altădată nu a mai rămas nimic, decât clădirea vopsită în grena. Doar locul pe care zace a rămas acelaşi, dar nimeni nu-i mai acordă vreo importanţă. Nici măcar nu mai iese în evidenţă, din han a rămas doar o clădire urâtă şi sordidă.

Podul Rahovei nu mai există în Bucureştiul de astăzi



Podul Rahovei, care se afla în apropiere de Hanul Roşu, a dispărut total şi el din peisajul Bucureştiului, şi cu siguranţă şi din amintirea celor mai bătrâni, în anii ’30. Regele Carol al II-lea iniţiase o acţiune de curăţare a Pieţei 8 Iunie (astăzi Unirii), de sistematizare şi reamenajare a spaţiului urban.

Din aceste motiv, Dâmboviţa a trebuit să fie acoperită cu un planşeu de beton care se întindea de la Piaţa Senatului până la Piaţa 8 Iunie. Astfel, Splaiul Independenţei a devenit un bulevard în toată regula, iar podul Rahova a fost distrus.

Podul impresiona prin frumuseţea şi lungimea sa, iar trecerea pe Podul Rahovei era cu atât mai impresionantă cu cât panorama era dominată de Palatul Justiţiei.

Din nefericire, Hanul Roşu şi Podul Rahovei nu mai există astăzi. Dar merită să ştim măcar povestea acestor construcţii care au dăruit Bucureştiului de altădată o frumuseţe aparte.

sursa: www.financiarul.ro

14 comentarii:

  1. Mi-ar placea sa calatoresc in trecut, sa vad totul cum era atunci...Cred ca mi-ar fi placut Bucurestiul de altadata. Pandhora esti draguta sa ma ajuti cu un comentariu cat de mic la o postare de-a mea, particip la un concurs si trebuie sa strang cat mai multe comentarii. Pe blogul meu ai si un concurs...poti castiga o carte surpriza.Multumesc!!
    http://367dezile.blogspot.ro/2014/08/castiga-un-blind-date-cu-o-carte.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am trecut pe la tine si am lasat un comentariu, multa bafta iti doresc! :)

      Ștergere
  2. O adevarata incursiune a Bucurestiului d-altadata
    Sunt foarte curioasa sa vad cladirea grena pe langa care cel mai probabil am trecut de atatea ori... si...totusi atata istorie in spate. Reabilitarea Centrului Vechi sper sa fie o revigorare si un punct de reper marcant pentru capitala.
    Merita sa fie o capitala europeana care isi pastreaza istoria
    Mi-a placut foarte mult povestea Podului Calicilor si a Hanului Rosu.
    Extraordinar!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am trecut pe langa cladirea aceea fara sa-i stiu povestea...data viitoare o voi privi cu alti ochi...
      oricum, parca acum nu arata chiar atat de rau dar e posibil sa ma insel, cum spuneam nu am privit-o cu atentie...
      Centrul Vechi este un punct de atractie pentru bucuresteni dar nu numai...
      in timp va capata cu adevarat farmec, acum este un loc plin de viata pana tarziu in noapte, chiar si iarna, imi place lucrul asta :)

      Ștergere
  3. cred ca toti iubim vremurile de altadata asa cu bune si rele...
    desi azi avem cate in luna si in stele parca tot acele timpuri au mai mult farmec... :)
    superb articol! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat, tot acele timpuri au mai mult farmec si asta pentru ca oamenii aveau un ritm de viata care le permitea sa se bucure de scurgerea acestui timp privind lumea si avand in fata o halba cu bere sau o cafea...
      sa privesti si sa te bucuri de ce vezi inseamna mult, inseamna sa-ti iei pauza de la ganduri, rate la banca, deadline-uri...
      am observat ca parizienii fac asta, i-am vazut stand relaxati in fata unui pahar cu vin la cafenelele cu masute pe trotuar si privind...

      Ștergere
  4. Oooo! Ce nostalgii navalesc peste mine! Ca si cum as fi trait in acele zile! :) De cate ori citesc la tine despre Bucurestiul de altadata - oras pe care il iubesc cu pasiune desi nu-l cunosc foarte bine - ma reped la articolele despre Brasovul vechi! Imi plac foarte mult aceste incursiuni in trecut si ma doare sufletul ca cei de azi nu mai stiu sa aprecieze calitatea... Poate din cauza... vitezei! :) Dar nici cei de la "sistematizare" nu vor sa tina cont de anumite caracteristici ale zonelor atunci cand dau liber la constructii... Ma bucur insa ca edilii din BV se preocupa sa renoveze cladirile "purtatoare de istorie". :)
    Un articol foarte fain! Multumesc!
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate vei posta si tu povesti despre Brasovul de altadata...cu siguranta au un farmec diferit de al altor orase, cetatea Brasovului fiind un centru comercial vechi precum timpurile :)
      cred ca acum ceva ani am postat un articol despre Brasov, o sa-l caut :)
      pup si eu!

      Ștergere
  5. Foarte frumoase aceste articole despre Bucureştiul de altă dată. Atâtea locuri frumoase, care azi nu mai sunt. Iar hidoşenia grena arată ce gusturi proaste domnesc în vremurile de acum, la mulţi semeni de-ai noştri. Mă întreb cum oare autorităţile locale şi arhitecţii aprobă atâtea clădiri de o urâţenie incredibilă?
    O duminică frumoasă, dragă Pandhora! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cum le aproba?
      pe bani grei, cum altfel?
      din pacate da, mult prea multe si frumoase cladiri nu mai sunt, din paccate multe si urate cladiri rasar acolo unde te astepti mai putin...

      o noapte buna iti doresc la randul meu, draga Alex! :)

      Ștergere
  6. o pagina minunata de istorie, prezentata atât de placut! iti multumesc pentru toate informatiile pe care ni le oferi aici... eu cunosc atât de putin din istoria Bucurestiului.
    Articolul de fata este inca o dovada ca atunci cand voi fi in bucuresti, voi avea alaturi cel mai bun ghid ;) Te imbratisez, draga mea draga. Pupici

    RăspundețiȘtergere
  7. si eu am multe de aflat si ma bucur de fiecare data cand se intampla asta...
    sper ca vei veni si cu siguranta ne vom plimba si vom privi in trecut pentru ca amandurora ne este drag sa facem asta :)
    te imbratisez si eu >:D<

    RăspundețiȘtergere
  8. Mulțam de pomenire, dar mă știi că pe cât de sensibil mi-e boiul la soare cu atât de nesimțitoriu sunt la a calofiliei chemare. Făcea trebuință poate o justă tragere de mânecă sau aplicarea unei sănătoase perechi de palme.
    revenind la subect, te-am iertat, da nu te-am uitat cocoană. Cum rămâne cu părerea dumitale despre sectorul unic? Este Bucureștiul de altădată concentrat într-un singur punct, plantat în triunghiul Unirii - Victoriei - Romană? Și dacă acesta e pubisul Bucureștiului, cum de naște el monstruozități mărginașe prin părțile de i-ar putea fi degete ori creștete?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cat de dragut poti fi tu :P
      bine ca nu m-ai uitat ! :))

      apreciez ca ti-ai adaptat limbajul, epocii, ca un tencuitor de cuvinte ce te afli...tu, nu eu :)
      revenind la povestea noastra...
      zona pe care ai amintit-o chiar tu, a fost si a ramas nucleul orasului, chiar daca inceputurile lui au fost la Curtea Veche.
      stii bine ca spunand "unicul" nu aveam cum sa vorbesc serios dar, asa cum spuneam si in articol, acest sector este cel mai aproape de sufletul meu, aici am copilarit, aici traiesc, deci da pentru mine in acest sens este unic...

      daca orasul nu s-ar fi dezvoltat, ingloband sate, transformate in mahalale, nu ar fi devenit ceea ce e azi, asa ca una (triunghiul de care vorbesti), nu o exclude pe alta (mahalalele) care isi au pitorescul lor...

      eee...dar asa cum incep sa te stiu, ma indoiesc ca vrei sa intelegi exact ce spun, ca doar si de aia noi doi nu ne intelegem :))

      Ștergere