luni, 18 august 2014

Mocanita

Numită adesea „Mocăniţa de pe Valea Vaserului“, Calea Ferată Forestieră din Vişeu de Sus se află chiar în nordul României, la graniţa cu Ucraina şi reprezintă o bogăţie atât din punct de vedere tehnic, cât şi cutural. Pe o rută de aproape 60 kilometri distanţă circulă – pe lângă locomotive Diesel - până astăzi locomotive cu abur înfocate cu lemn, lucru prin care CFF Vişeu de Sus (prescurtare de la Calea Ferată Forestieră) devine cunoscută în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră adevărată, care funcţionează cu abur.
Linia care a fost construită dupa encartamentul austro-ungar de 760mm, duce într-o vale de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser, peste poduri şi prin tunele. Calea ferată trasează o zonă împădurită enormă, unde nu există drumuri sau sate, ci este locuită doar de urşi şi lupi.
Utilizarea resurselor de lemn de pe Valea Vaserului s-a iniţiat de la începutul sec. al XVIII-lea, sub imperiul austro-ungar. Coloniştii vorbitori de limba germană au pătruns primii în pădurile virgine şi cu ajutorul plutăritului au adus lemnul tăiat la gaterele din Vişeu de Sus.

În 1932 s-a început construcţia la Calea Ferată Forestieră, care în comparaţie cu plutăritul însemna un enorm progres tehnic..
Deşi în majoritatea ţărilor europene, cel mai târziu după anul 1945 căile ferate foresiere au fost înlocuite cu drumuri forestiere, în România acestea s-au menţinut destul de mult.
În 1970 administraţia silvică publică se practica pe o distanţă de peste 3000 km, până în anul 1986 România chiar a mai fabricat noi locomotive cu abur pentru căile ferate forestiere şi în 1989 încă au mai existat peste 15 căi ferate forestiere cu puţin peste 1000 km de şină.
Schimbările economice de după ’90 au avut efecte fatale asupra CFF-urilor naţionale de atunci: pe parcursul a câtorva ani au fost toate scoase din funcţiune, demontate, locomotivele şi vagoanele date la fier vechi sau vândute. Singura cale ferată forestieră care astăzi mai funcţionează este Mocăniţa de pe Valea Vaserului. Ea îşi îndeplineşte până astăzi scopul său iniţial de cale ferată forestieră, transportul lemnelor.


Din anul 2000 calea ferată forestieră este sprijinită şi din străinatate prin asociatia „Hilfe für die Wassertalbahn“ Cu ajutorul elveţienilor s-au repus în funcţiune locomotive care fuseseră retrase din funcţiune, s-au procurat noi vagoane de persoane şi s-au resturat depoul şi cladirea istorică a gării. În jurul gării din Vişeu de Sus există o infrastructură importantă care poate fi folosită pentru dezvoltarea turismului.
Din anul 2005 circulă pentru vizitatori vagoane de persoane conform unui program şi tractate de locomotive cu abur şi din 2007 Valea Vaserului face parte din Parcul Natural „Munţii Maramureşului“şi este sub ocrotire europeană.
(sursa: www.cffviseu.ro)

Fotografiile au fost facute la Muzeul Mocanitei amenajat la popasul de unde Mocanita face calea intoarsa (pentru turisti).
Mai multe imagini maine la MFC :)

19 comentarii:

  1. Cine nu a auzit de mocanita! E renumita si o emblema a locului.Privilegiati sunt,insa cei care se si plimba cu ea.Daca as mai avea o viata,as incepe vacantele de aici.Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce te-ar impiedica sa incepi acum? :)
      am mai fost cu Mocanita acum 7 ani, traseul era mai lung, dura aproape 4 ore...
      de data asta traseul a fost mai scurt, a durat pana in doua ore.
      frumsetea este oricum, nealterata :)

      Ștergere
  2. Multumesc pentru informatii,desi fiul meu este pasionat de locomotive,trenuri,machete,etc.si a fost sa vada Mocanita,mi-a aratat pozele cu trenul ...
    Azi, la ProTV,au aratat secvente din splendoarea peisajului si adevaratul restaurator al Mocanitei !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si prietenul meu este pasionat locomotive, trenuri si de tot ce tine de caile ferate asa ca Mocanita a fost un vis implinit :)

      Ștergere
  3. saptamana trecuta m-am plimbat cu mocanita alaturi de Gina (Incertitudini), acum mai dau o tura cu tine.:))Cine spune ca nu e fain aici pe bloggosfera?!:)
    Pupici,matusica calatoare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. doua plimbari nu strica niciodata :))
      intial aveam in plan sa ajungem si la Oradea (cred ca ti-am mai spus) din pacate, cel putin anul acesta planul s-a modificat dar nu se stie ce aduce viitorul :)
      pup si eu o Angi priceputa la dulceturi si nu numai :)

      Ștergere
    2. mai e si la anu o vara.:)

      Ștergere
  4. wow! uite ca am mai trecut ceva pe lista "de vazut neaparat!" O istorie impresionanta are aceasta mocanita! ma bucur pentru tine ca ai vazut aceasta minunatie, si-ti multumesc ca prin ochii tai, am vazut-o si eu.
    te pupacesc. Noapte buna, draga mea draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt sigura ca o vei vedea cu proprii tai ochi si de cei bucura de peisaj si de aerul tare dintre mmunti :)
      pup si eu draga mea draga, somn usor! :*

      Ștergere
  5. Schimbarile economice din '90 ar putea fi numite distrugeri economice... :( Ferice, totusi, ca s-au mai desteptat unii si s-au luptat sa mai pastreze ceva din farmecul de altadata. :)
    Tot la tine am mai citit - si vazut foto - despre "Mocanita". Mi-ar placea sa vad si eu acel peisaj, pe viu, dar ma cunosc prea bine pentru a sti ca nu e probabil sa ajung; dar... cine stie ce-mi rezerva viitorul?! :)
    Zile fericite iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. exact, cine stie ce-ti rezerva viitorul?
      daca eu am ajuns acolo de doua ori de ce nu ai ajunge si tu macar o data? :)

      Ștergere
  6. Mocanita face istorie, ce roman sau chiar strain nu a auzit de ea. M-as plimba si eu o tura, sau doua, sau mai multe. Superb articolul!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. merita ea, mertiti tu :)
      e o bucurie care merita incercata! :)

      Ștergere
  7. Tuutuuuu!
    Ieri vazusem la stiri Mocanita. Si tot ieri am aflat ca Mocanita noastra e gestionata de un strain....din fericire...altfel nu cred ca ne-am mai fi bucurat si astazi de ea....:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asta spune si articolul si da, se vede schimbarea...
      prima data am fost acum 7 ani cu Mocanita...
      pot spune ca mi-a placut mai mult, in primul rand pentru ca vagoanele erau cele originale, ale Mocanitei si in al doilea rand pentru ca plimbarea dura mai mult, cam 5 ore si jumatate dus-intors si se adancea mai mult in munte...era mai multa salbaticie...
      acum gara este foarte frumos amenajata, exista acolo si o cafenea foarte cocheta, toalete absolut moderne si impecabil de curate, la capatul drumului este amenajat un spatiu unde se poate servi masa, asa mai rustic, exista acolo si un fel de restaurant gen autoservire si tot acolo se afla si un micut muzeu al Mocanitei (ale carui poze se regasesc aici)...acestea ar fi plusurile...
      la minus o sa trec vagoanele noi ale Mocanitei, si durata drumului care acum este cam de 3 ore dus-intors...
      una peste alta este o experienta care merita traita...
      daca porniti la drum cu Mocanita sa va imbracati foarte bine pentru ea se strecoara serpeste prin padure si frigul te patrunde de numa numa :)

      Ștergere
  8. Dupa prezentarea ta, sigur trece pe locul 1 ! :)
    P.S. "Vin" invers ! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Stiati ca in Japonia fanii baieti de trenuri se numesc tetsuo si fanii fete tetsuko si au si o revista pt fani de trenuri www.railf.jp si un club de fani de trenuri www.jrc.gr.jp/e/ plus si mai multe cafenele/baruri pt fani de trenuri, ca de exemplu www.ginza-panorama.com/index.html ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cam asa ceva si-ar dori si prietenul meu :)

      Ștergere