joi, 20 noiembrie 2014

Reflexii in Oglinda - Bucuresti Filaret, prima gara a Capitalei

M-am gandit sa continui o perioada de timp cu paralela garilor la Reflexii in Oglinda, adaugand acolo unde gasesc si informatii...


Am gasit pe Bucurestii Vechi Si Noi un articol deosebit, sper sa-l parcurgeti cu acelasi interes cu care l-am citit si eu :)
Vreau sa-l felicit pe autor cu aceasta ocazie pentru daruirea si sufletul pe care il pune in articolele pe care le posteaza.
Si acum, povestea...

Bucureșteanul, ori turistul străin, dornic de o plimbare pe micile străduțe ce urcă pe Dealul Filaretului va descoperi, pe o latură a pieței ce se întinde pe platoul din vârful colinei, o clădire pe-al cărei frontispiciu, litere de culoare maro, ce amintesc de firmele magazinelor din anii „Epocii de Aur”, compun două simple cuvinte: „Autogara Filaret”.
Cei mai în vârstă, sigur cunosc povestea acestor locuri. Însă cei din generațiile mai tinere… 

Mai știu ei oare astăzi că în această clădire, timp de aproape un secol, a funcționat prima gară a Capitalei, locul din care plecau, ori în care își debarcau pasagerii, trenurile ce circulau pe linia ferată București Filaret – Giurgiu?
Povestea clădirii în care, de multă vreme, nu mai sosește niciun tren şi de unde doar eternele sale rivale – autocarele – mai pleacă astăzi începe în a doua jumătate a secolului XIX, mai exact în ziua de 13 Septembrie 1865, când, după lungi şi interminabile discuții tratative, ori furtunoase dezbateri parlamentare, Companiei fondate de inginerii britanici John Trevor Barkley şi John Staniforth i s-a acordat dreptul de-a construi şi de-a exploata prima cale ferată din România acelor vremuri, ce urma să lege orașul București, cu portul dunărean Giurgiu.
În final, la începutul anului 1867, construcția viitorului traseu a demarat, de la ambele capete ale liniei, iar pe terenul situat între câmpurile cu vii ce se întindeau pe Colina Filaretului încep să se înalțe zidurile viitoarei gări.
Un an mai târziu, în luna Octombrie 1868, locuitorii orașului Giurgiu asistau, cu mare uimire, la sosirea unei încărcături nemaivăzute pe meleagurile românești: primele două locomotive cu abur, fabricate la uzinele engleze „Canada Works – Birkenhead” şi botezate 1 – SABARU şi 2 – GIURGIU. Așezați cu mare grijă pe șine, cei doi cai de foc au început, în scurt timp, să remorcheze trenurile de lucru ce transportau materialele folosite la construcția traseului.
În ziua 7 Septembrie 1869, din gara Filaret a plecat primul tren, ce l-a avut ca pasager pe însuși Principele Carol I, ce și-a putut astfel îndeplini astfel cuvântul dat în fața tuturor supușilor săi: acela de-a nu-și părăsi țara până când nu va putea utiliza „întâiul drum de fier românesc”.
Prima gară a Capitalei a fost deschisă oficial, în cadrul unei grandioase ceremonii, în ziua de 31 Octombrie 1869. În acea solemnă dimineață de toamnă, după slujba oficiată de Mitropolitul Primat Nifon, în sunete de corn (vechiul semnal de plecare al trenurilor) şi în uralele entuziaste ale privitorilor ce împânziseră peronul gării Filaret, „Trenul de Onore Michaiu Bravul”, remorcat de locomotiva cu același nume, ce era condusă de însuși concesionarul liniei, a plecat spre Giurgiu, la orele 10:45. Garnitura ce-i avea între pasagerii săi pe membrii Guvernului, pe reprezentanții corpului diplomatic şi pe cei ai autorităților din localitățile traversate de noua legătură feroviară, a parcurs cei 67 de kilometri ai traseului în numai o oră şi 30 de minute, circulând cu o „iuțeală mijlocie” de aproximativ 45 de km/h. şi a intrat în gara Giurgiu, ce-l aştepta împodobită cu nenumărate ghirlande şi drapele tricolore, „la ceasurile 12 ½”.
După numai trei ani de la inaugurarea sa, gara București Filaret a încetat să mai fie unica stație de cale ferată a Capitalei, în ziua de 13 Septembrie 1872 fiind inaugurată „Gara Târgoviștei”, mult mai bine cunoscută de locuitorii Bucureștiului sub numele pe care ea l-a primit începând cu anul 1888: „Gara de Nord”.

Însă timpul necruțător şi expansiunea continuă a orașului și-au pus amprenta asupra primei gări a Capitalei, ce n-a mai apucat să-și aniverseze centenarul, fiind desființată în ziua de 19 Noiembrie 1960 şi transformată ulterior în punct de plecare şi de sosire pentru traficul auto.
Aflată astăzi la o vârstă venerabilă (clădirea și-a sărbătorit, aproape pe neobservate, cea de-a 140-a aniversare, în ziua de 31 Octombrie 2009), vechea gară continuă încă să domine platoul din vârful Colinei Filaretului, chiar dacă se găsește, din ce în mai des, sub asaltul necontenit al traficului rutier, ce tinde s-o cuprindă din aproape toate direcţiile.
Să fie oare definitiv condamnată la uitare această „bijuterie de arhitectură feroviară, sau într-un viitor nu foarte îndepărtat, acest veritabil monument al Bucureștiului de altă dată își va regăsi vreodată menirea ce-i fusese destinată încă din perioada interbelică – aceea de a deveni un muzeu în aer liber, un loc unde cei ce-şi spun simplu „pasionați feroviari” să poată rememora, redescoperi, ori să poată cunoaște, pentru prima oară, câte ceva din istoria oamenilor şi a mașinilor ce de peste 130 de ani, în fiecare clipă, păstrează vie „roata cu aripi”, binecunoscutul simbol al „Căilor Ferate Române”?
 

sursa: www.bucurestiivechisinoi.ro 

mai multe gasiti la  SorinN
     

16 comentarii:

  1. ar fi într-adevar pacat sa fie uitata povestea începutului feroviar în România, ar fi pacat sa nu se încerce salvarea cladirilor istorice. Poporul care nu are trecut, nu va avea viitor, spune un proverb. Cât de frumos a pornit totul si cât de timpuriu, facând comparatie cu alte tari europene! România ar trebui sa fie mândra de istoria pe care a trâit-o!
    Minunata cronica ne-ai prezentat, draga mea draga! pup Un start bun în weekend!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Romania invata sa fie din nou mandra de lucrurile bune si frumoase care fac parte din trecutul ei, nu ma indoiesc de asta...
      intorcandu-ne spre trecut, incercand sa-l cunoastem atat cat sta in puterea fiecaruia, ne vom redescoperi si acolo unde este cazul, poate ne vom reinventa, asta e credinta mea :)
      eu stiu ca tu simti si vezi lucrurile la fel ca mine :)
      pup draga mea draga, somn usor!

      Ștergere
  2. O pagină din istoria României moderne, imagini frumoase ale gării!
    Am o și o întrebare: oare azi, în cât timp ajunge un tren de la București la Giurgiu? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. vechea imagine e fermecatoare :)
      sa consultam mersul trenurilor atunci :))

      Ștergere
  3. Elemente de fațadă, care nu mă pot impresiona...
    Uite lucruri mai serioase despre ce a fost atunci de la un clasic în viață ;) :

    "Domnitorul Alexandru I. Cuza (1859-1866) a acceptat, la 10 septembrie 1865, propunerile lui J. T. Barkley concesionându-i construirea liniei ferate Bucureşti-Giurgiu .
    (...)
    În viziunea lui Brătianu, civilizarea Românie prin drumuri de fier devenise o prioritate capitală .
    Executivul a ignorat criticile, acordând lui J. T. Barkley, la 2 octombrie 1865, suma de 412.650 lei pentru continuarea lucrărilor . Cu toate astea, Adunarea Deputaţilor a anulat, în martie 1866, convenţia încheiată de domnitor cu Barkley. Protestul consulului britanic l-a determinat pe domnitorul Carol să ceară revizuirea deciziei . De aceea, guvernul Ion Ghica a semnat o nouă convenţie cu Barkley, la 19 august 1866, definitivată la 18 aprilie 1867 . De data asta au protestat birjarii, hangii şi căruţaşii care au cerut ca linia să se realizeze până la bariera oraşului şi nu până la malul Dunării pentru a nu le afecta interesele. Cum Guvernul avea nevoie de voturi în campania electorală, linia a fost scurtată cu 3 km, economia realizată cu această ocazie fiind de 2 milioane lei .
    (...) Principele Carol şi-a permis să glumească în legătură cu linia ferată Bucureşti-Giurgiu după o călătorie cu olacul între cele două oraşe: „România n-are nevoie de căi ferate, fiindcă poşta ei merge tot atât de repede!“ . Cu toate astea Carol a părăsit pentru prima dată România de la urcarea pe tron la 26 august 1869. Nu a folosit, însă, olacul călătorind cu trenul de la Filaret la Giurgiu în 2,5 ore. S-a urcat pe vaporul România până la Smârda iar de acolo s-a deplasat în Occident cu vasul Ştefan cel Mare .
    Linia Filaret – Giurgiu s-a inaugurat la 19 octombrie 1869. Mitropolitul Primat a oficiat o slujbă religioasă în Gara Filaret . Călătorii au beneficiat de mai multe trenuri gratuite până la Giurgiu, locul de desfăşurare al unui banchet organizat, de primărie, în gară . Nu au lipsit premierul Dimitrie Ghica, acompaniat de miniştri, şi primarul Niţă Gogoaşă . Locomotiva Mihai Bravu, condusă de J. T. Barkley, a circulat cu 45 km/h, ajungând în Giurgiu la 12.30 . Linia a avut o lungime de 70 km, costurile calculate fiind de 196.500 lei /km şi 13.755 000 lei în total. Dobânda plătită de statul român era de 9 % şi se amortiza în 16 ani, plătindu-se anual 1.650.000 lei care proveneau din veniturile liniei şi al ocnelor . E. Dubois a fost numit directorul liniei ferate Bucureşti-Giurgiu primind o remuneraţie de 1.500 lei/lună în vreme ce Manovici, inginer şef clasa a I-a, primea 740 lei/lună. Paznicii beneficiau de 80 lei /lună iar servitorii şi hamalii erau recompensaţi cu 60 lei /lună ". (Cătălin Fudulu, Lucrări publice în Bucureștiul Vechiului Regat, Ed. Militară, București, 2010).

    Și, cum îmi place mie, încă o pastilă care provoacă dureri de cap: de ce s-a realizat gara la Filaret și nu mai spre sud, la Eroii Revoluției sau pe Șoseaua Giurgiului? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. la cat sunt eu de superficiala, ma las impresionata de aceste "elemente de fatatda" :))

    multumesc mult pentru completarea istoriei din spatele istoriei...
    ma gandeam ca ar fi tare frumos daca ai tine conferinte avand ca subiect aceste istorii, sunt sigura ca rostite, cuvintele scrise de tine ar avea un impact si mai mare, pentru mine cu siguranta :)

    ca sa raspund la intrebarea asta cred ca ar trebui sa cunosc mai multe despre cum functiona orasul la vremea respectiva, stiu ca zona era acoperita de culturi de vita de vie...dureri de cap nu mi-ai dat dar curioasa sunt sa aflu raspunsul la intrebare :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gările se fac la periferia orașelor. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, acolo se terminau grădinile de zarzavat ale Mitropoliei (partea de jos a Parcului Carol) și se afla granița Bucureștiului. Mutarea Gării mai spre sud ar fi însemnat că ea nu ar mai fi făcut parte din București. ;)

      Ștergere
    2. multumesc pentru raspuns, Catalin, ma bucur ca am aflat "secretul" garilor :)
      asta inseamna ca la momentul cand a fost construita Gara Targovistei, (Gara de Nord de azi), se afla la marginea orasului...

      Ștergere
    3. daaaa! cred ca mi-ar placea si mai mult istoria daca ar povesti-o d-nul Fudulu :)
      in caz ca hotarati ceva(ca si gemenii sunt foarte buni povestitori) imi spuneti si mie...:P

      Ștergere
    4. mingea e in terenul dlui Fudulu :)
      ooo, daaa...gemenii sunt minunati povestitori :)

      Ștergere
  5. Interesant, într-adevăr. Uite una care a scăpat (deocamdată) !

    RăspundețiȘtergere
  6. O pagină interesantă de istorie. Prima gară a Bucureştiului! Este minunat că s-a păstrat clădirea, chiar dacă s-a schimbat destinaţia ei iniţială. Foarte interesante amănunte şi comentariile de mai sus.
    Îmi place tare mult că ne aduci aici aceste subiecte atât de interesante, din istoria capitalei ţării. Aflăm atâtea lucruri interesante şi pagini inedite de istorie.
    Îţi doresc un weekend frumos, dragă Pandhora! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. faptul ca va plac acest gen de articole este multumirea mea cea mai mare :)
      completarile aduse de Catalin ma onoreaza si ma bucura foarte tare, el fiind istoric si un cunoscator in profunzime a ceea ce a insemnat trecutul nostru...
      eu sunt doar o amatoare de povesti cu parfum si farmec din trecut care au la baza elemente reale pentru ca, eu cred ca viata, inainte de a deveni moment istoric este doar o clipa traita de oameni, unii obisnuiti, altii nu :)

      un w-end perfect iti doresc la randul meu draga Alex! :)

      Ștergere
  7. Am citit ambele texte despre Gara Filaret. Foarte interesante articolele ! Autogara-Gara Filaret, a fost renovata dar nu stiu de ce nu prea ma incanta locul!
    Pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. locul nu mai are farmec, e banalizat, insingurat si trist...eu asa l-am simtit...
      te pupacesc si eu! :*

      Ștergere