joi, 4 decembrie 2014

Reflexii in Oglinda - Gara Buzău, locul unde I.L. Caragiale şi-a încercat aptitudinile de „comersant”


Gara Buzău este mai mult decât o clădire veche de 140 de ani, prin care s-au perindat generaţii întregi de călători. Este locul de care se leagă istoria oraşului Buzău, construită din personaje celebre, precum I.L. Caragiale, şi poveşti incredibile, ca cea a unui vultur adoptat de comunitate.
Gara CFR Buzău se află în zona sudică a Buzăului, pe una dintre laturile unei piaţete aflată la intersecţia Bulevardului 1 Decembrie 1918 cu Bulevardul Gării şi cu strada Republicii. În imediata vecinătate a Gării se află două clădiri istorice: hotelul Bucegi şi restaurantul pe care l-a condus, timp de un an, cel mai mare dramaturg român, Ion Luca Caragiale. Este principalul nod al reţelei de transport public din Buzău, nouă dintre cele zece linii de autobuz din oraş având staţie în această zonă. Clădirea Gării CFR Buzău a fost construită în anul 1873, la numai un an după inaugurarea liniei de cale ferată care avea să străbată Buzăul. În documentele istorice, se arată că în 1872 a fost construită prima cale ferată care lega Buzăul de Bucureşti şi Ploieşti, spre vest şi sud-vest, respectiv Brăila şi Galaţi spre est şi nord-est. La început, Buzăul a fost o staţie pe această linie. Gara Buzău a devenit nod feroviar în 1881, când a fost construită linia de cale ferată Buzău - Mărăşeşti. Gara din Buzău a născut pasiuni printre buzoieni, un inginer feroviar realizând chiar un blog dedicat porţii de intrare în urbea Buzăului: andy-casavezi.blogspot.ro. Autorul blogului, AndreiD, s-a încăpăţânat să documenteze şi apoi să scrie în mediu online istoricul gării buzoiene. Potrivit acestuia, prima gară a Buzăului este construită între anii 1869 şi 1870, având o arhitectură apropiată celor germane, concesionarul care a preluat construirea liniei Varciorova – Bucureşti – Buzău – Galaţi - Roman fiind de origine germană, Strousberg. Primul tren oficial trece în 1870, în acel tren aflându-se pentru verificare şi Ragele Carol I. La 1881, odată cu deschiderea liniei Buzău - Mărăşeşti, gara suferă mici modificări prin repoziţionarea liniilor 1 si 2 (primul peron). Tot cu aceeaşi ocazie, parcă preluând din istoria oraşului, renumit ca nod de întretăiere a drumurilor comerciale, Gara Buzău devine nod de cale ferată. Primele lucrări de modernizare - reconstrucţie se efectuează în anii 1914 – 1915, sub forma şi structura apropiată celei de azi, noua gară înglobând clădirea veche. În timpul Primului Război Mondial, gara suferă în urma unui incendiu, iscat probabil în urma luptelor cu trupele germane. Creşterea în decursul timpului a traficului de mărfuri şi călători face ca administraţia CFR să reconstruiască gara, ca în 1920 clădirea să fie finalizată sub forma actuală.
sursa: adevarul.ro

mai multe gasiti la  SorinN

23 de comentarii:

  1. Cata rabdare ai sa cauti lucruri interesante. Am intrat si pe blogul lui Andrei D .
    Sa ai o seara linistita !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu stiu cat de rabdatoare sunt dar de curioasa nu ma intrece nimeni :))
      imi plac povestile cu parfum de altadata, stiti deja asta, asa ca atunci cand am un picut de timp, scormonesc si de cate ori aflu ceva am senzatia ca ma intorc in timp :)
      am fost de cateva ori la Buzau, chiar mergem acolo uneori pentru ca au un restaurant unde se mananca cele mai bune paste quattro formaggi, asa ca in trecere am vazut si gara...
      pentru mine garile sunt fascinante, pentru prietenul meu, trenurile, asa ca...scormonim in directii diferite dar in acelasi sens :))

      Ștergere
  2. ce ma bucur sa citesc aceasta postare! Parintii mei au locuit o vreme la Buzau (pentru ce ei lucrau, eu am ramas la Bucuresti la bunici). În plus, am calatorit deseori în vacante din aceasta gara spre Berca (Vulcanii Noroiosi)... Ce vremuri frumoase! Însa... vezi, ca si copil, nu m-a interesat niciodata arhitectura sau istoria garii. Alergam de mâna parintilor sau bunicilor, de la un tren la altul - si de când am terminat liceul nici nu am mai ajuns niciodata în Gara Buzau... Acum doi ani am fost la Berca si Pâclele dar cu masina nostra.
    Frumoasa cronica! Ma bucur mult sa aflu atâtea lucruri interesante - macar si mai târziu... Poate ca voi deschide ochii mai bine, când ma voi mai afla în zona, sa recunosc detalii povestite aici.
    O seara minunata iti doresc draga mea draga! pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate cand vei mai ajunge in tara o sa mergem la Buzau ca sa vedem gara, sa manacam si paste si sa trecem si pe la Vulcanii Nororiosi :)
      si pe mine m-a incantat cronica acelor timpuri...
      te imbratisez si eu draga mea draga >:D<

      Ștergere
  3. Caragiale, restaurant, gară ....parcă se leagă unele lucruri în legătură cu unele dintre ....schițele sale! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Saracul rege...; Suveranul nu putea sa mearga cu trenul pe o linie decat la inaugurare, fara sa aiba atributul de verificare. Pentru asta au fost platiti functionarii de la lucrarile publice, care au supravegheat mersul activitatii;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eee...dar avea privilegiul de a fi mereu primul :)

      Ștergere
  5. Demn de apreciat faptul că, la reconstrucție, s-a păstrat proiectul inițial. S-au făcut în trecut multe lucruri frumoase și uneori sunt urâțite numai de dragul ”modernizării”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat, are inca acel aer de gara peste care timpul a trecut dar nu a lasat urme, cel putin, nu vizibile :)

      Ștergere
  6. Frumoasa prezentarea ta !
    Felicitari!
    Sa-ti fie seara bucurie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc draga Sorin, faina sa iti fie si tie seara! :)

      Ștergere
  7. imi place ca modernizarea nu si-a facut prea mult loc aici....:)
    regasesc din aerul garii de la 1873...

    RăspundețiȘtergere
  8. Interesanta foarte perspectiva... reflexiei. :)
    Gara veche in straie noi! Tare-mi place cand oamenii isi amintes de "cum a fost si cum este". Felicitari autorului si multumesc si tie si lui. :)
    Noaptea super sa iti fie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si mie imi place ideea :)
      ma incanta maxim sa vad cum s-au schimbat sau nu unele cladiri peste care a trecut timpul...
      momentan am ales o serie de gari pe care le voi prezenta la rubrica lui Sorin...recunosc, mereu m-au fascinat garile :)
      pup si eu, Diana!

      Ștergere
  9. O istorie interesantă, cu multe, multe personaje. Ce de lume trecea şi mai trece printr-o gară! Iar un loc pe unde şi Caragiale a lăsat nişte urme.... este şi mai important.
    Weekend frumos, dragă Pandhora! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cum spuneam mai sus, iubesc garile, simt ca au o viata a lor...
      cand eram tanara mi le imaginam ca pe niste singuratice, toti pleaca doar ele raman mereu pe loc :)
      perfect sa fie si w-end-ul tau draga Alex, multumesc!

      Ștergere
  10. 140 de ani si arata cam la fel, a noastra a fost schimbata cam total!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in curand o sa postez si cate ceva despre povestea garii din Constanta :)

      Ștergere
  11. acolo unde viata pe/peron a Mucegaiului

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))
      viata Mucegaiului s-a mutat aproape total pe FB, cine stie ce imblanzitori sau dresori l-or fi convins s-o faca...asa ca trec mai rar...totusi peronul nu e pustiu :)

      Ștergere
    2. Se incepe cu "F" se termina cu "i" - FMI

      Ștergere