sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Alexandru Flechtenmacher, compozitorul care a scris istoria ţării noastre

O legendă uitată a României este şi autorul melodiei "Hora Unirii", Alexandru Flechtenmacher, prieten de-al poetului Vasile Alecsandri, care a scris istoria ţării într-o melodie ce a rezistat de-a lungul timpului.



Pe 24 ianuarie 1859, românii din Moldova şi Ţara Românească au jucat şi au cântat "Hora Unirii“, un cântec patriotic compus cu câteva zile înaintea marelui eveniment.
Cel care a compus melodia aceasta este compozitorul Alexandru Flechtenmacher, fiul unui mare jurist braşovean, om de încredere al domnitorului Callimachi. Puţin cunoscut astăzi, Alexandru Flechtenmacher a rămas în istoria României moderne şi prin acest cântec care a răsunat din piepturile unioniştilor.
Lui Alexandru Flechtenmacher i-a luat numai o zi să compună melodia care avea să strângă laolaltă milioane de oameni. Avea 36 de ani când prietenul său, Vasile Alecsandri, i-a lăsat nişte versuri pentru care şi-ar fi dorit ca el să găsească o melodie potrivită. Compozitorul s-a aşezat la pian şi, până seara, melodia a fost gata.
Curând, "Hora Unirii“ era fredonată în tot Iaşiul, iar peste câteva zile, pe 24 ianuarie 1859, au învăţat-o şi românii de peste Milcov.
"Hai să dăm mână cu mână“ a ajuns imnul Unirii Principatelor, cea mai cântată melodie a vremii.
Alexandru Flechtenmacher s-a născut la 23 decembrie 1823, la Iaşi, ca fiu al lui Christian Flechtenmacher, un saş din Braşov care ajunsese la Iaşi omul de încredere al domnitorului Scarlat Callimachi şi un apreciat jurist al vremii.
Intelectual de vază al paşoptiştilor, Alexandru şi-a făcut studiile muzicale la Iaşi şi la Conservatorul din Viena (1837-1840). S-a preocupat de dezvoltarea vieţii muzicale româneşti. A fost şef de orchestră la Teatrul Naţional din Bucureşti, la Craiova şi la Iaşi. A scris muzica de scenă la mai toate piesele de teatru apărute la noi vreme de 40 de ani, până în 1880.
A semnat circa 600 de piese muzicale, la producţiile lui Vasile Alecsandri, C. Negruzzi, Matei Millo şi alţii. Alexandru Flechtenmacher este considerat primul dirijor al teatrului românesc, iar în 1864, când s-a înfiinţat Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti, a fost numit director al acestei instituţii.
S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 28 ianuarie 1898. Dar „Hora Unirii“ a rămas peste veacuri la fel de îndrăgită de români ca în ziua Unirii.(
sursa:www.antena3.ro)

                                                                                  



20 de comentarii:

  1. Un articol binevenit azi, pe 24 ianuarie !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o zi MARE a carei semnificatie nu trebuie uitata...

      Ștergere
  2. Foarte interesantă povestea autorului celebrului cântec! Sincer, este prima dată când aud de domnul Alexandru Flechtenmacher.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. este ca si necunoscut si e tare pacat ca nu apreciem si sa-l lasam in uitare pe cel care a scris muzica a ceea ce a facut ca pe aceasta data romanii sa se prinda intr-o hora carea ne-a defint ca natie...

      Ștergere
  3. Este descrisa ca fiind o persoana ambitioasa si talentata, adânc implicata în viața politică, socială si culturală a României din epoca marilor revolutii. Impresionant este ca la vârsta de 17 ani era vestit vionist la Teatrul National din Iasi si la doar 21 de ani, Alexandru Flechtenmacher a devenit directorul Conservatorul de Muzica si Declamațiune în București, functie pe care a detinut-o timp de cinci ani!
    Este deasemenea autorul primei operete românești - "Baba Hârca" - pe care din pacate eu nu am avut ocazia sa o ascult niciodata... Oare de ce românii l-au uitat?! De ce televiziunea nu promoveaza o asemenea personalitate?!

    pup draga mea draga. O sâmbata de vis! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu cunoasteam aceste amanunte si tare bine imi pare ca le-ai impartasit cu noi, merita sa-l facem macar aici in blogosfera un pic mai cunoscut :)
      am auzit de Baba-Harca dar de ascultat nu am ascultat-o nici eu, dar o voi cauta :)
      din pacate intrebarile sale sunt mai mult retorice...e tare pacat ca o astfel de personalitate este ignorata...

      te imbratisez si eu draga mea, draga, un w-end minunat iti dpresc la randul meu! :*

      Ștergere
  4. La multi ani pentru Romania si pentru toti romanii de pretutindeni.Apreciez postarea de fatza.
    In 1956 (indeosebi in ''acea'' toamna!) puteai fi arestat pentru ca ai cantat sau ai pomenit ceva de "Hora Unirii".Dupa numai trei ani, la centenar, s-a dat voie pe deplin.Cizmele trupelor sovietice nu ne mai apasau grumazul, si, copil fiind, am auzit si eu la Radio Bucuresti binecunoscuta piesa patriotica cantata de neuitata Maria Tanase.Oamenii erau totusi contariati, nu le venea sa creada asa de usor ca aud cantat ceva nemaiauzit de la abdicarea Regelui Mihai din 1947...Teama de represiune era totusi omniprezenta.Si va mai continua inca mult timp...
    Am avut ocazia sa vizitez, chiar atunci in ian.1959, un muzeu ce avea exponate pe tema Unirii Principatelor.Tot atunci mi s-a povestit si celebra povestioara cu "Mos Ion Roata si Unirea" de Ion Creanga.
    In chip de concluzie : mi-as dori sa avem cat mai multi de-alde Mos Ion Roata, taranul cel istet din Campuri. jud.Vrancea.Doar stim ca "unirea face puterea"...Conditia este doar ca aceasta vorba sa nu fie nicicand uitata...
    Cu bine si cu speranta ca va fi (mai) bine pentru toti romanii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. impresionant si emorionant ce ai scris aici Marco, multumesc pentru emotia pe care ai transmis-o prin cuvintele tale...
      aceasta speranta o pastrez si eu, de aceea ma si intorc mereu spre trecut pentru ca merita sa stim ca nu suntem o natie de doi bani cum pe multi am auzit spunand.
      nu suntem mai rai, mai prosti, mai urati sau mai hoati decat altii, avem si motive de mandrie nu doar de a lasa capul in jos rusinati si ziua de azi este un astfel de motiv...

      Ștergere
  5. Foarte interesant articol, potrivit pentru Ziua Unirii!. Uitasem de compozitorul cunoscutului cântec patriotic. Nu ştiu câţi l-am mai cânta astăzi, în aceste vremuri de mare...neunire între români. Păcat că am ajuns la o asemenea stare...
    Mă bucur pentru gândurile tale, pline de speranţă, într-un viitor mai bun. Este bine să nu ne pierdem această speranţă. În cutia... Padhorei, tocmai speranţa este cea care a rămas la urmă! :-)
    Numai bine îţi doresc, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur ca ti-am amintit de el, ma bucur ca imi impartasesti speranta si da, mitul "cutiutei" imi este cel mai drag :)

      te imbratisez draga Alex, un w-end perfect iti doresc!

      Ștergere
  6. Interesanta poveste! Am postat-o si eu anul trecut pe 24 ianuarie. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Chiar nu stiam cine a compus melodia, si ma bucur ca ne-ai amintit in aceasta frumoasa zi!Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  8. De câte ori vorbim de civilizația din România ar trebui să o analizăm și prin prisma celei occidentale.
    Cu siguranță că am știut unde să merg pentru a vedea mormântul lui Constantin Brâncuși (dacă ar fi fost în România ar fi fost dificil sau imposibil), însă, în mod cert, nu se știe în ce stare se află mormântul lui Alexandru Flechtenmacher - asta în cazul în care mai există...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ai exprimat o stare de fapt care, din pacate, nu poate fi infirmata...

      Ștergere
  9. La multi ani, geamano!
    spre rusinea mea , nu stiam nimic despre acest compozitor. nu am auzit de el...
    iar trebuie sa-ti multumesc...:)
    sa ai weekend superb!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. la multi ani, geamano! :*
      cum spuneam, din pacate nu e cunoscut, nu e popularizat dar nu se stie niciodata...parca vezi cum se intoarce roata! :)
      w-kend fain si tie, pup!

      Ștergere
  10. multumim ca nu ne-ai lasat sa trecem peste aceasta zi asa usor!

    RăspundețiȘtergere