duminică, 4 ianuarie 2015

Castane coapte, gogoşerii, simigerii şi cafegii din Iaşii de altădată

Pe blogul meu ati citit destul de des povesti despre Bucurestiul de altadata, dar Bucurestiul nu este singurul oras care are cate ceva de povestit despre trecutul lui.
Am gasit pe Presa Libera.net un articol care ii apartine lui Petru Iosipescu si care ne invaluie cu parfumul Iasului din alte vremuri...
Am fost de putine ori la Iasi si nu pot spune ca recunosc locurile despre care face povestire articolul de mai jos dar zic ca asta e un bun motiv ca data viitoare sa le caut, poate sa le si gasesc, poate asa veti face si voi...
Pornim? :)


Când vorbeşti despre Iaşi nu te poţi referi doar la prezent. Că să pătrunzi în măruntaiele acestui oraş, mai întâi trebuie să-i descoperi trecutul. Şi, slavă Domnului, Iaşul are o istorie bogată. Despre mahalalele Iaşului din vremuri trecute, despre uliţele vechiului târg, despre hanurile de mult dispărute, despre prăvăliile şi negustorii de altădată se pot scrie tomuri întregi. Fiecare locuşor din acest oraş are istoria şi povestea lui. Că multe clădiri vechi, adevărate mărturii ale trecutului, au dispărut, acest fapt nu pune la îndoială existenţa străveche a Iaşului.
Prin anii ’30-40 iernile erau foarte geroase la Iaşi. Oamenii înotau prin troiene de zăpadă, nasul era îngheţat şi aburi groşi ieşeau din gură. Pe la colţ de stradă, deasupra unui cazan în care se făcea jar, se aşeza un grătar. Pe grătar se puneau castane şi cu o furculiţă lungă se rostogoleau pe toate părţile ca să se coacă bine. Mirosul de castane coapte se împrăştia în aer şi se simţea de departe. Văzduhul îngheţat era sfâşiat de strigătul negustorilor:
– Castane coapte, castane coapte!
Trecătorul se opera să cumpere o pungă cu castane, o ţinea strâns cu ambele mâini ca să se încălzească, îşi apropia faţă de ea ca să inspire puţin aer cald şi parcă se simţea mai bine. Castanele erau dulci şi gustoase. Parfumul lor umplea gura şi nările. Erau un adevărat deliciu. Acest mic negoţ a dispărut în negura timpului. A rămas doar să facă parte din parfumul Iaşului de altădată.
Gogoşeriile, caracteristice acelei perioade, se găseau mai ales pe lângă pieţe, iarmaroace şi gară. Gogoşile se făceau din aluat de cozonac. Existau însă şi negustori şmecheraşi care voiau să înşele, încercând să le facặ din aluat de pâine. Aluatul dospit, lua o formă rotundă şi era umplut cu magiun , marmeladă sau lăsat simplu. În vase adânci, cu mult ulei clocotit, se aruncau gogoşile care se prăjeau până deveneau rumene. Erau scoase apoi şi pudrate cu zahăr vanilat. Gogoşile erau o adevărată plăcere pentru copii. Din fericire, în Iaşi, mai sunt locuri în care se mai găsesc gogoşi şi în zilele noastre.
  Simigeriile, un alt tablou al anilor ’30-’40, întregeau imaginea Iaşului acelor vremuri. Simigii care se respectau aveau un soi de magazin format dintr-o încăpere mai mare, care era împărţită în două: partea de tejghea cu vitrine şi, în fund vatra, iar în partea cealaltă a sălii se găseau mese cu scaune unde stăteau clienţii.
Pe tejgheaua lungă şi lată erau aşezate vitrine în care erau expuse preparatele în diferite farfurii, fructiere şi tăvi. Exponatele cele mai obişnuite erau brânzoaicele, cornurile cu mere, fursecuri tipice simigeriilor, covrigi cu susan, covrigi de toate mărimile, înşiraţi pe sfoară şi atârnaţi la vedere. Pentru unii simigii, dovleacul copt era specialitatea lor. Focul din vatră ardea în timpul zilei aproape continuu pentru a scoate mereu preparate proaspete şi calde.
Atmosfera din simigerii era plăcută şi odihnitoare. Mirosul îmbietor al aluaturilor coapte izbea clientul de la intrare. Simigii aveau o afacere de familie. Toţi, mamă, tată şi copii aveau sarcini pentru buna desfăşurare a comerţului. Erau plăcuţi, politicoşi şi serviabili. Marea majoritate a clienţilor era formată din oameni din cartier care se cunoşteau între ei. Pe vremea aceea şi gospodinele îşi trimiteau plăcintele şi cazonacii să-i coacă în vatra…
În Iaşul interbelic cafegii erau foarte mulţi. Aproape la toate intersecţiile importante se găsea câte un cafegiu. Pe firmele lor colorate scria: cafea, năut, alune şi tot felul de dulciuri. Cafeaua era de mai multe sortimente, adusă din toate colţurile lumii. Majoritatea magazinelor aveau prăjitoare de cafea. Acestea erau ca nişte cuptoare mari. Cafeaua proaspăt prăjită era introdusă în măcinători, nişte cilindri mari de aramă.
Când cafeaua era râşnită, se deschidea sertarul unde se adună această. Maşinile de râşnit aveau cuţite diferite pentru a macină cafeaua mai mărunt sau mai fin. Mirosul cafelei râşnite era ameţitor. Poate nici o cafea, de nici o marca existentă, nu se poate compara cu cafeaua aceea…


23 de comentarii:

  1. N-am mancat niciodata castane coapte, sunt curioasa ce gust au. Un articol tare parfumat istoric si olfactiv.Pupici.O zi minunata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu am mancat de vreo doua ori, am gasit iarna in Cismigiu :)
      nu e timpul trecut sa le incerci, cred ca iti vor placea :)
      ma bucur ca te-ai lasat invaluita de parfumul orasului, o zi faina iti doresc la randul meu, multumesc Ella!

      Ștergere
  2. Îmi place că nu ai adăugat imagini, mi-am putut imagina cum am vrut eu atmosfera :)

    Te-mbrăţişez cu drag! Un an plin de realizări şi bucurii îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. exact asta imi place si mie sa fac :)

      te imbratisez la randul meu, la multi ani!

      Ștergere
  3. Biblioteci, teatru, opera construită după modelul din Londra, masonerie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa nu uitam gara, avand ca model Palatul Dogilor :)

      Ștergere
  4. Hmmmmm ...... pofte (culinare!) de tot felul au trezit rândurile tale! Nu vreau să fiu cârcotaș, dar iată că negustorii, sau cel puțin unii dintre ei, au încercat din cele mai vechi timpuri să-și înșele clienții! Hmmmmm, gogoși din aluat de cozonac! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. negustoria cinstita duce la putin castig, asa se spunea candva :))
      gogosi din aluat de cozonac, iti dai seama ce bunatate?! :)

      Ștergere
  5. Eu n-am fost niciodata la Iasi desi mi-ar fi placut, este unul din orasele de pe lista, ca sa zic asa.
    Mi-ar fi placut foarte tare sa beau cafeaua prajita si rajnita... la botul calului :), cred ca era muult mai savuroasa. Oricum eu am impresia ca insasi cafeaua era altceva pe vremuri. Soacra mea nu mai bea cafea de foarte multi ani, desi in tinerete era mare cafegioaica si acum, cand mai ia de pofta cate o inghititura din cafeaua noastra, se mira si se minuneaza:"Ce cafea beti voi aici!? (si o tot schimbam, cautam o cafea buna chiar daca e mai scumpa) Mi-aduc aminte cand eram eu tanara si rajneam cafeaua in fiecare dimineata, dupar doar o inghititura de cafea ma trezeam instantaneu. Si era mai cremoasa, mai gustoasa, nu stiu cum sa zic." Inclin sa-i dau dreptate, poate din fuga asta dupa profit undeva in procesul tehnologic s-o fi umbland, in dauna calitatii, presupun si eu...
    Covrigi din coca de cozonac mie imi suna bine. Eu cand fac cozonac am grija sa opresc un pumn de coca si fac o tarta cu dulceata de zmeura si/sau mure, una mica, dar ne lingem pe degete :)
    Faine excursiile tale! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. noroc ca n-am gustat din tarta ta cu dulceata, ca nu mai scapai de mine :))

      am fost de putine ori la Iasi, de fiecare data cu treaba si, in concluzie, pe fuga...
      totusi, pot spune ca am simtit farmecul orasului cand am dat de stradute cu case cuminti si frumoase...nu stiu cum se numea cartierul, nu stiu cum se numea locul...pornisem asa la intamplare...
      un alt loc deosebit pentru mine a fost Manastirea Dobrovat de langa Iasi, ultima ctitorie a lui Stefan cel Mare...
      iesind din Padurea Dobrovat Iasul se vede in toata splendoarea lui insirat, ca si Roma, pe 7 coline...dar asta e o alta poveste :)
      si eu imi amintesc mirosul si gustul cafelei rasnite si preparate de bunica mea...acea savoare nu am mai regasit-o niciodata...
      poate ca amintirile au un parfum de neatins, cine stie :)

      ma bucur ca iti plac "plimbarile" mele spre trecut :)

      Ștergere
  6. Numai că persoana respectivă trăiește în București...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Absolut!
      Cine stă aproape de realitate ii simte parfumul. ;)

      Ștergere
    2. e clar, iti plac castanele coapte :))

      Ștergere
  7. desi sunt ieseanca nu stiu povesti despre iasi din anii 30-40...:))
    asa ca am savurat radurile tale gandindu-ma la gogosile alea din aluat de cozonac! nebunie! castanele coapte nu-mi plac insa intradevar, parfumul lor e fermecator....:)
    ma uitam la iamginea postata....strada Cuza-Voda si-a pastrat si azi un pic din aerul de altadat'. exista cladirile, exista liniile de tamvai....strada e la fel de ingusta...
    mi-e doar de acasa!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ufff...sper ca nu te-am intristat...
      am fost de putine ori la Iasi dar m-am simtit bine acolo, cred ca ti-am mai spus :)
      sa stii ca mai urmeaza ceva legat de Iasi la Reflexii in Oglinda, iti spun asta ca sa ai timp sa fugi in caz ca nu vrei sa citesti :P
      te pupacesc, geamana visatoare :)

      Ștergere
  8. Scumpo, titlul articolului tău imediat m-a dus cu gândul la ceva dulce,
    și așa cum spune Anastasia ai făcut bine că nu ai pus și poze,interesant ca
    de fiecare dată!Castane am mâncat o singură dată,nu toate sunt comestibile
    (așa am auzit).
    Duminică frumoasă îți doresc!
    Pup și îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. imaginatia ficaruia dintre noi face mai mult decat orice poze :))
      multumesc de apreciere, Elena, o dupa-amiaza perfecta iti doresc la randul meu, pup!

      Ștergere
  9. nici eu n-am fost niciodata la Iasi desi îmi doresc deja de multi ani :)
    Cât despre castane coapte, în Bavaria acest produs este tipic târgurilor de Advent. Gogosile sunt tipice perioadei de Carnaval (Fasching), cafenelele traditionale prajesc propria cafea, practic nu-mi lipseste nimic aici, în Bavaria, doar covrigii cu susan de pe bulevardul Balcescu din Sibiu îmi lipsesc tare-tare de tot! :)) ce pofta mi-ai facut acum... hmmmm! Cred ca anul acesta vom veni în tara, vrem sa facem o tura mare Maramures si Moldova. Câteva zile în Bucuresti, Cluj si Sibiu... Sa vedem ce reusim, ca la facut planuri suntem foarte buni :)))
    Pup draga mea draga, o duminica minunata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu sper ca planurile se vor implini, punct cu punct, este un plan grozav mai ales ca si Bucurestiul e pe lista :)
      cu siguranta vei regasi covrigii cu susan la Sibiu, sper ca veti face si o plimbare cu Mocanita la Viseu, nu ramane decat sa vina vara :)
      pup draga mea draga, o seara faina iti doresc!

      Ștergere
  10. Iasul este orasul meu de suflet ! Am incercat sa simt aroma orasului ca in anii 30-40. Imi este dor de Iasi ! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Desi nu sunt iesean, am locuit vreo sase ani in Iasi, prin anii '70 ai secolului trecut, petrecandu-mi acolo tineretea si studentia...Am stat de vorba cu ieseni de 60, 70, 80 de ani care imi descriau exact cam ce se spune in postare.
    Totusi, pravaliile erau la fel si la Iasi, si la Braila, si la Galati, dar si la Bucuresti, adica expuneau aceleasi marfuri si arome de "Coloniale si delicatese", simtite de musterii mult mai izbitor decat in zilele noastre cand totul este searbad si fara gustul astsptat.La Iasi, marea majoritate a pravaliilor erau tinute de evrei, renumiti pentru iscusintza lor in "ghesheft"-uri de toate felurile pentru atragerea clientilor.
    Chiar era si o vorba populara a propos de tocmela de la tejghea : "mai da romanul, mai lasa jupanul"...Efectiv mie mi-ar placea ca si azi sa pot cumpara cu tocmeala de la un evreu negustor, asa de tip "Tache, Ianke si Cadar"....Dar epoca pravaliilor a apus de mult si ne-a ramas doar aroma cafelei si parfumul amintirilor placute.
    P.S. Pana prin 1989 exista in intersectia Calea Victoriei cu 6 Martie (cam vizavi de "Delta") un magazin nationalizat cu arome tari de cafea din care ieseai ametzit de placere de nu mai nimereai iesirea...Avea si rasnitze de alama si rafturi cat de cat binisor garnisite pentru faza finala a "Iepocii de Aur"...("Dragi tovarasi si pretini")....
    Vreau o cafea adevarata, in ibric, cu zatz, si la...nisip !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. inegalabil parfumul cafelelor de altadata si chiar nu stiu, nu stiu de ce s-a pierdut....
      tu ai cunoscut si Iasul si iesenii altor timpuri asa ca imaginea orasului iti este mai mult decat clara, iti este cunoscuta dar cum ar putea fi altfel cand tu esti Marco, calatorul? :)

      Ștergere