duminică, 1 februarie 2015

Totul despre rahat: Secret gastronomic din lumea Seherezadei


Totul despre rahat: Secret gastronomic din lumea Seherezadei
Desertul. Finalul perfect al oricarei mese bune. Farfuria mica si promitatoare pe care o visam cat tine pranzul. Orasul Interzis pe durata curelor de slabire, dar, tot desertul, posibilitatea infinita de a face placere doar cu un strop de lapte si miere.Vechi si bun precum povestile Seherezadei, desertul cu care ne desfatam in randurile de mai jos poarta numele de rahat, in limba romana inzestrat si cu sensuri figurate, in expresii prin care ne-am varsat naduful pe Fanar.Rahatul este un desert preparat in bucatariile din Turcia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Serbia, Albania, Maroc, Algeria si, cu voia dumneavoastra ultima pe lista, mult rahat se mananca si in Romania.Legenda spune ca un sultan turc, pentru a-si rasfata sotiile si metresele, si-a pus maestrii cofetari sa gaseasca un desert unic a carui reteta, tinuta secreta, sa faca parte dintre comorile lui. Cautarile cofetarilor turci au fost incununate de rahat.Ceva mai exacte, unele carti de istorie povestec cum pe la jumatatea secolului al XVIII-lea, a ajuns in Istanbul un ucenic de cofetar, pe nume Bekir Effendi. Instalat intr-o pravalie din centrul orasului, tanarul si-a cucerit repede clientela datorita noului desert pe care il vindea.Femeile le ofereau rahat iubitilor lor, desertul devenind un fel de dovada de dragoste in cuplu, dupa cum o demonstreaza si textele cantecelor turcesti din epoca. Bekir a ajuns, din succes in succes, sa fie chiar cofetarul sef din bucatariile Inaltei Porti.Un secol mai tarziu, rahatul ajunge si in Europa Occidentala. Actuala reteta, raspandita tot in secolul al XIX-lea, este cea a lui Bekir.Rahatul este denumit in limba turca lokum, din denumirea araba "rahat al-hulkum", iar in greaca se cheama "loukumia". Lokum ar putea proveni din turcescul "lokma" care inseamna "bucata, muscatura, inghititura".Rahat semnifica in limba turca "impacare, multumire", astfel ca "rahat hulkum" s-ar putea traduce prin "bucata de placere, rasfat pentru gura".Rahatul se face pe baza de amidon si zahar, ingrediente esentiale fiind aromele, in functie de gust si obisnuinte. Unele retete includ si nuci, alune sau fistic.
Unele istorii ale gastronomiei mondiale arata ca desertul persan ahbisa, un jeleu dulce, a fost stramosul rahatului. Povestea mai spune ca turcii stiau reteta rahatului inca din secolul al XV-lea, preparandu-l din miere, apa si faina.
Alte "povesti bucataresti" spun ca reteta este, de fapt, araba si ca elementul de baza este o mirodenie, numita salep, extrasa din radacina unei plante cu efect aromatizant si balsamic. Rahatul era mancat la sfarsitul mesei, pentru odorizarea placuta a gurii.Faptul ca se consuma ca ultim fel ii confera, in acest mod, o dubla functie: de desert si de aromatizant al respiratiei.Comercializat in prezent peste tot in lume in combinatiile cele mai diverse, cu ciocolata, nuga etc., rahatul era consumat, de obicei, cu o cafea, asa cum se manca si serbetul, tot in mod traditional.
 
sursa: www.ziare.com

27 de comentarii:

  1. Foarte interesante povestile rahatului...
    insa rahatul e un dulce ce eu nu l-am mancat niciodata...
    Nici in prajituri, nici in cozonac. Din cozonac il scoteam. Tin minte ca mama facea faguri pe care pe umplea cu o crema de rahat....:)))) si la propriu si la figurat....:)) Nu le mancam.
    Stau acum si incerc sa imi imaginez cum se combina cafeaua cu rahatul...
    O fi bun? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nici mie nu imi placea rahatul din copilarie, era cauciucat si indiferent de aroma avea acelasi gust...
      am mancat apoi rahat din Turcia care chiar mi-a placut, mai ales cel fistic si migdale :)
      cum combinau turcii cafeaua cu rahatul?
      povestea spune ca atunci cand cafeaua a ajuns in Turcia nu prea e placuta, amara fiind...
      intr-o buna zi, cineva a muscat dintrr-o bucatica de rahat si a luat si o gura de cafea...si uite asa cafeaua si rahatul au ajuns combinatia dorita de toti :)

      Ștergere
  2. îmi place mult rahatul si nici nu concep cozonac fara rahat! Bunica facea si cornulete cu rahat, se topeau în gura!
    Pe timpul ultimului concediu petrecut în Turcia rahatul a fost dulcelel meu preferat, toate celalalte produse de patiserie mi-au fost mult prea dulci! :) Când îmi amintesc standurile cu rahat... wow câta diversitate! Cât rafinament! Preferatul meu este cel cu fistic si alune si tavalit în fulgi de nuca de cocos ☺ Hmmmm!
    Rahatul în care se folosesc arome naturale este absolut delicios! Din pacate, cel ce ajunge in magazinele obisnuite, este preparat cu esente... nu stiu cât de sanatoase.
    O alta poveste spune ca rahatul este o inventie araba din secolul IX, un "medicament" împotriva durerilor de gât.
    Pup draga mea draga ♥ Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ei da, se pare ca ai fost in paradisul rahatului...nici nu vreau sa-mi imaginez ce as fi facut eu daca eram in locul tau :))
      si din articol reiese ca si arabii isi asuma paternitatea rahatului...
      eee...acum,eu nu zic ca nu conteaza cine si cum l-a inventat, zic, bine ca l-a inventat cineva! :)
      pup si eu draga mea draga, somn dulce iti doresc! :*

      Ștergere
  3. Acest desert s-a raspadit binisor cam pe tot mapamondul.Mai reusit, mai...surogat...
    Dar a vazut cineva vrodata rahat "MADE IN CHINA" ?

    RăspundețiȘtergere
  4. Îmi place acest desert şi, de câte ori am ocazia, mai cumpăr din diverse sortimente. Ast vară, la mare, am descoperit o dugheană turcească cu multe feluri de rahat. Cel de trandafir, cu nucă de cocos mi s-a părut deosebit. Bunica mă tot delecta cu bucăţele de rahat mentolat şi tare-mi mai plăcea.
    Numai bine şi o săptămână frumoasă, dragă Pandhora! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. preferatul meu este cel de lamaie sau portocala fistic...mmm...
      totusi, nu sunt mare iubitoare a acestui desert, nimic nu se compara cu cocolata dar...:))

      o saptamana faina si tie draga Alex! :)

      Ștergere
  5. Interesantă povestea acestui ...desert. Nu pot să mă abțin și să declar: într-adevăr, mult rahat se mănâncă în România! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Au existat razboaie din cauza ceaiului, cafelei, zaharului, insa rahatul nu a generat ambitii la nivel armat. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. slava cerului, altfel plateam o gramada de bani, chiar si pe rahat :D

      Ștergere
  7. E un desert celebru, dar nu e pe gustul meu, e prea dulce.Interesant ca in filmul Suleyman, am vazut cum turcii beau cafeaua cu rahat :))Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in concluzie ceva este adevarat in toata povestea asta :))
      pup si eu, Ella!

      Ștergere
  8. A disparut un fel de rahat cu cacao si nuci ,sotul meu ne dadea tema de lucru la cumparaturi.La un concediu in Turcia copii au tot cautat ,dar erau fel de fel,dar nu asa.Cred ca era o inventie a lui.Ne place, dar cumpar rar,mai ales in posturi.Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu sunt fan cacao dar orice in combinatie cu nuca nu poate fi decat grozav :)
      zi dulce iti doresc si eu, draga Floarea! :)

      Ștergere
    2. @Floarea bunica :
      Nu, nu era o inventie a sotului.Acest tip de rahat a existat realmente in perioada de dinainte de '89.Se vindea in cutii de carton mici, de vreo 200...250 de grame, si era invelit in hartie subtire, pergament sau cerata, nu mai stiu exact, care, la desfacere, degaja zahar pudra si o aroma invaluitoare de cacao... Oricum, cutia avea gravata o amfora sau un vas arabesc-turcesc tip amfora si (parca !) o silueta feminina in shalvari...adica ceva care sa reprezinte un simbol al Orientului. Continutul pachetului era irezistibil datorita combinatiei dintre cafea si nuca : il dadeam gata pe jumatate dintr-o inghititura...Dupa terminare, cutia, fiind dintr-un carton tare, putea servi la depozitarea diferitelor lucruri mici : papiote de ata, ace de cusut, sau piese electronice mici, in cazul meu...
      Cu bine !

      Ștergere
    3. ooo...Marco, ca sa parafrazez o reclama de asta-iarna..."rahatul cu caco si nuca exista" :)
      asa cum l-ai descris, sigur l-as fi gustat...mmmm :)

      Ștergere
    4. Ai mancat (deja !) un "a" ! :))) LOL

      Ștergere
  9. Cine a gustat rahat artizanal, facut cu ingrediente de calitate si mai ales proaspat, stie ca da dependenta :)) Exista si ceva foarte asemanator facut cu unt din lapte de bivolita, un dulce pe care l-am gustat in partea nordica a Greciei, la Serres, extraordinar de bun. Se cheama akanes.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mmmm...suna chiar interesant! :)
      o sa caut mai multe informatii despre acest akanes, poate se gaseste si la noi...ufff, am nitat ca sunt la dieta :))

      Ștergere
  10. Iubesc acest desert si se topeste rapid cand il cumpar.:)
    Deja mi-e pofta!
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nici nu stii ce bine te inteleg :))
      pup si eu! :*

      Ștergere
  11. Of, ma simt vinovat ca nu am continuat pe blog serialul meu intitulat "Rahat !" Ca episoadele 3 si 4 trebuiau sa contina informatii mai detaliate despre etimologia cuvintelor care denumesc azi rahatul pe lume ! Insa m-am impotmolit la episodul 2, de fapt care urma sa contina cam ce ai povestit tu aicea, episodul 1 fiind legat de perioada tranzitiei de la rahatul natural la cel industrial dupa revolutia lui Hagi Bekir...am vrut sa nu fie chiar asa in ordine
    cronologica ca sa fie mai interesant ! Insa nu am fost disciplinat si nu m-am tinut de treaba. Poate am sa reiau serialul intr-o buna zi ! Mai ales ca mi se pare ff intriganta ideea rahatului cu cacao, zau, o fi o inventie chiar romaneasca originala ? Daca lumea zice ca nu exista nici in Turcia...mai studiez ! Dar chiar fara misto, zau, mie mi-a facut placere sa scriu chiar si episodul 1, plus sa citesc si acest articol si comentariile, pt ca in realitate nu avusesem timp sa aflu decat in treacat, asa din cercetarile preliminare, despre rahatul folosit ca medicament impotriva faringitei, (cam ce zicea Carmen mai sus), insa nu avusesem timp sa aprofundez. Insa acum mi s-a retrezit entuziasmul si curiozitatea, asa ca nu e exclus sa reiau serialul...dar cred ca la primavara, ca acum sunt ocupat, luna februarie avand atatea alte alte teme interesante de explorat, in zona zombie-filme horror...vineri 13, sf Valentin, sambata mortilor 1, Mardi Gras, anul nou chinezesc, Feralia (sambata mortilor romani antici), Dragobete, sambata mortilor 2...zau ! Rahatul mi de pare un subiect prea romantic pt a fi abordat in luna februarie...mi se pare mai potrivit asa cand infloreste natura, in luna aprilie poate !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. bine draga Rudolph, sa asteptam primavara si inflorirea rahatului...o sa-ti amintesc asta, sa stii! :))

      Ștergere
    2. De obicei, primavara sunt alegeri locale, iar toamna parlamentare si chiar...prezidentiale...

      Ștergere