luni, 17 august 2015

"Statuia Libertatii" a romanilor, un monument pierdut in uitare...

Nu stiam de existenta acestui monument, nici macar nu l-am observat in drumurile spre Marea Neagra dar el exista si are, cum altfel, o poveste.
Prietenul meu, pasionat al mersului pe bicicleta, s-a hotarat ca ieri sa strabata Canalul Dunare Marea Neagra cu bicicleta, pornind din Constanta, via Murfatlar si avand ca punct terminus Cernavoda.
El a fost cel care l-a vazut, l-a fotografiat, pe el l-a intrigat si emotionat aparitia ca din neant a acestui colos despre care, la randul lui, nu stia nimic...
Si eu, intrigata la randul meu de ceea ce mi-a povestit, am inceput sa scormonesc si uite asa am aflat povestea "Ingerului Cazut", cum mai este supranumit Monumentul Tineretului de la Canalul Dunare Marea Neagra...tare m-a mai mahnit povestea lui...

Situat cam la 9 km de Murfatlar, in zona fostului sat Straja (ras de fata pamanului de comunisti pentru a face loc traseului Canal - Dunare Marea Neagra), monumentul este inaltat pe un soclu din beton de aproape 10 metri, cu 12 coloane avand cca 20 de metri inaltime si este lucrat din otel inoxidabil. Fara soclu, statuia are 38 de metri, cu tot cu soclu insumand 50 de m inaltime, fiind pe locul doi in lume dupa Statuia Libertatii.
Pavel Bucur, artistul plastic, autorul acestui obelisc inaugurat in primavara anului 1988 spune despre creatia lui:

„Este un înger alb, un înger al libertăţii, în sensul în care omul, când îl vede, să se simtă şi el legat de natură, de cer, să simtă că zboară, pentru că toţi dorim să ajungem în cer“.(sursa: adev.ro).



La baza monumentului exista un basorelief din bronz sculptat, infatisandu-i pe Nicolae si Elena Ceausescu dar si scene muncitoresti de la constructia Canalului, intregul ansamblu valorand milioane de lei (otelul din care a fost realizat ingerul fiind ales dupa nenumarate probe, placile care formau basorelieful din bronz cantarind fiecare in parte intre 14-19 tone).
Dupa 1989 peste acest monument s-a asternut uitarea, placile de bronz au fost demontate si furate, nimeni nu revendica paternitatea "Ingerului...", autoritatile pasandu-si responsabilitatea una alteia.
La baza monumentului exista un inscris cu litere din inox (furat si el bucata cu bucata) care spunea asa: "Generaţiile viitoare să ştie că ne-am sacrificat pentru înălţarea Patriei ".
Ca aceste generatii viitoare sa stie, sa onoreze si sa respecte jertfa crunta a celor care chiar au murit aici, ar trebui ca generatia prezenta sa dea o minima dovada de apreciere nelasand in uitare, pierdut in solitudine, acest "strigat" al celor care, cazand aici s-au transformat, poate, in ingeri...


Sa nu ne mai astupam urechile, sa ne asumam curajul de a auzi!

15 comentarii:

  1. Generațiile "viitoare" știu că intelectualii interbelici au umplut pușcăriile canalului din cauză că au gândit liber...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. acest monument reprezinta un motiv in plus dar si o celebrare a unui efort care a fost, in multe feluri, deosebit...

      Ștergere
  2. Nu știam de acest înger. Nu l-am vazut nici nu am auzit de el....e trist cum pe toate le lasam în paragina și cum nimic nu mai interesează pe nimeni....
    Poate și sper ca intr-o zi sa ne trezim...
    Te pupacesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa cum spuneam, nici eu dar cum am aflat am simtit ca trebuie, ca merita sa se afle mai multe despre el...

      si eu sper, imi doresc asta ...

      aseara m-am revazut cu Carmen si helmut, saptamana asta o vom petrece impreuna asa ca iti vom trimite foto! :*

      Ștergere
  3. Desigur ca nu stiam despre acest inger stilizat, simbol al celor obligati (in mare parte) sa construiasca acest canal. S-au sacrificat, dar azi canalul e util foarte, deci nu au murit in zadar (cei care au murit) si nu au trudit in zadar. Ar fi frumos ca oamenii sa-si aminteasca de efortul acelor muncitori. Mare pacat ca, in goana lor dupa placeri, cei mai multi oameni uita ca ceea ce au azi se datoreaza inaintasilor... Noroc cu unii precum prietenul tau, care-si mai deschid si sufletul, nu doar ochii, atunci cand pedaleaza.
    Multumesc pentru info.
    Iti doresc o saptamana minunata! Pupici!
    P.S. Veti avea timp frumos, tu si Carmen. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, exact asa gandesc si eu...de asta m-a impresionat trista poveste a acestui monument care a r fi trebuit sa insemne aducere-aminte si nu uitare...

      sa stii ca aseara a fost chiar placut, sper ca vremea va tine cu noi...multumim de gand frumos! :*

      Ștergere
  4. Ce păcat! Ca şi alte monumente din ţara noastră, lăsate în paragină, de oameni pentru care cultura, arta, istoria.... nu înseamnă nimic. Le place să se împăuneze la ceremonii unde se taie panglici, dar nu fac nimic pentru a păstra ceea ce au făcut alţii. Şi cu ce preţ mare s-a făcut acest canal...La fiecare kilometru ar trebui ridicate monumente sau troiţe, pentru toţi cei care au murit acolo.
    Ar fi păcat să rămână în paragină acest monument impresionant, frumos intitulat "Îngerul căzut".
    O zi bună, dragă Pandhora! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mare a devar ai spus, da...la fiecare kilometru ar trebui ridicate monumente sau troite spre neuitarea celor care au murit acolo...
      mereu am zis, conteaza mult sa nu uitam dar si mai important, conteaza sa ne aducem aminte...

      zi faina si tie draga Alex! :)

      Ștergere
  5. iata-ma ajunsa si eu aici, sa ma minunez de traseul strabatut de Domnul D si sa admir fotografiile facute de el, completate cu informatii atât de profesionale facute de tine, draga mea draga! Într-adevar ar trebui sa te gandesti la o a doua meserie, aceea de ghid-personal! pupici :-* pe manine dimineata ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dl.D va fi incantat de aprecierile tale :)
      Multumesc draga mea draga, tu mereu reusesti sa ma faci sa ma simt bine :)
      Abia astept sa ne vedem :*

      Ștergere
  6. Pacat,nu am stiut de acest monument,''funerar'',as zice eu,uitat de majoritatea contemporanilor inaltarii lui,printre care si noi !
    Adevarat,cate cruci,troite,ar trebui inaltate,macar acum in libertate,cand martirii nu pot fi uitati....Elita societatii a muncit acolo,putini s-au intors...Pe langa autoritatile,ce -si rezolva afacerile, Romania doarme !

    RăspundețiȘtergere
  7. Cu siguranta vom gasi o modalitate de a-i trezi...trebuie!

    RăspundețiȘtergere
  8. O poveste trista, dar sa speram ca daca tot mai multa lume afla despre " Inger " il vor cauta si va iesi din uitare. Eu una stiu ca daca ajung in apropiere, o s-o fac. Mi-ar place enorm sa il fotografiez :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Monumentul nu are nicio legatura cu victimele Canalului, cu ororile primei perioade a constructiei Canalului -1949-1953. El este un monument comandat si platit de UTC pentru a marca sacrificiul generatiilor lor, cea a anilor 80, care au lucrat pe Santierul National al Tineretului de la Canalul Dunare Marea-Neagra, de obicei cate trei luni, in vacante. Munca lor era aproape obligatorie, in conditii cazone, dar era platita si cei care au participat efectiv, in general, nu comenteaza negativ aceasta experienta. Alții faceau practica in agricultura, cum am facut si eu. Nu prea ne placea, dar eram tineri, era ca o tabara, eram si platiti. Retrospectiv, mi-a prins bine acea experienta, ca baiat de oras, am invatat si inteles mai bine ce inseamna munca, munca in agricultura, disciplina muncii, munca in echipa etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Petru
      Multumesc pentru comment, ma bucur ca ti-a atras atentia acesta postare :)

      Din articol cred ca reiese clar ca este vorba de Monumentul Tineretului, un omagiu adus tinerilor care au muncit acolo, unii cu mai mult drag, altii probabil cu mai putin drag
      Sigur, prin extensie, monumentul poate fi asimilat unui omagiu adus si celor care au muncit obligati fiind, incarceruiti fiind, cat si muncitorilor care au dus greul realizarii acestui Canal, inscriptia fiind cred graitoare in acest sens
      Da, stiu cum era cu practica agricola si da, tineri fiind, orice motiv, chiar si munca mai putin usoara, era un bun prilej de a ne bucura de "o iesire in decor" :)
      Nu am facut practica la Canal, probabil ca contactul cu un santier de asa o amploare era cel putin interesant si, fara doar si poate, greu de uitat
      Trist mi se pare ca uitam sa ne aducem aminte de cei care au construit din greu si chiar cu sacrificii voite sau ne voite locuri care chiar inseamna ceva
      Sigur, ar fi fost de dorit ca toate aceste mega-constructii (Transfagarasanul, Canalul, Portile de Fier, Palatul Parlamentului, Metroul) sa nu fi fost construite cu durere, incrancenare si victime dar poate ca e nevoie de o Ana ca sa dureze o constructie, nu stiu...
      Stiu doar ca ele exista, si macar pentru sacrificiul celor care au participat la construirea lor, merita apreciate
      Personal, nu pot sa uit ca sub acel palat al parlamentului zace o bucatica buna din trecutul Bucurestiului drag mie dar, asa cum spuneam, respect munca si sacrificiul celor care le-au inaltat chiar daca existenta acelei constructii nu ma bucura

      Te mai astept pe aici dar din pacate, activitatea mea pe blog in ultimii ani este mult restransa :)

      Ștergere