miercuri, 7 octombrie 2015

A patra zi de vacanta - Linderhof



Aceasta a patra zi a fost una dintre cele mai pline, mai interesante, mai incantatoare zile pe care le-am avut in aceasta vacanta iar “vinovatii” pentru toate acestea sunt Carmen si Helmut, cine altcineva?:)
Sa pornim, deci! :)
Am plecat mai devreme la drum pentru ca aveam multe de vazut iar timpul are si el limitele lui.

Dupa o noapte odihnitoare, savurand cafeaua delicioasa preparata de Carmen si covrigii Bretzel calzi si unsi cu unt cumparati de Helmut, admirand peisajele montane am ajuns pe nesimtite in oraselul Ettal, micut si fermecator in acea dimineata luminoasa chiar daca nu calduroasa.
Primul drum l-am facut la Abatia Ettal, impunatoare si sobra pe dinafara, rafinat decorata in stil rococo in interior.
Mi-ar fi trebuit mai multe perechi de ochi ca sa pot admira tot ceea ce vedeam in jur…decoratiuni pretioase, aurite,stucaturi rafinate si, mai presus de orice, o senzatie de pace data poate de albul stalucitor al peretilor dar si al picturilor in culori pastel, roz, galben, bleu…

Locurile de confesiune sunt deosebit de frumoase, orga este impresionanta iar statuia din marmura a Fecioarei cu Pruncul din altarul principal, impunatoare.
E un loc in care te poti intalni cu tine, te poti intreba in liniste ceea ce ai de intrebat si poate, cu putin noroc, poti primi si un raspuns, inteles si auzit doar de tine.
La Ettal exista si o parte mai “lumeasca” , aici se produce bere, se fabrica lichioruri din plante si nu numai lichioaruri.
De aici mi-am achizitionat un parfum din plante cu un miros pe care il pot caracteriza ca neobisnuit iar prietenul meu cateva sticle cu bere, marca Ettal.

Inainte de a parasi acest loc incantator ne-am oprit peste drum unde am baut un ceai fierbinte si am stabilit unde va fi urmatoarea oprire: Linderhof.
Drumul pana la Castelul Linderhof este insotit de un peisaj montan superb, ca de carte postala…
Castelul insusi este asezat intr-un peisaj ca de poveste…mi-am imaginat cat de impecabil de alba poate fi iarna aici.
Resedinata preferata a Regelui Ludwig al II-lea, Linderhof este cu adevarat o mica bijuterie.
Admirator al Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea al Frantei, lucru care se observa in decoratiunile multor camera dar si in stralucitorul soare de pe plafonul vestibulului, acesta fiind singurul loc in care Carmen a reusit sa faca fotografii, in restul castelului fotografiatul fiind interzis.
Am luat cateva imagini de pe internet pentru a va putea face o idee despre opulenta pe care o emana acest castel, care fiind mai mic, de fapt cel mai mic dintre cele construite de rege, este mai cald, mai intim…
Nimic nu este intamplator aici, totul are un rost si un sens, de la colectia de vaze din portelan care impodobeste toate camerele, la micuta sala de mese care se remarca prin ceva inedit.
Lui Ludwig ii placea sa ia masa singur si ca sa nu fie deranjat de servitori folosea un mechanism care cobora masa sub podea unde era pregatita cu tot ce avea nevoie pentru a servi pranzul sau cina.
Masa urca din nou si cobora pentru fiecare fel de mancare in parte.
O alta incapere spectaculoasa este Sala Oglinzilor unde regelui ii placea sa citeasca, mai ales noaptea pentru ca ziua prefer sa doarma.
Asezarea in parallel a oglinzilor da senzatia unui tunel stralucitor al timpului.
Toate aceste amnunte si inca multe altele le-am aflat de la Carmen dar si de la ghida care insotea grupul de turisti care vizita castelul.
Gradinile din jurul castelului sunt deosebit de frumoase, imi imaginez ca vara totul e de un verde stralucuitor daca si la inceputul acestei toamne am regasit verdele…in plus, vara miros teii pentru ca numele castelului vine chiar de la teii batrani care il inconjoara.
Un alt punct de atractie il reperezinta Grota lui Venus, construita din ciment si care imita pana la stalactite si stalacmite o grota adevarata…
Aici regale se relaxa ascultand muzica sau plimbandu-se cu gondola.
Mirific loc, fericit rege as fi zis daca nu as fi aflat de la Carmen ca a fost un rege nefericit.
O sa caut mai multe informatii despre el si poate voi face o postare separate, viata lui cred ca merita cunoscuta.
Dupa atata umblet si acumulare de informatii ne-am oprit sa servim pranzul la un restaurant aflat in vecinatatea palatului.
Am baut impreuna cu Carmen un parfumat si dulce vin fiert, potrivit acelei zile reci si am mancat un delicious snitel vienez, toate servite de un simpatic ospatar bulgar care stia si cateva cuvinte in limba romana J
Drumul nostru a urmat spre urmatoarea atractie care m-a fascinate cu adevarat: Lacul Plansee, aflat in Alpii Austrieci, in Tirol.
Sa spun ca este frumos as spune prea putin.
Lacul arata ca unul din povestile cu zane, cu apa de o claritate de cristal, fara exagerare, de un albastru-verzui de piatra pretioasa.
Inconjurat de muntii care se reflecta in apele sale, pare ca timpul care l-a aszat acolo a facut asta pentru ca noi, oamenii, sa realizam ca frumusetile naturii dureaza, noi nu.
M-am umplut de frumusetea acestor locuri…
Din pacate nu am reusit sa ajungem la Neuschwanstein, castelul neterminat al aceluiasi Ludwig al II-lea.
Acest castel este unul dintre cele mai footografiate din lume, fiind luat ca inspiratie pentru Castelul Frumoasei din Padurea Adormita de la Disneyland.
Ultima oprire in drum spre casa am facut-o intr-un alt loc remarcabil prin coplesitoarea lui frumusete: Abatia Benedictina Ottobeuren. Cand am ajuns noi se apropia ora slujbei de seara asa ca nu am putut zabovi prea mult.
Carmen si prietenul meu au facut o serie de fotografii cu adevarat de exceptie pentru ca acest loc este de exceptie, puteti vedea si voi.
In acelasi stil rococo decoratiunile din interiorul bisericii sunt de o coplesitoare, emotionanta frumusete atat a detaliului cat si a intregului.
Dar ce pot face cuvintele, ce putere au ele in a descrie aceasta minune?!
O sa mai adug doar ca am avut sansa sa aud orga care marca inceputul slujbei de seara…mi s-au umplut ochii de lacrimi…frumusetea, si ea poate fi dureroasa…

A fost o zi deosebita…o zi care m-a dus cu gandul in foarte multe feluri spre trecut… 

 Aceasta zi s-a terminat dar alta se pregateste sa urmeze :)

20 de comentarii:

  1. Da, frumusețea poate fi dureroasa. Și comparația poate fi dureroasa, dar sa nu ne gândim la comparații... Distracție plăcută în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc de gand bun, Ina :)
      vacanta noastra a luat sfarsit exact acum o saptamana...acum ma bucur de prospetimea amintirilor pe care le partajez cu voi :)

      Ștergere
  2. Multumesc ca m-ai facut sa traiesc si eu,chiar de-acasa acesa a patra zi de vacanta.Ai un dar fenomenal de a povesti care ma incanta si citesc pe nerasuflate.Frumos totul! Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc, Floarea! :)
      eu mereu spun ca imi plac povestile si in consecinta...povestesc :)
      poate ar fi fost mai potrivit daca as fi notat si cateva repere temporale dar cred ca oricine e interesat de perioada in care a trait Ludwig al II-lea, de exemplu, poate gasi informatii pe internet...eu prefer sa-mi povestesc impresiile, sa spun ce am simtit, ce m-a emotionat, uimit sau nedumerit...
      chiar azi imi spunea o buna prietena si colega ca ei asta ii place, cum povestesc si tare m-am bucurat...se spune ca daca poti transmite si altora emotiile tale inseamna ca simti din adancul sufletului :)

      mai sunt inca 3 zile, te mai astept! :)

      Ștergere
  3. Frumos traseu.O colectie de amintiri deosebite!
    Mi-ai adus aminte ca nu am mai ascultat cam demultisor un concert de orga!
    O zi excelenta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat, locuri deosebite, amintiri deosebite...
      cred ca e greu sa nu te impresioaneze sunetul acestui instrument care amplifica nu doar sunetele ci si emotiile...

      zi perefcta iti doresc la andul meu! :)

      Ștergere
  4. Cate amintiri placute aduni tu draga pandhora. :) Sa-i pupi obrajorii lui Carmen din partea mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asta e mai mult decat adevarat :)
      o fac cu placere dar doar virtual, vacanta noastra s-a sfarsit miercurea trecuta :)

      Ștergere
  5. O plimbare minunată! Îți mulțumesc că ne-ai luat și pe noi cu tine, prin intermediul acestui frumos articol. Nu pot să nu remarc că multe dintre mărimile Europei au imitat, la scară mai mică, minunea numită Versailles!

    Zi frumoasă, dragă Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu drag Zina! :)
      observatia ta este extrem de pertinenta...
      eu ma bucur ca ceea ce insemna arta si bun gust la vremea aceea si in oricare alte vremuri s-a multiplicat :)

      Ștergere
  6. am retrait aceasta minunata zi, citindu-ti impresiile. A fost o zi plina si ma bucur ca nu a facut ca amintirile sa se amestece sau emotiile sa se confunde. Ti-ai pastrat gandurile clare si ai povestit foarte frumos despre popasurile acestei a patra zi.
    Sper ca amintirea acestui concediu în Bavaria ti-a alimentat fortele si îti va face orele petrecute la locul de muncă mai usoare. Înfloritoare sa-ti fie ziua, pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in general nu amestec lucrurile, cat despre amintiri ele devin mai petioase pe masura ce timpul trece pentru ca unele lucruri sau intamplari sunt irepetabile.

      multumesc de ganduri bune si calda urare, pup si eu.

      Ștergere
  7. Am tot vazut in reportajele de pe Travel Channel ca Neuschwanstein a inspirat castelele lui Walt Disney. Plimbari placute in continuare! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc dar vacanta noastra s-a terminat miercurea trecuta...acum am revenit la realitatea cotidiana :)

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. da, a fost o vacanta interesanta sub multe, foarte multe aspecte, o vacanta cu adevarat aparte :)

      numai bine si tie draga Liviu!

      Ștergere
  9. sa stii ca am fost si eu la plimbare cu voi doar ca nu mi-am facut simtita prezenta.....dar eram pe acolo:)))
    cum sa ratez!?

    RăspundețiȘtergere