miercuri, 5 octombrie 2016

Miercurea fara cuvinte - Singuraticul



Undeva pe malul Dâmboviţei


 

Miercurea fără Cuvinte a pornit de la  Carmen si continua  aici 
 

 

24 de comentarii:

  1. Este impresionanta aceasta fotografie. Are o incarcatura anume. O saptamaan frumoasa iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat...
      pentru mine este un supravituitor, un curajos in singuratatea lui care, chiar daca pare rapus, nu e...

      Ștergere
  2. Cred ca "singuraticul" s-ar putea transforma intr-un minunat tablou!
    Happy WW, draga Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. grozava idee doar ca nu vad cine sa o puna in practica :)

      Ștergere
  3. un curajos, da! o saptamana buna sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur sa te regasesc! :)
      si chiar da! :)

      Ștergere
  4. Am momente cand mi-as dori sa fiu si eu asa, in special in zilele de luni. :)) Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pup si eu, ma bucur de reintalnire :)
      greu cu zilele de luni, greu, greu :))

      Ștergere
  5. Frumos tablou,”singuraticul”este un mesteacăn după parerea mea,
    îmi plac mult acești pomii!
    O zi de miercuri precum sufletul tău,scumpo!
    Pup și îmbrățișez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. consider mesteacanul un copac elegant, padurile de mesteceni fiind deosebit de armonioase :)
      pup Elena, zi faina iti doresc si eu cu drag!

      Ștergere
  6. Pomul vietii... fara frunze. :) Frunzele (in cazul motivului “pomul vietii”) simbolizeaza vindecarea (fizica si spirituala). Altfel spus: e posibil ca oamenii sa nu se mai vindece. :)
    Imi place foarte mult fotografia.
    Seara minunata sa iti fie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu cred in renastere, in vindecare pentru ca face parte din ciclul de continuare a vietii doar ca schimbarea in continuitate poate si de cele mai multe ori este dureroasa...
      buna dimineata! :)

      Ștergere
  7. Să treacă iarna - lemnele de foc sunt puține... :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Singuratic și golaș... mai mare jalea... Mestecenii mei încă sunt plini de frunze verzi. Se vede că ăsta a trăit greu...

    RăspundețiȘtergere
  9. Sărut mâna, dragă Pandhora! Foarte frumoasă fotografie. Mesteacănul este un arbore tare frumos, de o eleganță extraordinară. Cel din poză, chiar dacă pare a fi uscat, parcă înalță un braț spre cer. Albul său strălucitor este superb.
    Numai bine îți doresc cu drag și un weekend minunat! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E un supravietuitor, nu se lasa cu una cu doua! :)
      Duminica placuta si tie draga Alex!

      Ștergere
  10. Am intrat astazi pe blog si am intrevazut ca Pandhora a publicat ceva. M-am frecat la ochi deoarece credeam ca vad aberatii...
    Ce bucurie ca te-ai intors draga mea!
    Imaginea de la tine cred ca se asociaza precum o manusa pentru seria Miercurea fara Cuvinte, deoarece nu are nevoie de descriere...spune o poveste sau chiar o mie si una de povesti fara a rosti un cuvant

    RăspundețiȘtergere
  11. Si eu ma bucur sa te regasesc din noh aici :)
    Am revenit pentru ca-mi era dor doar ca s-au schimbat lucrurile pe aici, au plecat oameni, au venit oameni noi...

    Fotogrofia e facuta de prietenul meu pe malul Dambovitei undeva prin Giurgiu...m-a impresionat tenacitatea pe care o emana acest singuratic...
    Cu adevarat potrivit pentru MFC :)

    RăspundețiȘtergere