marți, 31 ianuarie 2017

Micul Spital Filantropia si a lui poveste


Pobabil ca cei mai multi dintre bucuresteni si nu numai, stiu de existenta spitalului care se afla pe Bulevardul Ion Mihalache, in apropiere de Piata Victoriei si de Bulevardul Kiseleff, Spitalul Filantropia.
Dar cati dintre ei ii cunosc povestea?


Pe la 1811, medic şef al oraşului era Costandinache Caracaş. După ce
constatase puţina grijă pentru bolnavii săraci şi rapacitatea administratorilor de la Colţea şi Pantelimon, tânărul medic s-a decis să ridice un spital la standarde occidentale, rezervat celor lipsiţi de mijloace. L-a făcut prin subscripţie publică şi generozitatea locuitorilor a arătat că „oamenilor le pasă”. Ciuma lui Caragea,izbucnită în 1813, a întârziat lucrările dar Vodă, nemurit astfel în istoria noastră pentru epidemia de cumplita boală, a completat bugetul în aşa fel încât (după o scurtă perioadă de funcţionare într-o fabrică dezafectată), noul spital, Filantropia, şi-a deschis porţile în 1815.
Avea etaj unde, în opt din cele 20 de camere, erau găzduiţi bolnavii. În rest, locuiau un preot, un supraveghetor, chirurgul şi un farmacist. Cu o suprafaţă de cca 52/9 m., spitalul avea spre faţadă o sală cu 30 de ferestre unde bolnavii se puteau preumbla pe vreme rea. Încă de la început, ideea ctitorului a fost ca cei suferinzi „să capete mulţumire şi plăcere”. Camerele aveau „ventilatoare sistematice”, wc-urile eru instalate între camere, în cabine zidite, sub forma unor lăzi care se goleau zilnic. Meticulosul doctor a făcut şi un regulament straşanic de funcţionare, în 77 de articole, din care amintim câteva: spitalul primea bolnavi fără deosebire de naţionalitate, clasă socială, religie sau natura bolii. La intrare, aceştia îşi predau hainele şi toate obiectele avute asupra lor, primind o uniformă a spitalului (halat lung, cămaşă, ciorapi, papuci, tichie). Aşternuturile şi hainele bolnavilor de sifilis erau îmsemnate anume şi nu se distribuiau altor internaţi. Bolnavilor le era interzis să ceară ceva de la vizitatori sau „să dăruiască” ceva vreunui slujbaş, căci „dacă se vor descoperi, vor fi pedepsiţi amândoi”. Cei care ignorau tratamentele urmau să fie „izgoniţi de doctor”. Hrana neconsumată trebuia înapoiată intendentului, nu trecută altul bolnav sau păstrată în cameră petnru mai târziu.
Servitorii trebuia să fie „cinstiţi, aşezaţi şi cuviincioşi” şi mai ales nebeţivi. Erau datori să umble zi şi noapte printre paturi şi să observe starea fiecărui suferind. Schimbau aşternuturile (de câteva ori pe zi, la nevoie) şi răspundeau de furtul oricărui obiect al pacienţilor. 

Intreaga poveste o puteti citi aici.

6 comentarii:

  1. Am locuit foarte aproape de acest spital. Chiar acum m-am dus cu Google maps si din cladirea frumoasa de odinioara astazi se uitau la mine niste ferestre sparte si oarbe! Mare pacat! Pe strada Doctor Constantin Caracaș este înca centrul de hematogie, desi si acea cladire este destul de deteriorata! Am citit tot articolul si m-am distrat putin pentru ca scrie: "Convalescenţii primeau mâncare solidă (carne şi legume), pâine, friptură, vin şi rachiu." Asta da îngrijire... :))
    Din rapoarte se pare ca erau bine îngrijiti bolnavii, mortalitatea fiind sub 10%!!! Wow! Categoric nu poate fi comparat cu un spital din ziua de azi si totusi Filantropia avea ceea ce multe spitale (cu multa aparatura) nu au, dadea dovada de umanitate ...
    M-ai facut sa-mi fie dor de Bucurestiul meu vechi si linistit! :(
    pupici draga mea, sa ai o zi faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Google Maps e posibil sa nu fie actualizat
      cel putin pe dinafara spitalul arata bine, a fost renovat, are si o gradina frumoasa si ingrijita, vara, cand trec pe acolo in drum spre Kiseleff vad mereu pacienti stand pe banca la aer...
      da, pentru vremea aceea spitalul avea niste standarde de admirat si niste reguli clare care isi merita admiratia la randul lor, ca si munca de exceptie a dlui doctor Caracas
      ideea "daruirii" a cate ceva catre "un slujbas" se pare ca e de mult intalnita la noi ca si incercarea de a fi eradicata :)
      iubesc sectorul 1, aici in acest sector am locuit in mare parte din viata, in copilarie in zona Pietii Chibrit, acum in Bucurstii Noi
      la fel de drag imi e si mie Bucurestiul de altadata, in mod special aceasta zona cu multele ei povesti, cu Biserica Mavrogheni si cu a ei fantana a carei poveste sunt sigura ca o cunosti, cu minunata cladire a Scolii Ion Heliade radulescu al ei brau din ceramica pictata...
      ti-am povestit toate astea pentru ca dorul tau sa se mai ostoiasca :)
      faina sa fie si ziua ta, pup!

      Ștergere
  2. Azi, macar de-ar da dovada de umanitate cei care lucreaza in spitale... :( Sunt, cred, prea puţini cei care mai pun suflet in a alina bolnavii.. :(
    Frumoasa istorie. :) Oare azi s-ar reusi ridicarea unui spital prin subscriptie publica? Hm... Poate sunt nedreapta, dar... cred ca nu - si nu pentru ca nu ar dona oamenii, ci pentru ca exista riscul ca banii sa ajunga in buzunarele cuiva (s-au mai vazut cazuri).
    Zi frumoasa iti doresc! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt medici omenosi atatenti si dedicati muncii lor dar obosesc si ei in lupta cu sistemul, si pleaca :(
      am o prietena foarte buna, chirurg cardiolog, in decembrie a plecat in Belgia, dezamagita si obosita de toti si de toate
      ea e genul care munceste enorm, cei de la spitalul unde lucreaza acum o trimit acasa, la o cafea doar sa nu mai stea atat la spital...
      trist pentru ea...trist pentru noi ca am pierdut un medic bun...

      pup si eu, Diana!

      Ștergere
  3. cu cât ne-am depărtat de acele timpuri, s-a schimbat şi sistemul sanitar !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si nu doar sistemul sanitar...
      in orice progres exista o marja de regres,traim acest paradox, se pare.

      Ștergere