luni, 6 februarie 2017

Citate favorite - Sobolanul...

...un roman de Andrzej Zaniewski.
Am mai scris despre el dar reiau acest subiect pentru ca aceast roman merita citit.In sustinerea a ceea ce spun eu adaug si o scurta recenzie facuta de o editura de la noi, cartii:
"Romanul Sobolanul, scris in toamna anului 1979, a fost refuzat de toti editorii polonezi, considerandu-l prea sumbru, amoral si pornografic. A fost editat pentru prima oara in limba ceha in 1990, iar publicarea in limba germana i-a adus consacrarea. La scurt timp a fost tradus in saisprezece limbi si a devenit bestseller. A obtinut excelente critici, fiind comparat cu operele lui Kafka, Joyce, Camus sau Beckett."

Da, romanul asa si este, da, este sumbru, pare amoral si usor pornografic.
Viata unui sobolan nu are cum sa fie usoara.
Doar ca el nu stie ca este sobolan, ca aduce boli, ca e urat de oameni despre care invata foarte curand ca sunt intr-o vesnica panda pentru a-l prinde si a-l ucide.
Sobolanul deschide ochii intr-o familie unde exista ierarhii, se simte bine cu fratii si mama lui...invata gustul hranei, invata sa vada lumea, chiar daca umbla mereu prin intuneric, isi doreste lumina...
Ii place muzica, ii place sa manace, minte, inseala, fuge ca un las, poate fi si curajos, ii este teama dar se simte si fericit, iubeste dar cel mai des, sufera.
Vrea sa cunoasca lumea, calatoreste pentru ca, pe masura ce se departeaza de casa, de copilarie, sa tanjeasca dupa ele pana cand cercul se inchide si el revine de unde a plecat, revine acasa.
Oamenii ii sunt dusmani, sobolanii ii sunt dusmani...chiar si un prieten te poate trada si iti devine dusman...
La un moment dat, citind cartea incepi sa te indoiesti ca citesti despre viata unui sobolan, incepi sa crezi ca citesti despre viata ta, legile care guverneaza lumea subsolurilor, a canalelor sunt aceleasi cu cele care guverneaza lumea de deasupra care poate doar aparent este la lumina.
Si el tanjeste dupa stabilitate, siguranta, isi face sperante, este dezamagit, isi face planuri de viitor...asta faci si tu...
Sobolanul ca si omul este fricos dar si ucide cu sange rece, are sensibilitati dar da dovada si de cruzime, este inteligent, perspicace...
Il vor ajuta aceste calitati sa supravietuiasca? Partile lui intunecate il vor pune la adapost de pericole?
Evident ca nu o sa raspund eu la aceste intrebari, va las pe voi sa gasiti raspunsul citind cartea, va las si speranta ca viata unui sobolan se poate sfarsi cu happy end...dar stiti cum e cu sperantele, ele sunt facute ca sa fie inselate...
O sa inchei cu un fragment din roman, el cred ca este mai elocvent decat cuvintele mele:

"Şobolanii albi se sprijină pe labele din spate, întind capetele în direcţia mea, sar încercând să ajungă la marginea pereţilor de sticlă, muşcă barele metalice. Se află peste tot, în borcane înalte şi în lăzi transparente, acoperite în partea de sus cu o reţea deasă, în cuşca din bare metalice. Mirosul lor concentrat, în încăperile închise şi cu aer irespirabil, stârneşte mânia şi ura. Propriul meu miros se dizolvă, înceteaa sa mai existe, nu-l mai simt nici măcar eu.
Stau nepăsători în cuştile lor, mişcându-şi ritmic capetele. Aleargă în jurul pereţilor sau în interiorul unui tambur care se învârte. Mânios, plin de ură,ma caţăr pe cuşca cea mai apropiată şi mă târăsc pe reţeaua care o acoperă. Trec apoi la cuşca următoare şi din nou la cea următoare.Mirosul străin, la început greu de suportat, încetează să ma mai supere. Şobolanii despărţiţi de mine prin pereti de sticlă şi reţelele metalice îşi trăiesc viaţa proprie si nu pot să-mi facă nimic, nu vor ieşi din cuiburile lor transparente, iar eu niciodată nu voi ajunge la ei.Totuşi, indignat şi gata de luptă sau de fugă, mă jnvârteam printre cuşti, încercam să intru înăuntru, imi frecam dinţii pe barele metalice, îmi apăsam nasul de sticlă, convins că brusc are să cedeze, are să plesnească, are să se deschidă. Dar plasele erau fixate ermetic, marginile metalice nu cedau, sticla nu putea fi urnită.
După un timp, şobolanii albi au încetat să existe; mă mişcăm printre cuştile transparente de parcă nici n-ar fi fost. Şi ei s-au obişnuit cu hoinărelile mele şi acum nici măcar nu mai înalţă capul, stau imobili, opaci sau mişcând ritmic maxilarele, hălpăind hrana pe care le-o aduc oamenii. Nu sunt nevoiţi să şi-o obţină singuri, să omoare, să vâneze, să rătăcească, să fugă. Oamenii le aduc hrana, le umplu cu apă sau cu lapte jghebuleţele metalice, îi mută dintr-o cuşcă în alta, îi înţeapă cu ace lungi în coadă sau în grumaz. Şobolanii se scutură, cu capetele strâmbate.
Cantitatea mare de mâncare mă atrage si mă excită. ~
Locuiesc sub podea. Casa e veche, plină de ţevi de şernineu care nu funcţionează, crăpături, ciobituri. Căldura vine de jos, pe ţevi.
In perioada rece de toamnă, aici e plăcut şi linişte. Aşadar, nu părăsesc clădirea locuită de şobolanii albi.
Oamenii le pregătesc mâncarea în sala alăturată, cu dale lucioase şi alunecoase. Alături, se află şi un DEPOZIT în care pătrund fără dificultăţi, printr-o răsunătoare mâncată de rugină.
Găsesc peşti uscaţi, grăunţe, fasole, pâine, legume. Şobolanii albi capătă de toate".


Mai multe gasiti la rubica “Citate favorite” initiata de Zina  
De la  Ella a pornit totul :)



 

24 de comentarii:

  1. un bestseller criticat dur deseori, o descriere a decaderii umane, de fapt!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. atat de realista si, in egala masura, de actualitate...

      Ștergere
  2. Interesanta cartea ... Nu am citit-o dar chiar ca am sa o caut!
    Din fragmentul tau insa am tras o concluzie, nu fi gelos pe "marul frumos" in cazul nostru sobolanul alb ... pe dinauntru e facut praf, pentru ca de fapt este un sobolan de laborator! Ai, ai, ai, cum poate fi viata de dura! Eu am avut cu ani in urma o familie de cobai ... gresala a fost ca I-am lasat pe toti la un loc si s-au inmultit ... ca sobolanii! 😅
    Iti doresc o saptamana usoara si sper sa #rezistati ♥
    pupici Pandhora! Buna dimineata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. merita, chiar merita citita...
      multumesc, multumesc ca esti aici cu inima si ca #rezisti alaturi de noi...

      pup si eu!

      Ștergere
  3. O comparație teribilă! Prin adevărul ei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. absolut!
      sunt sigura ca tu ai face o recenzie coplesitor de frumoasa cartii...

      Ștergere
  4. Mulțumiri pentru recomandare, dragă Pandhora. Am auzit de acest roman, dar nu l-am citit. Sper să o fac, cât mai degrabă. Este clar că este un roman-parabolă, despre lumea în care trăim și în care, mulți oameni trăiesc asemeneni șobolanilor, în subsolul unei societăți cu reguli de supraviețuire dure și în care lupta dintre indivizi are accente dramatice. Îi învățăm pe copii lucruri frumoase, minunate, dar lecția vieții este dură pentru fiecare și atât de departe de idealismul cunoștințelor din școală.
    Numai bine și o săptămână cât mai frumoasă! :-)

    RăspundețiȘtergere
  5. poate ca pana la un punct suntem si noi sobolani...
    m-as bucura daca ai citi cartea, mi-ar placea sa-ti aflu parerea mai apoi :)

    saptamana faina iti doresc si eu, Alex, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  6. Excepțională descriere... Am cumpărat cartea acum aproape doua luni , însă am tot amânat-o . Acum m-ai convins ca e timpul sa o citesc.

    RăspundețiȘtergere
  7. multumesc de recomandare!:) o saptamna frumoasa! :) Ioana

    RăspundețiȘtergere
  8. cu drag!
    bine ai venit pe la mine, Ioana!
    te mai astept! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Nici eu nu am citit cartea si iti multumesc pentru prezentare.
    Poate ca este chiar o metafora a unei anumite realitati. Folosind un astfel de personaj ca pretext, poti face paralele foarte interesante.
    O saptamana frumoasa, draga Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. romanul poate fi o metafora, poate chiar este dar cu siguranta reprezinta o oglinda in care daca ne privim, nu stiu cu exactitate ce vom vedea :)

      faina sa-ti fie si tie saptamana Suzana, multumesc!

      Ștergere
  10. foarte interesant - mi-a plăcut fragmentul postat, am intrat repede în ''pielea'' personajului încercând să-mi imaginez vaţa lui ! acum mă gândesc la şobolanii din hambarul vecinului ce şi-au făcut canale ca să vină ca să le mănânce mâncarea bodyguarzilor mei ...
    eu îţi mulţumesc frumos pentru fragmentul postat - nu am cum să citesc romanul !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc la randul meu ca ai acordat atentie postarii mele :)

      Ștergere
  11. Un roman care o fi sumbru dar pe care cred ca il voi considera in primul rand trist...
    Oare de ce am evitat sa citesc acest roman? :) Ar trebui sa ma hotarasc si sa-l citesc... Nu stiu... :) Poate il voi citi.
    Saptamana minunata iti doresc! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si mie mi-a fost greu sa-l citesc dar...nu m-am lasat :)
      sa stii ca te inteleg :)

      pup Diana, multumesc la fel! :)

      Ștergere
  12. Ioi,ce m-a speriat imaginea de pe coperta!Cum s-o citesc,ca mie mi-e frica de șobolani(deși îmi plac Mickey Mouse si Jerry)?!Deci,dacă visez urat la noapte,e din cauza ta.:D
    Si,da,ai dreptate,parca descrie viata unui om.
    O săptămână spornica sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. imi fac mea culpa si imi asum vina! :)))

      multumesc la fel! :)

      Ștergere
  13. Daca nu pentru altceva, macar pentru ca in acest fel aflu despre carti deosebite si tot cred ca Zina a facut o treaba excelenta cand a dat drumul acestui joc.
    Mi-am notat cartea pe lista. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. subscriu! :)

      mi-ar placea sa-ti aflu parerea :)

      Ștergere