vineri, 14 aprilie 2017

Cafeaua copilariei mele :)

Printre multele mele slabiciuni culinare se numara si cafeaua, cafeaua dar mai ales aroma ei, acel parfum de cafea prajita si proaspat rasnita pe care azi cu greu il mai intalnim.
Datorez aceasta slabiciune bunicilor mei, iubitori si consumatori ai acestei licori cu adevarat parfumate.
Bunicii mei au pastrat mult timp un ritual, serveau cafeaua zilnic la ora 4 dupa-amiaza.Aveau amenajat in dormitor un coltisor cu o micuta masuta rotunda, acoperita, cum altfel, de un "mileu"(nu stiu de ce multi oameni folosesc acest cuvant in locul corectului milieu) pe care invariabil bunica mea aseza doua cescute din portelan alabastru-cobalt cu peretii grosi (care pastrau mult timp cafeau calda) insotite de farfuriutele lor, doua lingurite, o zaharnita cu zahar cubic pentru bunicul meu, care bea cafeaua dulce (bunica mea punea zahar in cafea cand o prepara oricum), cativa biscuiti, uneori frisca si, invariabil, scrumiera si pachetele de tigari si ibricul cu cafea fierbinte.Uneori mergeam eu la Alimentara si cumparam un pachetel de cafea pe loc rasnita, ucigator, delicios, tulburator mirosul cafelei care tocmai se rasnea, alteori rasnea bunica acasa cafeau in rasnita aceea pe care o stiu multi dintre voi de forma tubulara din alama.Aroma cafelei inunda casa pe loc, apa cu zahar incepea sa fiarba pe foc, o lingurita de zahar si doua si jumatate de cafea pentru fiecare cescuta, cafeaua era data de 3 ori in clocot si apoi lasata cateva minute sa se "odihneasca"astfel caimacul strans capatand consistenta, pentru ca asa se bea atunci cafeaua, cu caimac.
Pentru copilul care eram acest ritual era fascinant.Il a steptam cu nerabdare, aspirand delicioasa aroma de cafea.
Bunica se retragea in dormitor cu bunicul si tava cu cafele, eu in camera mea visand la cai verzi pe pereti cu parfum de cafea
Imaginati-va ce fericire a fost pentru mine cand, implinind varsta de 14 ani, bunicuta m-a anuntat ca din acea zi, pot bea cafea impreuna cu ei.La ora 4.In coltisorul acela fermecator.Aveam acum si eu cescuta mea, doar ca era mai mica, din portelan alb-sidefiu subtire, aproape transparent, decorata cu o dunguta albastru inchis delimitata de restul cestii cu doua dungute argintii.Sigur, in ceasca mea era putina cafea, multa frisca si zahar, gustul nu mi se parea grozav dar parfumul cafelei, da!
Am sa iubesc mereu cafeaua, o sa-mi aminteasca mereu de bunicii mei.
Voi?
Aveti amintiri cu un gust sau cu un parfum anume?

19 comentarii:

  1. Ce minunate amintiri! Multumesc ca ai tras si tu de un fir al ghemului meu cu amintiri. :)
    Imi amintesc rasnita (trebuie sa o caut) :) Imi amintesc si dupa amiezile in care tata si unul dintre unchi se intalneau la noi, jucau table (sau carti), fumau si beau cafea - imi amintesc parfumul cafelei impletit cu cel al tutunului. Cafea am inceput sa beau abia din primul an de liceu (la 14 ani) dar - mi-au zis ai mei - nu pierdeam ocazia nici cand eram copil sa "fur" din cestile de cafea. Din prima clipa am baut-o fara alte ingrediente si asa, sper, va ramane mereu: neagra, amara, tare (sunt sortimente de cafea care, oricum, sunt dulcege). Oooo! N-o sa depan aici toate amintirile si gandurile care-mi trec prin minte cu viteza... gandului. :)
    Iti doresc, cu drag, sa ai o zi minunata! Pastele cu bucurie sa iti fie! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce norocoasa tu ca ai inca acea rasnita, sper sa o gasesti si mai ales, sa o si folosesti :)
      eu raman in continuare la cafeaua dulce doar ca acum sunt la dieta :(

      multumesc de gand bun, cu drag iti intorc aciasi urare, oricum, ne mai revedem pe aici :*

      Ștergere
    2. Am gasit rasnita! M-am gandit sa fac fotografii la "vechiturile" mele (sper sa reusesc unele din care sa se inteleaga ceva) :) Nu mai rasneste cum trebuie. :( Am pus cateva boabe de cafea si le macina prea mare, inclusiv pentru filtru...

      Iti doresc, cu drag, Paste fericit!
      Sa ne revedem cu bine. :) Pupici! <3

      Ștergere
  2. Aveam o rasnita de cafea din aceea aurie si lunguiata daca stii, iar manerul se îndoia! Ce bine macina cafeaua! Imi pare rau si în ziua de azi ca nu am luat-o cu mine!
    Acum, ma multumesc cu o singura cafea pe zi!
    Sa ai o zi aromata! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa era si rasnita bunicii mele🙂
      Aromata sa fie si seara ta, Ella, pup!😘

      Ștergere
  3. da, am o amintire - pot scrie că mai multe ... mamaia (mama adoptivă a mămicuţei mele...) primea oaspeţii servindu-i cu dulceaţă - de gutui sau vişine - pe frunzuliţe (de sticlă) şi pahar cu apă rece, de la fântână...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ooo, lingutita cu dulceata pe farfuriuta si paharul cu apa, enigma copilariei mele :)))
      De ce o ligurita cand ai un borcan plin?! :)))

      Ștergere
  4. Eu nu iubesc cafeaua.
    Și nici n-am s-o iubesc vreodată.
    Ai idee de ce? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred asa cevaaa! :)
      Imi strici imaginea pe care mi-am facut o despre tine 😁
      Pentru ca sunt doctor in cafele, pun diagnostic: pragmatismul nu te lasa 😜

      Ștergere
    2. Nu am consumat niciodata... :)
      *
      Băiatul cu ceaiul și posteriorul pe masina: în fata se ajunge la fântână de la Universitate; în spate se iese la Casa Capșa și la Cercul Militar; la stanga se ajunge la fostul CC, iar la dreapta se merge spre Librăria Eminescu.
      Sau, ca sa îți fie mult mai simplu: str Quinet colt cu str. Academiei ;)

      Ștergere
    3. despre cafea, ce sa spun, sunt dezamagita, sper totusi ca ai vicii despre care poti vorbi :)

      in acest caz, baiatul cu ceaiul e situat undeva prin spatele Facultatii de Arhitectura, langa e si o bisericuta,nu stiu cum se numeste...in concluzie, am vazut bine :)

      Ștergere
    4. Nu există vicii, ci doar oameni care nu le pot stăpâni ;)
      *
      Biserica SF. Nicole - Dintr-o zi, monument isotric ;

      Ștergere
    5. am vazut deja ca tu controlezi (stapanesti) cam tot ce-ti propui asa ca, privind lucrurile din acest unghi, nimic nu ma mai mira :)

      multumesc pentru info, ieri dupa ce ti-am raspuns am cautat-o si am si gasit-o pe net
      am intrat de multe ori in bisericuta asta, imi placea mai mult cand avea aerul acela din alte timpuri
      mi-am amintit vag si de Biserica Enei, eram mica cand mergeam cu bunicii mei prin centru, am ramas doar cu senzatia ca o stiu dar nu mi-o amintesc...nu stiu cum sa descriu mai bine acasta amintire

      Ștergere
  5. Bunicii tai au fost norocosi... eu imi amintesc ce greu se gasea si cat de mult se straduiau parintii mei sa gaseasca o bruma satisfactie in cana de nechezol:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povestea mea se intampla la vremea cand inca puteai gasi in magazine cafea
      Cand raul s-a instalat definitiv. Unica mea nu mai era si nici eu, copil
      Am incercat si uneori cred ca am reusit sa uit amintirea nechezolului...

      Bine ai venit pe la mine, te mai astept 🙂

      Ștergere
  6. ce'mi aminteste de bunici? drumetiile peste dealuri,plimbarile cu bicicleta,serile si noptile petrecute ascultand si depanand povesti sun o minunata bolta de vie..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. idilice amintiri...
      citind ce ai scris, ma gandesc ca pentru copilaria ta va fi mereu vara :)

      bine ai venit pe aici, e mai astept! :)

      Ștergere
  7. Sărut mâna, dragă Pandhora și bine te-am regăsit! Minunat articolul tău, căci aroma extraordinară a cafelei din copilărie, ne trezește multe amintiri frumoase. Oameni dragi, alături de care am trăit clipe minunate. Bunica mea făcea cafea într-un ibric albastru. Și, pentru că erau vreurile acelea urâte, când cafeaua nu se mai găsea prin magazine, făcea celebra cafea-amestec, cu mult năut. Pentru mine, copil fiind, nu era nicio problemă. Stăteam în curtea casei, sub bătrânul gutui și „ne cafeleam”, povestind câte și mai câte. Mai târziu, m-am mutat și la momentul de cafea al părinților, unde am descoperit aroma cafelei adevărate. Și tot așa, cu o ceșcuță mică, din porțelan alb. Și acum, de câte ori ne revedem cu toți, în casa părintească, momentul cafelei este unul special.
    Numai bine îți doresc cu drag și zile frumoase, pline de bucurii! :-)

    RăspundețiȘtergere
  8. sunt atat de bucuroasa sa regasesc si la tine acest parfum aromitor de cafea din copilarie, mie imi da o stare de bine, pur si simplu :)
    tare ma bucur ca am impartit aceatsa "ceasca" virtuala de cafea din amintiri

    te imbratisez dragag Alex, tare m-au bucurat amintirile tale :)

    RăspundețiȘtergere