miercuri, 14 martie 2018

Miercurea Fara Cuvinte - Primavara


Ma bucura prea mult revenirea lui Carmen la MFC incat sa nu scriu cateva cuvinte (incalcand regula dar sper sa fiu iertata) de bine ai revenit si sa incerc sa postez ceva! :)

vineri, 2 martie 2018

Clubul Condeielor Parfumate - El, Parfumul

Imi amintesc foarte clar parfumul bunicii mele, fara sa stiu a-l numi pentru ca el

era "capturat" intr-o sticluta cu vaporizator si pompita imbracata in matase cand mov, cand indigo, niciodata roz.
Si pentru ca, la intrebarea mea, cum se numeste, ea spunea, eau de cologne
Mi-l amintesc atat de bine pentru ca era mereu acelasi, pentru ca, fiecare obiect purtat de ea avea impregnata aroma aceea inconfundabila de pudra fina, de lacramioare si poate narcise, poate tuberoze, nu stiu, spre aceste flori mergea imaginatia mea de copil facand asocieri cu florile care ei ii placeau, le prefera pe cele albe.
Trebuie sa va mai spun ca nu mi-au placut niciodata batistele, mi se pareau obiecte carora trebuie sa le porti de grija, asta pentru ca, copil fiind le pierdeam fara niciun regret dar care uff, erau atat de necesare.
Dar batistele bunicii, ei bine, ele erau altceva!
Ea iubea batistele.
Simple, de un alb de culoarea perlei, avand colturile usor tighelite cu matase in acelasi ton cu materialul care era usor matasos, fara a fi din matase.
Evident ca batistele ei pastrau cel mai mult inmagazinat ca intr-o caseta formata din multele fire ale tesaturii, acel parfum suav dar persistent.
Am ramas cu credinta ca bunica mea purta un singur parfum si cred ca marea majoritate a celor din generatia ei facea acelasi lucru.
In prezent noi facem exact invers si asta pentru ca ne plac parfumurile dar pierdem din vedere...Parfumul.
Si, ceea ce nu credeam a fi posibil, s-a intamplat!
Peste ani, am regasit intamplator acel parfum, spun intamplator pentru ca nu-mi imaginam ca l-as gasi motiv pentru care nici nu l-am cautat.
Nu stiu daca era fix acela dar cand l-am simtit a fost...el, pudrat, inflorit din flori albe, suav si profund.
Vorbesc despre Glamour - Eau De Cologne Bourjois.
Chiar daca Bourjois exista de la sfarsitul anilor 1800, tot ce stiu despre el, dragul sufletului meu, este ca a fost lansat prin anii 50, ca este un parfum aldehidic floral cu note de citrice.
Am avut sansa sa-l port cand eram foarte tanara, apoi a disparut...
Chiar daca era doar o apa de colonie, avea o consistenta usor uleioasa, avea un fel de consistenta tangibila.
Se insera in piele, plutind apoi in vapori invaluitori care ma imbracau in ceva minunat de invizibil, dar parfumat.
Am aflat ca acea varianta nu se mai produce.
L-am intalnit in vanzari ocazionale pe ebay dar nu am fost atat de increzatoare incat sa risc, incercand.


Da, el este fara doar si poate parfumul meu, parfumul meu pierdut, dar atat de al meu.
Un parfum care chiar ma facea fericita...

sursa foto: Glamour, Bourjois by Ernest Beaux, 1950 (Image: T. Brack's archives)


Postare inscrisa in Clubul Povestii Parfumate care a implinit 7 minunati ani.La multi si parfumati ani, clubului si mebrilor sai!Felicitari Mirelei pentru determinarea si pasiunea cu care a facut posibila existenta acestei incantatoare intamplari care a rezistat atat de mult timp in aceasta lume, si ma refer strict la blogosfera, atat de schimbatoare.... 

miercuri, 14 februarie 2018

Şi parfumurile au culoare

E prea cenusie ziua asta, asa ca eu cel putin, simt nevoia de putina culoare 
Pentru mine parfumurile chiar au culoare, chiar imi place sa colectionez sticlute mai speciale nu doar de, dar si cu parfum.
Va las sa va bucurati de cateva dintre preferatele mele colorate  
In plus, Mirela ne-a invitat sa sarbatorim cei 7 de existenta ai Povestii Parfumate cu o postare programata pentru data de 3 martie.
Asa ca, iata un motiv in plus de a ma bucura de magia speciala pe care parfumurile o au asupra mea, asupra noastra 

miercuri, 10 ianuarie 2018

Despre amintiri...

Privind aceasta imagine atat de fermecator vintage, mi-am amintit ca si bunica mea avea o masina de cusut Singer care semana izbitor cu cea de aici.Bunica mea avea un talent deosebit de a face orice din orice, talent care mie imi lipseste cu desavarsire. Tricota si cand spun tricota, ma refer la modele complexe care apareau pe rochii pe care, privindu-le, nu ai fi zis ca au fost lucrate de doua maini cu doua andrele si nu stiu ce lanita.In ceea ce ma priveste pot spune ca in toata viata mea am reusit sa tricotez o bentita si un fular, acest fular fiind maxim de ce am putut eu realiza😚
Si pentru ca am amintit de masina de cusut, hmmm, aici si cu ajutorul mainilor ei, orice vis devenea o realitate purtabila😉
Avea un ochi infailibil in a acoperi prin modelul ales ceea ce doamnele, prietenele ei, doreau sa nu se observe si de a evidentia plusurile atragatoare de priviri admirative.La fel si in privinta culorilor, materialeor, combinatiilor de materiale si reusea sa faca toate acestea cu si din placere.Niciodata nu era cu adevarat multumita si de multe ori desfacea fara mila ceva care era ca si terminat, doar pentru ca ei i se parea ca nu e perfect-perfect.Desigur, ea a incercat sa ma invete si pe mine sa...
Dar te pui cu neindemanaticul?!Mai bine nu!Drept pentru care, tot ce a reusit sa obtina bunica mea de la mine a fost sa invat sa trag drept la masina, atat.Orice miscare sus-jos, stanga-dreapta aducea cu sine dezastrul😁
Recunosc ca de atunci nici nu am mai incercat si departe de mine a ramas acest gand😉
Pe bunica mea o chema Safta.
Ce nume o mai fi si asta imi ziceam eu, nu suna ca al colegelor mele, Carmen, Mariana sau mai stiu eu cum.Mi se parea un nume deloc modern.
Trebuie sa mai spun ca bunica mea era micuta de statura, subtirica, intotdeauna aranjata, intotdeauna purta tocuri si ciorapi de matase, iubea palariile si rujul rosu si mai mult decat atat, fuma cu neostoita placere.La toate acestea nu puteam asocia...Safta.
Dar cand se prezenta si spunea Safta Grigorescu, nu puteai decat sa-i saruti mana ca unei doamne pentru ca asta si era bunica mea, o doamna! Doamna Safta Grigorescu
 

miercuri, 3 ianuarie 2018

Jager

M-am gandit ca, pe langa urarea de " la multi ani" pe 2018, sa vin la voi cu invitatia de a ciocni un paharel.
Asa ca va doresc in Noul An multe bune si frumoase,noroc si spor in toate!

De departe ramane lichiorul meu preferat si asta nu pentru ca deja sa bei Jager e o moda. Mi-au placut mereu bauturile dulci-amarui, ce-i drept acesta e destul de amarui, ca sa nu mai spun de tarie, 35% alcool😉
Sigur, si acest lichior are in spate o poveste, n-o voi spune aici pentru ca e prea lunga. O sa mentionez doar ca "maestrul vanatorii", aceasta e traducerea denumirii Jagermeister, a pornit
in lume ca medicament digestiv, ulterior adaugandu-se alcool, o combinatie de peste 50 de ierburi si condimente si dupa macerare, zahar caramelizat. Era destinat in special vanatorilor.Legenda spune ca ar contine si sange de cerb ceea ce e doar...legenda. Eticheta contine printre altele simboluri naziste stilizate se spune, pentru ca initial producerea acestei bauturi in 1930 in zona Hanovrei-refugiu al vanatorilor dar si al figurilor proeminente din Partidul Nazist precum Herman Goering face parte din poveste.Oricum, daca veti cauta veti gasi pe net toata povestea.
Eu o sa inchei spunandu-va doar ca Jagermeister se bea foarte rece, sticla trebuie racita, paharele la fel. Cateva shot-uri iti pot da o stare de bine, dar nu exagerati!😉
Daca nu l-ati incercat va sfatuiesc sa o faceti dar nu uitati, raciti paharele, raciti sticla, incercati sa treceti peste amaruiul pregnant si veti ramane cu gustul dulce...dar nu uitati, alcool 35%!