Nu-mi imaginam ca pot cumpara oricate dulciuri cu bani si nici nu cred ca ar fi contat, chiar daca as fi inteles asta.
Pentru mine conta sa fiu acolo unde mirosea a vanilie si frisca era dulce, alba si pufoasa.Si, bineinteles ca, fiind vanzatoare la cofetarie, imi imaginam eu, aveam dreptul sa manac oricate prajituri as fi dorit.De exemplu savarine insiropate, amandine, insiropate si ele, cataif, v-am zis doar ca cel mai mult imi placea frisca.Imi mai amintesc ca-mi placeau bomboanele fondante si bomboanele de ciocolata la cutie, mai ales cele care aveau pe capac pisicute care stateau cuminti intr-un cosulet, mi-a ramas aceasta imagine in minte
Voi? Ce amintiri dulci aveti?
foto: Pinterest
vanzatoare la cofetarie... hmmm.. pe mine m-ar da afara, as iesi lipsa! :)
RăspundețiȘtergereCred ca si pe mine la fel :)))
ȘtergereCe frumoase amintiri din copilărie! Și să știi că nu ești singura care visa la lumea delicioasă și fermecătoare a cofetăriei. Să lucrezi într-un asemenea loc, printre atâtea bunătăți? Ce putea să fie mai frumos! :D Mie mi-au plăcut cel mai mult amandinele. Și nu știu cum se face, dar gustul acelora din copilărie nu l-am mai întâlnit niciodată, oricâte amandine am mai mâncat de atunci. Când intram într-o cofetărie... totul era numai arome minunate!
RăspundețiȘtergereNumai bine și o primăvară frumoasă, dragă Pandhora! :-)
Da, ce-i drept, gustul prajiturilor din copilarie...mmm!Da, chiar aveau gust, nu e doar o iluzie olfactiva si, cu siguranta la vremea aceea, inlocuitorii erau ca si inexistenti :)
ȘtergereFaina sa fie si primavara ta Alex, alaturi de dragele tale! :)
Mie-mi placea "Dobos" - prajitura cu glazura de zahar ars. Visam sa mananc pana ma satur! (nu-mi permiteau parintii sa fac excese!) :) Imi amintesc de "Dobos" in legatura cu timpul cand mergeam la film la cinematograful "Patria", langa care era o cofetarie mare, aprovizionata cand eram copil. Ne ducea tata, inainte si dupa film. :)
RăspundețiȘtergerePrimavara minunata iti doresc! <3
Ce fain, uite ce obicei frumos si ce bucurie era iesirea la film si apoi la cofetarie, totul era un adevarat eveniment :)
ȘtergereSi eu preferam Dobosul, dar deja ma facusem mare :)
Multumesc, Diana ca ai impartasit cu mine aceste amintiri :)
Te imbratisez >:D<
Capacul acela, cu pisicute-n cos il stiu si eu. Il avea mamaia prins in pioneze pe zid, ca si tablou. Pisicutele erau foarte dulci, pufuleti de blana gingase. :) Despre dulciuri imi amintesc veci cofetaria Indiana, cu choux a la creme si amandine..
RăspundețiȘtergereDulci amintiri!
Uite ca isi mai aminteste cineva de capacul cu pisicute, tare sunt bucuroasa :)
ȘtergereMmmm, Indiana, buna buna buna!
Ma bucur ca ti-am trezit amintiri palcute :)
Cred ca mi-ai facut pofta de un cataif!
RăspundețiȘtergereSi de o inghetatata, parca parfait se numea. Nu stiu daca mai exista reteta de atunci.
Dulci amintirile tale! Multumesc pentru ele!
O primavara minunata si aromata, draga Pandhora!
Parfait-ul de alune pe care il mancam la cofetaria Athenee Palace, mmm, a ramas cel ami bun pe care l-am mancat vreodata :)
ȘtergereDaca amintirile tale dulci iti fac placere, eu nu pot decat sa ma bucur :)
Te imbratisez, Suzana, infloritoare sa-ti fie si tie primavara! :)
Amin și mai ce ? :)
RăspundețiȘtergereDa :D
ȘtergereExceptionala postare, li-a starnit multe aminitiri ce credeam ca le- am uitat demult :)
RăspundețiȘtergereAsta nu poate decat sa ma bucure :)
Ștergere