Este o poveste despre parfumul toamnei...mele :)
Cismigiul este tot o culoare toamna, de la galben dulce la rosu stins...
Fuma o tigara si nu, nu zambea amintirilor, se incrunta usor amintirilor...
Amintirea venea in fuga pe una dintre alei, aleea era aceeasi doar ca ea avea cu 20 de ani mai putin...
Intarziase la intalnire si el o astepta pe banca asta...
Si el fuma o tigara, el ii zambea...ei...
Intarziase la intalnire si el o astepta pe banca asta...
Si el fuma o tigara, el ii zambea...ei...
Ochii lui verzi sclipeau veseli, bluza ei verde se misca in ritmul rapid al repiratiei, alergase...
-Te-am asteptat....parul tau pare mai rosu, i-au zambit ochii verzi uitand sa traga din tigara....
-Am venit...am venit ca sa plec...mi-e greu sa plec privindu-ti ochii dar...
-Dar?Ai ales?
-Da.
-Ce ai ales?
-Sa plec.
-Pleaca atunci.
-Am promis ca ma vei desena inainte...
Am venit sa-mi tin promisiunea si abia apoi voi pleca, chiar daca nu crezi asta...
Am venit sa-mi tin promisiunea si abia apoi voi pleca, chiar daca nu crezi asta...
Au pornit impreuna....au ajuns impreuna...
Pe fereastra deschisa se strecura aroma blanda a inserarii de toamna...
In camera staruia mirosul de carbune si grafit....
In camera staruia mirosul de carbune si grafit....
Bluza verde era pe undeva...dar ea era acolo....
Miscarile lui erau rapide, o creionau ,ochii verzi erau acolo, foarte aproape....
Parul lung ii depasea umerii, usor intoarsa spre el, il privea....
Doar un san ferm conturat si rasucirea taliei aratau, subliniau miscarea...
Se ridica din asternut rasucindu-se spre el, ca si cum ar fi strigat-o...
Se ridica din asternut rasucindu-se spre el, ca si cum ar fi strigat-o...
Ochii verzi nu strigau cuvinte, erau prea timizi, doar mainile erau hotarate....
Asternutul mototolit a ramas asa, viu creionat pe hartie, cum vie a ramas si miscarea ei...
La fel de viu ca sunetul usii inchise in urma bluzei verzi...
La fel de viu ca sunetul usii inchise in urma bluzei verzi...
Nu a vazut niciodata cum arata desenul terminat, pentru ca el nu a mai gasit-o acolo unde o stia...
- Tiberiu e numele meu i-au spus ochii verzi la inceputul unei veri...
Sunt pictor, sunt timid si sunt casatorit...
Vrei sa-mi fii model pentru o dupa-amiaza?
Sunt pictor, sunt timid si sunt casatorit...
Vrei sa-mi fii model pentru o dupa-amiaza?
Da-ul ei a venit spre sfarsitul toamnei...si a durat doar cateva ore...
Pe banca din Cismigiu toamna are aroma tigarii lui Tiberiu...aroma de ochi verzi...
Acum zambeste si ea fetei cu parul rosu care se apropie pe alee...
- Uff matusa...o doamna nu fumeaza niciodata pe banca in parc...
Artist:Ionut Savin
Splendid povestit!Mi-a placut foarte mult!
RăspundețiȘtergereFelicitări!
Vera: multumesc Vera...ma simt magulita...tu scrii cu adevarat frumos...eu am facut aceasta incercare ca sa-mi tin promisiunea facuta lui Carmen :)
RăspundețiȘtergeresunt tare bucuroasa ca ti-a placut...ca ai simtit povestea mea :)
grumoasa poveste, chiar a prins...o duminica placuta!
RăspundețiȘtergereTAMY : multumesc...imi pare bine ca te-a prins povestea si ca ti-a placut...o duminica faina sa ai si tu :)
RăspundețiȘtergereparca am vazut un film... Ai reusit, în doar câteva fraze, sa scrii o poveste minunata! Precum "Gioconda", povestea ta dezvaluie frumuseti, dar ramâne învaluita în mister... Un adorabil fragment de iubire efemera...
RăspundețiȘtergerePS: Mirela este initiatoarea Povestii parfumate între bloggeri, asa ca te rog sa înscrii minunatul tau articol la adresa: http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei-poveste-parfumata/
O duminica minunata! pupici
CARMEN : nu am vazut filmul...
RăspundețiȘtergerema bucur ca ti-a placut articolul meu chiar daca nu se incadreaza in tema :)
o sa trec la Mirela acum:)
o zi de duminica perfecta iti doresc la randul meu...pup si eu :)
:)) nu am vrut sa spun ca am vazut un film asemanator cu povestea scrisa de tine, ci... povestea ta s-a derulat în fata ochilor mei ca un film. Descrierile, sugestiile din textul tau mi-au conferit imagini... ca într-un film.
RăspundețiȘtergereTe pup :)
CARMEN : asa si gandisem povestea...mai mult viziual...ti-am spus ca nu stiu sa scriu...ma simt magulita de aprecierea ta...multumesc...pup si eu...acum am un pic de timp liber si caut ceva pentru Costin...e...duminica doar :)
RăspundețiȘtergerecismigiu, culori de curcubeu, aroma de tigare si nostalgie...frumoasa amintire scrisa atat de inspirat...sincer as vrea acum sa simt din alte texte ale tale, parfumul altor anotimpuri...recunosc, ma gandesc la vara...ea e preferata mea si as vrea sa simt parfumul ei prin cuvintele tale...
RăspundețiȘtergereCarpe Diem : va fi si parfumul verii....dar el nu este inca amintire...inca il simt real :)
RăspundețiȘtergerepandhoraa...nu vreau amintirile...vreau sa simt anotimpul meu preferat prin pulverizatorul gandurilor tale...atata tot...
RăspundețiȘtergereCarpe Diem : pentru fiecare lucru exista un timp...
RăspundețiȘtergereRecuperez!!!
RăspundețiȘtergereÎmi place naraţiunea ta. Repetă încercarea din acest articol, merită! Vorba lui Carmen, citindu-te, parcă am văzut un film...
Şi mie îmi place tare mult Cişmigiul. Şi chiar îmi amintesc de vremurile când erau pictori în parc!
Max Peter : ma bucura tare ca incat incet revii :)
RăspundețiȘtergereaprecierile voastre ma magulesc...
poate pentru ca am lucrat in cinematografie am tendinta de a transforma naratiunea in...imagini :)
mi-ar placea sa mai treci prin Cismigiu...inca mai sunt pictori :)