"Deo Optimo Maximo"

Despre Benedictina este vorba...

Foarte pe scurt, putem defini această celebră băutură ca fiind un lichior digestiv (43% vol.), dulceag, de culoare galben-chihlimbarie, obținut din plante aromatice, după o rețetă pusă la punct de Alexandre le Grand. Benedictina este fabricată în Franța, la Fécamp (Normandia), în Palais Bénédictine, construit special în acest scop la sfârșitul secolului al XIX-lea. Legenda oficială spune că în 1510 un călugăr venețian, dom Bernardo Vincelli, ar fi creat, la abația benedictină din Fécamp (Abbaye de la Trinité), un elixir al sănătății din plante. Foarte apreciat la vremea lui (inclusiv, zice-se, de regele Francisc I), acest lichior s-ar fi făcut acolo până când revoluționarii francezi ar fi devastat și jefuit mănăstirea, în 1789. Alexandre Le Grand ar fi redescoperit rețeta și, cu ajutorul unui chimist, ar fi (re)creat benedictina, așa cum o cunoaștem astăzi.
Numai că această poveste are șanse infime să fie și reală, atâta vreme cât nu există absolut nicio dovadă că ar fi existat vreodată un călugăr numit Bernardo Vincelli și nici că Francisc I ar fi apreciat vreun elixir făcut la Fécamp. Se pare însă că, într-adevăr, Le Grand ar fi studiat unele manuscrise vechi ale mănăstirii, unde ar fi găsit niște rețete vechi de băuturi medicinale preparate din plante, dar acesta ar fi singurul sâmbure de adevăr al poveștii. Succesul noii băuturi a fost practic instantaneu: în 1873 producția ajunsese la 150.000 sticle pe an dar succesul a adus dupa el si falsurile.
Astfel că, din acea perioadă, s-a stabilit că pe dopul fiecărei sticle trebuie să fie scris „Véritable Bénédictine”, este obligatorie sigla DOM (Deo Optimo Maximo, „lui Dumnezeu care e cel mai bun şi cel mai mare”), iar pe gâtul sticlei trebuie să existe un guler cu aceeași inscripție, „Véritable Bénédictine”. Niște reguli și un design care s-au păstrat până în zilele noastre.
Rețeta benedictinei a fost și rămâne secretă (se zice că există trei exemplare, ascunse în trei locuri diferite de pe glob). Cu toate acestea, plantele din care se face această băutură sunt cunoscute, ele fiind chiar prezentate la Palais Bénédictine, unde există chiar și un fel de seră ce le adăpostește, denumită Jardin des essences (grădina esențelor)
O listă (incompletă) a ingredientelor din care este făcută benedictina cuprinde angelică, isop, ienupăr, smirnă, șofran, floare de nucșoară (macis), aloe, ceai, cimbru, floare de brad, arnică, roiniță, coriandru, cuișoare, lămâie, vanilie, coajă de portocale, miere, piper roz și scorțișoară.
Și se mai știe că distilarea se face separat (în aceleași alambicuri de cupru de pe vremea lui Alexandre Le Grand), alcoolurile și restul ingredientelor fiind apoi amestecate și maturate timp de doi ani în butoaie de stejar. (sursa: costachel.ro)

Nu am gustat inca Benedictina dar daca voi ati facut-o mi-ar placea sa aflu cat de mult sau de putin v-a placut.
Afisul este creatia artistului italian Leonetto Capiello considerat a fi parintele afisului modern.