Miercurea fara cuvinte - Aburii...

....vinului fiert sunt vinovati pentru ca eu ma vad in "ceata" :)
Plec intr-o scurta vacanta,revin la sfarsitul saptamanii asa ca va las si voua ceva vin fiert...aburii lui mai exact :)
Ne revedem luni :)

Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitat

Apache song - Tatanka

O poveste

O poveste delicata,sensibila,poate copilareasca dar care pe mine m-a fermecat...
Sper ca o sa va placa si voua...

În mijlocul deşertului trăia un cactus singuratic.De când se ştia nu facuse decât umbre mititele în lumina puternică a soarelui. Într-o dimineaţă zări un norişor rătăcit deasupra sa. Nici nu se dezmetici bine şi caţiva fulgi de nea îl şi atinseră. Asta era ceva cu adevărat foarte rar în deşert! Norişorul clipea vesel: ştia că i-a făcut o surpriză.
 - De unde ai apărut?! se miră cactusul. 
- De nicăieri. Din neant- răspunse norişorul.
 - Pe aici nu sunt decât umbre sau năluciri de umbre. Rar vezi pe cineva. Tu încotro mergi? 
- Îmi plac umbrele pe care le faci tu, zâmbi norisorul, parând ca n-a auzit întrebarea. Cactusul se intimidă.Umbrele erau un secret de-al lui. Nu erau niciodată la fel una cu alta. Încerca să exprime ce simte şi modela fiecare umbră altfel, zi după zi, deşi ştia că nu e nimeni să-l vadă şi mai ales să-i descifreze umbrele! Spre surprinderea cactusului, a doua zi trecatorul era tot acolo, deasupra lui.Şi în următoarea zi, la fel. Se obişnuise în cele din urmă şi cu fulgii de zăpadă ( 6-7 nu mai mulţi) pe care acesta îi trimitea zilnic asupra sa. Norisorul ştia multe poveşti, iar cactusul îl asculta mut de admiraţie. El cunostea doar poveşti despre desert, noriorul insa stia povestea fiecarei picturi de apa care îl formase. Într-o zi, cactusul isi dadu seama ca nu-şi mai poate controla umbrele ca înainte. Şi parcă simţea nişte furnicături în câteva locuri, ca um gâdilat.În plus, avea o dispoziţie de zile mari! Ce mai, era fericit fără să stie de ce.
 - Ce-ai păţit? râse norişorul privindu-l.
Ţi-ai schimbat nuanţa de verde şi ai 7 umflături mici si caraghoase.Nu cumva...tu îmboboceşti? Cactusul spuse că e imposibil aşa ceva. De când se ştia nu făcuse flori. ,,Probabil ca sunt bolnav!" îi zise el norişorului, dar nu se simtea trist nici macar putin. 
Duhurile deşertului prinseră iute de veste.
,,Un norişor, in desert?!" 
Asta, de bună seama, nu le era pe plac.
,,Să fie gonit!" hotărâră. 
Chiar de a doua zi soarele începu sa dogoreasca cu si mai multă putere. Un vânt aspru răscoli nisipurile întunecând cerul. Curând se dezlanţui un haos ca de sfârşit de lume.
 - Unde eşti? îşi strigă cactusul neliniştit prietenul. 
- Aici, abia se mai auzi vocea norişorului.N-am să mai rezist mult...
O să dispar! 
- Nu, stigă cactusul.Cred că am să înfloresc! Ai avut dreptate! Nu pleca tocmai acum!Cu cine am sa-mi împart florile când am sa rămân singur?!Cine îmi va mai descifra umbrele?! 
- O...să...încerc...se mai auzi norişorul, stins de tot. 
Deodata, cactusul simţi că bucuria care pusese stapanire pe el de ceva timp, i se risipise.Mai mult, il napadea o tristeţe vecină cu moartea.Şi o senzaţie de uscaciune care venea chiar din... 
- O, nu! tresări cactusul.
Îmi pierd mugurii! Florile mele!- stigă el. 
- Ce... e...? se auzi şoapta norişorului. 
- Mi se usuca florile, răspunse cu disperare cactusul. 
- Nu-ti fie teama, n-am sa te las singur ! se auzi vocea norişorului,incredibil de aproape si de duioasa. Şi înainte ca sa mai poata spune ceva cactusul, norisorul se risipi într-o ploaie usoara scaldandu-si prietenul si patrunzandu-i pana la radacinile insetate. De îndată, cactusul simţi cum o putere vie îl umple ca pe un ulcior, revărsându-se prin muguri, care pocnira in clipa urmatoare cu un sunet ca o ciupitura pe coarda unei chitari. Şi pe dată, cactusul se împodobi cu 7 flori mari, roşii, nespus de frumoase. Lumea întreagă se închină în faţa minunii abia petrecute.Soarele se domoli, vântul dispăru ca prin farmec. Iar duhurile deşertului înţelesera că n-au putut distruge nici norişorul, nici cactusul; ba- mai mult- ca ei vor continua să trăiască mai departe unul în celalalt, până la sfâşitul zilelor lor sau al deşertului... 

autor: Elena Albu






 

Parfumul Norilor

In dimineata asta m-a trezit ploaia...

Nu era sunetul acela sacadat,ca o nesfarsita litanie pe care il are  ploaia in noiembrie...

Norii scuturau picaturi mai mult vesele decat triste,cerul parea foarte aproape iar norii aratau mai furiosi decat erau in realitate...

Priveam pe fereastra deschisa si da,in dimineata asta, daca ar fi fost sa identific parfumul norilor as fi spus ca au prospetimea ploii de toamna cand inca nu este cu adevarat frig...

Inalt.

Culori-putine.

Alb,gri,bleu,

Cerul.

Nemarginit.

Asa arata cerul meu in dimineata asta...

Apoi norii au plecat...am inchis fereastra...

Venise soarele :)

 Mirela este cea care ne invita saptamanal in Clubului poveștii parfumate...

Life in Pictures - Timpul

mai multe gasiti la Costin Comba 

Ce mancam sa ne incalzim??

Cum vremea este schimbatoare,cand cald, cand rece,am reusit sa racesc un picut asa ca am porrnit in cautarea unor remedii care sa ma "incalzeasca" rapid...
Iata ce am gasit pe www.ciao.ro :
Produsele bogate în proteine ne încălzesc corpul mai bine decât cele bogate în amidon sau grăsimi.
Aşadar, gustoasele tocăniţe de pui, bogate în proteine, ne pot ţine de cald.
Supele şi ceaiurile ne încălzesc întregul organism. Mai mult, aroma ingredientelor tradiţionale din supă, precum ceapa şi ardeiul, ajunge în vapori şi ajută la desfundarea căilor respiratorii.
Mâncărurile condimentate sunt cele care emană în corp cea mai mare căldură.

In concluzie,am facut repede o supa de pui,am o reteta rapida si usoara ...
Daca vreti sa o incercati si voi in caz de"infrigurare" si nu numai aveti nevoie de :

- un piept de pui
- 2 morcovi micuti
- un pastarnac
- o telina micuta
- o ceapa potrivita
- un ardei gras sau un gogosar
- sare
- condimente (eu am un mix din ardei iute rosu,verdeturi si telina uscate)
- 2 cuisoare
- o legatura de patrunjel
- lingura de ulei

Pieptul de pui l-am taiat in cubulete potrivite si l-am pus la fiert in apa cu sare.
Tot in cubulete, dar mici, am taiat si legumele.Pe ele le-am calit in ulei impreuna cu putina sare,condimente si cele doua cuisoare.
Cand s-au rumenit putin le-am pus peste pieptul de pui (mai putin cuisoarele) care deja fierbea si pe care l-am spumuit in prealabil .
Las sa fiarba cam 15 min, mai adaug sare daca este cazul si la sfarsit presar patrunjel verde tocat marunt...si gata...

Parca imi este un picut mai bine :)

Reflexii in Oglinda - Vietnam War Memorial

foto: Sven Hoffmann
mai multe “Reflexii in Oglindă” gasiti la SoriN

Sadako si cei o mie de cocori

Sadako Sasaki (11 ani) trăia la doar un kilometru şi jumătate de Hiroshima. A supravieţuit deflagraţiei, dar nu a scăpat de leucemie. Sadako a îmbrăţişat tradiţia orientală când a aflat că e bolnavă. O prietenă i-a povestit că, dacă face o mie de cocori din hârtie, o dorinţă imposibilă i se va îndeplini. Şi de asta s-a agăţat micuţa… Dar nu doar ea, ci zeci de colegi de suferinţă din spitalul în care era internată, toţi cu aceeaşi problemă. A murit când avea deja 644 de cocori. Colegii săi au terminat, însă, misiunea, în locul ei. Şi de la picioarele monumentului închinat lui Sadako, din Parcul Păcii din Hiroshima, niciodată nu au lipsit, de 50 de ani încoace, miile de cocori de hârtie meniţi să-i completeze simbolica misie.

Copiii nu se nasc nesolidari, artificiali şi superficiali. Suntem noi, adulţii, cei care le subminăm naturaleţea, pentru a le modela un caracter mai moderat şi mai neîncrezător în “lumea rea”. Ni se pare că a da frâu liber acestui instinct fraternal infantil este ciudat şi pretenţios pe măsură ce copiii cresc, pentru că nu este productiv din punct de vedere social şi pentru că dorinţele acestor mici supereroi nu sunt bune decât pentru a-i emoţiona pe semeni. Dar, cum am văzut, mereu există câte o lecţie pentru cei mari. Marile schimbări izvorăsc şi se inspiră din suma acestor mici şi spontane reacţii. Ca şi cocorii lui Sadako. Şi noi nu vrem să ne dăm seama.

sursa: ellun.es

La décadance....

.....a fost firul rosu care a strabatut aproape orbitor si pe alocuri dureros, viata lui Serge Gainsbourg....
Blamat la vremea respectiva, inca mai suscita controverse prin muzica, atitudinea si....decadenta care i-a caracterizat viata....
In primul rand a fost  un artist, un poet si un muzician dar si....barbat, pentru ca asta era, in mod evident, natura lui ....
El spune "pentru mine, provocarea este de oxigen."
Si tot o provocare sunt celebrele lui cuvinte:
''OMUL L-A CREAT PE DUMNEZEU.INVERSUL RAMANE SA FIE DOVEDIT''
Am postat una dintre melodiile mele preferate.
Clipul are ceva aparte si mi-ar placea sa stiu ca l-ati urmarit pana la sfarsit,  chiar daca imaginea nu este de cea mai buna calitate...

(repostare)

Miercurea fara cuvinte - Steack

Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitat

Sunt asa cum sunt...

Zilele trecute am citit pe blogul lui erys o poezie care ii apartine si a carei cadenta  mi-a amintit de aceasta "Sunt asa cum sunt..." a lui Jacques Prevert...

Sunt asa cum sunt.
Sunt facuta-asa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot da.
Drag mi-e cui sunt draga.
Oare-i vina mea
Daca nu-i acelasi?
Daca ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt asa cum sunt.
N-am ce sa va fac
Nu ma pot schimba.
M-am nascut sa plac
Asa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercanat...
Ei si-apoi
Ce treaba-aveti voi?
Sunt asa cum sunt.
Cui ma place plac.
Ce treaba-aveti voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Draga-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce ma iscoditi?
Traiesc sa va plac
N-am ce sa va fac.

Cred ca fiecare femeie are momente cand se joaca si spune iubitului ei..."Sunt asa cum sunt..."
Sigur....unele femei nu o spun doar iubitului :)
Eu vreau sa cred ca veti zambi ingaduitor citind poezia si va veti bucura de simplitatea si melodicitatea ei....

desen : Adina Costea

"Bucurestiul,cel mai puţin interesant oraş din toată ţara"

Publicaţia Spaniolă „El Pais‟ a realizat un reportaj impresionant despre România, numit „România, dincolo de Dracula‟, în care însă Bucureştiul este considerat „cel mai puţin interesant oraş din toată ţara‟.

„Pentru a cunoaşte bine o ţară, nu trebuie să te mulţumeşti cu vizitarea zonelor strict turistice. În realitate, este necesar să cauţi locurile unde viaţa şi cultura tradiţionale încă se formează‟. 

Aşa îşi începe materialul Joan Gari, jurnalistul publicaţiei „El Pais‟.
Traseul jurnalistului spaniol a început în Târgovişte, urmând apoi să viziteze locuri precum Marea Neagră, Curtea de Argeş, Călimăneşti, Sibiu, Sighişoara, Braşov şi Sinaia.
Călătoria pe meleagurile româneşti îşi are sfârşitul în Bucureşti, oraş despre care Joan Gari nu are o părere foarte bună.

„Călătoria noastră s-a terminat în Bucureşti. În mod curios, Capitala este, probabil, cel mai puţin interesant loc din toată România. În afară de prezenţa unor biserici şi muzee notabile (Muzeul Naţional de Artă şi Muzeul Ţăranului Român), tot ce predomină în rest este caracterul gri şi dezolant al arhitecturii comuniste. Cea mai mare emblemă arhitecturală a Capitalei, Palatul Parlamentului, este în realitate rezultatul ştergerii de pe hartă a unui întreg cartier (7.000 de locatari au fost mutaţi în alte zone din oraş), un produs al imaginaţiei megalomane a lui Ceauşescu. Vizita în clădirea comunistă a fost totuşi interesantă, cu toate că doar 4% din suprafaţa Palatului Parlamentului este vizitabilă‟, a scris jurnalistul despre Capitală. În finalul reportajului Joan Gari susţine că Bucureştiul nu poate fi numit încă „micul Paris‟, iar textul său se termină cu fraza: „Bucureştiul mai are de aşteptat pentru a redeveni micul Paris.‟

sursa : www.adevarul.ro

Exact asta este realitatea...

Bucurestiul este inca mai mult cenusiu,inca e departe de a valorifica ceea ce a mai ramas fermecator din "Micul Paris" pe care Marele Cizmar l-a carpacit,transformandu-l intr-o pereche de incaltari fara identitate...

Life in Pictures - Spitalul si Turnul Coltei

mai multe gasiti la Costin

MARTHA MARCY MAY MARLENE: John Hawkes sings "Marcy's Song"

Pe blogul lui Cătălin Ionescu am gasit aceasta superba balada care m-a topit...
Poate am sa vad si filmul caruia ii apartine melodia...nu stiu...
Stiu doar ca imi face o deosebita placere sa o ascult...



Well she, she's just a picture
Who lives on my wall
Well she, she's just a picture
And the reason, reason, reason it is so small
With a smile so inviting and a body so tall
She, she's just a picture
Just a picture
That's all...

Reflexii in Oglinda - Descoperire

la SoriN gasiti mai multe "Reflexii in Oglinda"

"Rumbullion”

Istoria coloratã a romului ne poartã înapoi cu patru secole, în vremea aventuroaselor explorãri maritime care poartã sãmânţa confruntãrilor dintre marile puteri navale. Tehnic vorbind, romul se obţine din sucul fermentat de trestie de zahãr, sirop fermentat, melasã sau orice alt produs de zahãr distilat la o tãrie sub 190 de grade. Romul se distileazã oriunde se gãseşte zahãr. Doar Insulele Caraibe produc rom pentru export în întreaga lume. Fiecare insulã produce un tip specific de rom datoritã ingredientelor folosite, tehnicilor de distilare sau duratei de maturare. În genere, insulele vorbitoare de spaniolã produc un rom alb, sec, în vreme ce acolo unde se vorbeşte engleza romul este negru şi are un gust greu.
Cele mai colorate poveşti ale romului provin din rolul sãu în istoria maritimã. Corsarii şi piraţii se îndeletniceau cu contrabanda, furtişagurile şi marea lor iubire...bãutura, de cele mai multe ori în exces. Totuşi romul întreţine cea mai durabilã (poate nu cea mai intensã) legãturã cu forţele navale engleze. În 1655, dupã capturarea insulei Jamaica, britanicii modificã raţia de alcool pentru marinari, înlocuind brandy-ul franţuzesc cu romul. La început primeau câte o jumãtate de pintã de rom nediluat în fiecare zi, dar când s-a constatat cã de multe ori pãstrau porţiile pentru chermeze, amiralitatea a diluat bãutura. Romul începuse sã cauzeze ”rumbullion” printre oameni, care uitã de ordine şi disciplinã, ceea ce îl provoacã pe vice-amiralul Edward Vernon (poreclit ”the old grog”, de unde şi denumirea noului amestec alcoolic) sã emitã în 1740 un ordin prin care se cere diluarea. În Caraibe, fiecare insulã are propriile reguli. Fostele colonii franceze precum Haiti, Martinica, Guadeluoa, folosesc trestia, în vreme ce coloniile hispanofone (Cuba, Guatemala, Panama, Nicaragua, Puerto Rico) şi anglofone (Jamaica, Barbados, Belize) melasa. Romul din fostele colonii engleze este cel cu gustul cel mai pronunţat, spre deosebire de mai suavul rom cubanez. 4 cuburi de gheaţã, 50 ml. de rom, 100 ml. de cola rece şi sucul de la o lãmâie verde şi avem o savuroasã Cuba Libre. Ne mai lipseşte doar compania lui Barbã-Neagrã...

sursa: www.historia.ro

Miercurea fara cuvinte - Zeita Goth

 "Sterge-ti ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea,
A fost crudă si nedreaptă, fără razem, fără fond.
Suflete! De-ai fi chiar demon, tu esti sântă prin iubire,
Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond."

Venere si Madona - M.Eminescu 

Dan a fost cel care m-a facut sa-mi dau seama cat de bine se potrivesc versurile cu lucrarile Victoriei Frances.


sursa: www.victoriafrances.es/
 Ideea Wordless Wednesday apartine intre vis si realitat

"Maine....

....sa iubeasca cel care nu a iubit niciodata si cel care a iubit sa iubeasca maine....."

Cam cu aceste cuvinte se incheie “Magicianul” lui John Fowles…
E mult timp de cand am citit aceasta carte si nu le-am uitat…
Mi-ar placea un tatuaj cu acest cuvinte, sa le am scrise pe piele, sapate in carne…sa simt cum sangele umple fiecare litera….
De ce? De ce mi-as dori asta?
Ca sa nu uit …
Sa nu uit ca indiferent daca am facut sau nu am facut un anumit lucru exista un maine….
Ca indiferent ce facem…exista maine…
Ca acest maine poate fi o bucurie sau o pedeapsa sau si una si alta, sa nu uit ca pot schimba multe dar nu pot schimba faptul ca mereu dupa azi va urma maine…chiar de-ar fi sa fie ulltimul maine...
Speranta sau disperare?
Iubire sau neiubire?
Viata sau….

Ce alegem AZI pentru ziua de maine?

gregorian-the king of angels
    

"Ai chef de sex? Rujul te da de gol !"

  Barbatii nu vor mai trebui sa se framante cu zeci si zeci de intrebari,
Un nou ruj va face treaba in locul lor, tradand momentul in care femeia nu poate spune nu.
Practic, rujul de 12 lire sterline, ce poate fi cumparat de pe siteurile Boots si Asos.com., nu este foarte puternic atunci cand femeii nu ii sta capul la lucruri zburdalnice si devine de un rosu aprins cand cea care il poarta ar vrea sa schimbe locatia, relateaza The Sun, acesta reactionand la hormonii din organismul femeii.
Mood Swing Emotionally Activated Lip Gloss The, cum se numeste noul produs, a fost inventat in California, fiind produs de compania Too Faced. 
Printre fanele declarate ale acestui produs se afla Katty Perry.
Folosirea zilnica a acestui ruj are, insa, riscurile sale. Nu orice femeie ar vrea sa se stie ca nu-i sta mintea la munca, in toiul unei intalniri extrem de importante.

Ce spuneti?Ati risca? ? :)

http://www.ziare.com